220 matches
-
ca să devină cel mai puternic animal din junglă, toate celelalte animale s-ar teme de el și l-ar asculta supuse, că altfel...Unde mai pui că dacă puterea ar fi a lui, ar putea deveni el Însuși regele. Așa că ghepardul uită de proba cinstei, desfundă sticla și bău toată puterea, căci vroia să devină cât mai repede cel mai puternic, cel mai fioros și cel mai de temut animal din junglă. După ce bău și ultimul strop care mai era În
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cât mai repede cel mai puternic, cel mai fioros și cel mai de temut animal din junglă. După ce bău și ultimul strop care mai era În sticlă, o umplu Înapoi cu apă. Leul vedea tot ce se Întâmplă, de după tufișuri. Ghepardul se simțea puțin amețit și parcă Îl durea burta. Adormi visând cum Îl va alunga pe leu și cum se va Încorona pe sine.Dar n-a fost să fie așa, căci dimineață când se trezi, blana lui, până atunci
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
să o păzească, nu era nici o putere, ci o fiertură dintr-o plantă ce crește În junglă.El, care a vrut să Înșele, fusese Înșelat.De teamă că leul se va răzbuna pentru necinstea lui și pentru gândurile lui necinstite, ghepardul o luă la fugă și fugea și fugea de teamă să nu-l ajungă leul din urmă și să se răzbune pe el pentru că a vrut să-i fure tronul.De atunci el este cel mai bun alergător. Petele de pe
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
nespus de frumoasă. Părul ei blond cădea în bucle pe umeri, avea un costum "lie de vin", nu purta nici o podoabă. Petre se simțea ca principele Salina din filmul lui Visconti, văzut cu mulți ani în urmă. Era și el "Ghepardul", rănit uneori de viață, privind cu tristețe peisajul care de acum îi era străin. Dar asta nu însemna că nu înțelegea bucuria, fericirea și veselia celor din jur. Rămânea un "Ghepard" singuratec, taciturn, discret, închis în casta lui. Doar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
văzut cu mulți ani în urmă. Era și el "Ghepardul", rănit uneori de viață, privind cu tristețe peisajul care de acum îi era străin. Dar asta nu însemna că nu înțelegea bucuria, fericirea și veselia celor din jur. Rămânea un "Ghepard" singuratec, taciturn, discret, închis în casta lui. Doar pentru o fracțiune de secundă, Beatrice a reprezentat ceva din trecut, amintirea lui Clody... O puternică tulburare îl cuprinse, ea observă și-l întrebă, oprindu-se din dans în fața lui: S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Cel mai flagrant exemplu privește unificarea Italiei prin acțiunile conjugate ale legendarilor voluntari garibaldini și ale armatei Piemontului, constantă tematică (încă nebanalizată) a prozei italiene; mai ales după publicarea în 1958 a romanului de succes al lui Tomasi di Lampedusa, Ghepardul, deși nu lipseau antecedentele: Viceregii (1894) veristului sicilian Federico De Roberto sau Signora Ava (1942) a lui Francesco Jovine, scriitor tributar realismului interbelic din Molise. Nu există proză istorică ambientată în sudul Italiei la mijlocul secolului al XIX-lea publicată în
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
cum ar arăta verile mele, mai mult sau mai puțin toride. După cum nu-mi pot imagina ce s-ar întâmpla dacă n-aș reciti măcar vreo câteva zeci de pagini din cărțile mele fetiș, legate indestructibil de ideea de vară: "Ghepardul" lui Lampedusa și "Grădinile Finzi-Contini", al lui Giorgio Bassani (deși am greutăți cu italiana, o minunată prietenă mi-a făcut cadou un exemplar în limba originală!) După care voi simți, desigur, nevoia să revăd și filmele inspirate de aceste cărți
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
lui Lampedusa și "Grădinile Finzi-Contini", al lui Giorgio Bassani (deși am greutăți cu italiana, o minunată prietenă mi-a făcut cadou un exemplar în limba originală!) După care voi simți, desigur, nevoia să revăd și filmele inspirate de aceste cărți ("Ghepardul", de Luchino Visconti, mi se pare și acum una din primele zece capodopere ale cinematografiei, iar "Grădinile Finzi-Contini", în regia lui Vittorio De Sica, mă copleștete de fiecare dată cu o primejdioasă melancolie.) Probabil că vara lui 2007 va trece
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
dintre ei a părut că înțelege ceva, pentru ca replica sa să cadă magistral ca o pleașcă: "Prințule, mai ai puțină brînză?" Filmul relevă un manierist, regizorul, și un manierat, actorul, influența exercitată de Visconti, în special cel din Il Gattopardo (Ghepardul, 1963), dar și din Morte a Venezia (Moarte la Veneția, 1971) nu poate să nu sară în ochi, mai ales în folosirea clarobscurului, a alternațelor dintre lungile momente de tăcere și limbaj, cîteva cuvinte rămase în suspensie reverberînd printr-un
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
toți servitorii oștirilor dușmane. înaintezi spre grădina suspendată a așternutului tău, senin. stare de grație pe tine te sperie sârma ghimpată din jurul vieții, cu greu dusă mai departe de fapt învârtită pe loc, într-un dans de neoprit te aleargă ghepardul cu dinți de oțel care sfâșie rochii și vise frumoase te grăbește ceasul care se scurge de pe comoda din dormitor te silabisesc dali și buñuel. mai trist e că va fi cum se va decide că este deja. tablete albastre
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
comparații, pe care numai un spirit recunoscut mondial, precum Banu, are curajul să le propună : „Lopahin este un Oedip, falsul Învingător al zilei” (p.11) ; „Livada...Începe ca și Faust, În momentul constatării eșecului” (p.13) ; „Livada... se regăsește În Ghepardul lui Lampedusa și Visconti, ca și În Salonul de muzică de Satyajit Ray sau, mai recent, În piesa lui Slavkin Cercul, ori În filmul lui Mihalkov Soare Înșelător”; „Creon și Antigona Încarnează valori opuse, dar În egală măsură legitime. La
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
față, din spate, apoi îl smulgea de pe el și lăsa pe pat bucățica lăbărțată și moartă de pânză cu imprimeu animalic, așa încât s-o găsesc eu. Asta se-ntâmpla cu dungile de zebră, dungile de tigru, petele de leopard, apoi ghepard, panteră, puma, ocelot, până nu mai avea timp. — Ăștia-s bikinii mei norocoși, îmi zicea. Fii sinceră. Și asta-mi tot spuneam eu că e dragoste. Fii sinceră? N-aș fi știut de unde să încep. Îmi ieșisem așa de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
că n-ar locui pentru nimic Într-o asemenea casă. Într-o zi a găsit pe bancă, la adăpost de cârdul de rațe care măcăiau Încoace și-ncolo prin curtea pavată cu piatră de râu, o carte pe care scria Ghepardul. A deschis-o la Întâmplare. De fapt a deschis-o acolo unde o fotografie ținea loc de semn de carte. Ce caută Sahia aici? N-ai nimerit, Îl sancționă prompt Grațian. Nu? se miră el. E Victor Iliu. Îți spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pasaj subliniat cu creionul: „Prințul era abătut. «Toate astea n-ar trebui să dureze; totuși, o să dureze veșnic; e vorba de veșnicia omenească, bineînțeles, un secol, două secole... și pe urmă va fi altfel, dar mai rău. Noi am fost gheparzii, leii. Cei care ne vor lua locul vor fi șacalii, hienele: și toți laolaltă, gheparzi, șacali și oi, vom continua să ne credem buricul pământului.»” N-a Înțeles mare lucru dar, pentru multă vreme, chipul lui Iliu s-a suprapus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o să dureze veșnic; e vorba de veșnicia omenească, bineînțeles, un secol, două secole... și pe urmă va fi altfel, dar mai rău. Noi am fost gheparzii, leii. Cei care ne vor lua locul vor fi șacalii, hienele: și toți laolaltă, gheparzi, șacali și oi, vom continua să ne credem buricul pământului.»” N-a Înțeles mare lucru dar, pentru multă vreme, chipul lui Iliu s-a suprapus peste numele tuturor regizorilor Înscrise pe afișe. Cu mai mult curaj ar fi putut afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mele. Purtam o basma mov, cu bănuți alămii și mereu altă petunie la ureche. Ieșeau aburi din pîlnia petuniei. Cristoase, vorbesc despre nopți de dragoste din mileniul II, secolul trecut. Cînd ațipeam pe țărm, nu visam lei, ci pe Iordan, ghepardul. El, nu marea, era apa tîrînd o scoică; nu soarele, el îmi arămise sînii în palme, cu palmele. Pixul hîrșîie enervant pe hîrtie cînd scriu toate astea. De la început a fost sfîrșitul, frica de ultima dată. Vara-Mare mi se pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
feminin care-și construiește o lume paralelă, total diferită de cea pe care o trăiește, de realitatea imediată. Dar care e realitatea? De ce n-ar fi cea închipuită realitatea? Prințul Mîșkin, veghind femeia moartă, e mai viu decît orice prinț. Ghepardul lui Lampedusa e mai viu decît orice ghepard. Pe Doamna T. aș recunoaște-o pe stradă. Oaia, odată desenată pe hîrtie de Saint-Ex, trăiește, ca să zic așa, pe cont propriu și se pregătește să mănînce floarea. Și cine n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
diferită de cea pe care o trăiește, de realitatea imediată. Dar care e realitatea? De ce n-ar fi cea închipuită realitatea? Prințul Mîșkin, veghind femeia moartă, e mai viu decît orice prinț. Ghepardul lui Lampedusa e mai viu decît orice ghepard. Pe Doamna T. aș recunoaște-o pe stradă. Oaia, odată desenată pe hîrtie de Saint-Ex, trăiește, ca să zic așa, pe cont propriu și se pregătește să mănînce floarea. Și cine n-a văzut-o măcar o dată pe Moby Dick, balena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bate în obloanele closed ale farmaciei, cum sare ca un animal de pradă peste gardurile de sârmă ghimpată, fără să le atingă, urmărit de rafalele de mitralieră cu gloanțe din trecut, cum, după ce a alergat peste arături, șosele și bălți, ghepardul tânăr se opri în sfârșit la porțile open ale Brăilei. Întinse banii pe gemulețul luminat al farmaciei și-apoi, cu pastila în pumn, făcu în fugă cale întoarsă. Același salt peste garduri, aceleași rafale către același prezent neatins. Căpcăunu ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sistem în organizarea discursului. În van i-am căuta creșteri legate în expunere sau înaintări pas cu pas în demonstrarea unui gînd. Dintre toți cei mari, Nietzsche e poate geniul cel mai predispus spre fulgurațiile de expresie scurtă. Ca un ghepard a cărui viteză de țîșnire îi limitează drastic raza de acțiune, Nietzsche se mișcă foarte bine pe spații mici, dar își pierde suflul de cum e silit să depășească trei pagini în urmărirea aceleiași teme. Și, semn patognomonic al copturii morbide
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
îi limitează drastic raza de acțiune, Nietzsche se mișcă foarte bine pe spații mici, dar își pierde suflul de cum e silit să depășească trei pagini în urmărirea aceleiași teme. Și, semn patognomonic al copturii morbide ce i-a măcinat mințile, ghepardul pierde direcția; obosește repede și conturul țintei începe să-i joace înaintea ochilor, volatilizîndu-se în timpul goanei. Din acest motiv, divagația îi este regulă de gîndire, iar digresiunea forma firească de camuflare a infirmității psihice. Așa se face că numai într-
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
unul dintre fiii săi, Menotti, era cumnat cu Alexandru Zăgănescu, rudă a celebrului căpitan de pompieri de la 1848, Pavel Zăgănescu 3. Oamenii și locurile de pe Via Butera de la Palermo par să fie legate de fire nevăzute. Garibaldi apare menționat în Ghepardul, a cărui acțiune coincide în timp, în mare măsură, cu acțiunea militară a revoluționarului: se plasează între mai 1860 - dată a debarcării armatei lui Garibaldi în vestul Siciliei - și decembrie 1862, așadar exact perioada unificării Italiei, sub sceptrul dinastiei de
Căutându-l pe Bălcescu la Palermo by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7623_a_8948]
-
care îl dezlănțuie cascada Rinului"6. Este de presupus că în laboratorul scriitorului au intrat elemente din memoria orașului său natal: amintirea trecerii pe acolo a lui Garibaldi - dar și a nenumitului Bălcescu - au stimulat probabil imaginația sa literară. Inspirația Ghepardului, dincolo de trecutul propriilor strămoși, este mai complexă și ar putea conține și o ascunsă dimensiune românească despre care nu s-a scris până acum, în ciuda uriașei bibliografii consacrate romanului și autorului său. Pe fațada hotelului Alla Trinacria exista în iulie
Căutându-l pe Bălcescu la Palermo by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7623_a_8948]
-
i-a aparținut acest palat - aflat la nr.8 - de la jumătatea secolului al XVII-lea, cea a principilor Lanza Branciforti di Trabia e di Butera 7. De observat faptul că este vorba de o familie înrudită cu cea a autorului Ghepardului, ceea ce ar putea explica și existența în apropiere, pe aceeași stradă, a Palatului Lanza Tomasi. "Butera" este o localitate din sudul insulei, în apropiere de orașul Gela, vechea așezare elină unde a făcut săpături arheologul Dinu Adameșteanu. După cum se știe
Căutându-l pe Bălcescu la Palermo by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7623_a_8948]
-
pledează și faptul că doar la două imobile de hotelul suferinței lui Bălcescu există, la nr.28, o clădire aristocratică purtând o placă ce-i indică statutul de monument istoric: "Palazzo Lanza Tomasi", reședința chiar a urmașilor adoptivi ai autorului Ghepardului... Aceeași vecinătate dintre Bălcescu și familia princiară Lampedusa se regăsește și la locul de liniște eternă. Întrebarea care i-a frământat pe toți, până astăzi, se referă la sepultura lui Bălcescu. A fost sau nu înmormântat în cripta Mănăstirii Capucinilor
Căutându-l pe Bălcescu la Palermo by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7623_a_8948]