53 matches
-
vei începe iar a tuși... Vocea rece a Sophiei este chiar vocea neliniștii lui - așadar, nu ridică ochii spre celălalt capăt al salonului, acolo unde stă ea, în jețul italian, înfășurată în obișnuitul ei șal alb de mătase. Pe catifeaua gheridonului, mâna osoasă încă mai șovăie nehotărâtă și, ca și când ar voi să mai câștige timp, unghia uscată râcâie abia auzit conturul unui nufăr brodat. Tânărul Titi Ialomițeanu se simte apăsat de tăcere. Doar incapacitatea lui mondenă l-a gonit pe Profesor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
10 Mai, la primele acorduri ale fanfarei, îi umple rușinos ochii de lacrimi. Aceeași nejustificată emoție, născută, se vede, doar din oboseala nervilor, i-a pus un nod în gât. În schimb, mâna osoasă se îndreaptă cu totul altfel spre gheridon - un gest hotărât, care nici măcar nu-și amintește că ar fi nevoie de aprobarea Sophiei. Cu mișcări sigure, își așază țigareta între buze, aprinde chibritelnița. În asemenea clipe, reapare inițialul său ascendent asupra femeii care ascultă nemișcată, siluetă albă în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ultima vreme. Pe deasupra ramei de aur a ochelarilor le aruncă celorlalți o privire verde-afectuoasă ; nici nu se gândește să părăsească la ora aceasta salonul, pe cei dragi, corespondența - nu vrea nimic altceva decât să-și apropie mai mult scaunul de gheridon. — ...vă rog, dragii mei, vă rog, niciun deranj... S-a așezat din nou, dar altfel : chiar pe marginea scaunului, pe jumătate doar de șezut - prin pantalonul lărgit, fesele slabe sunt o simplă prelungire a pulpelor descărnate -, ca și când, din clipă în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
revistă de filologie, în vreme ce, în jurul nostru, lumea arde... Rotunjesc cu grijă fiecare literă, silindu-mă să nu iau în seamă nici arsura pleoapelor, nici fierbințeala uscată a palmelor, nici obișnuita lipsă de chef cu care mă lupt de la o vreme. Gheridonul este mult prea jos, astfel că scriu gheboșat, într-o poziție nesănătoasă, și totuși nimic nu mă poate decide să schimb încăperea în care am luat, acum zece ani, obiceiul să-mi rezolv corespondența, pentru că, fiind cea mai apropiată de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nimic nu mă poate decide să schimb încăperea în care am luat, acum zece ani, obiceiul să-mi rezolv corespondența, pentru că, fiind cea mai apropiată de intrare, puteam merge chiar eu să deschid dacă se auzea o sonerie timidă... Același gheridon, aceeași pomieră de bronz ; din când în când, în așteptarea soneriei, îmi acordam destinderea unui drum până la șemineu, unde rămâneam o vreme, strângând în pumn mânerul ornamental al cleștelui. O pretențioasă superstiție, menită, desigur, a mă face mai interesant în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mă întreb dacă n-a fost o simplă halucinație a auzului. Stăruind să rămână în tenebroasa ei pelerină cu glugă (mărturisindu-i gustul demodat romantic de fetiță provincială), Sophie se instala tăcută în jilț, în colțul cel mai depărtat de gheridon, cheltuindu-și numai prin lacome și furișe priviri dorințele de aventură ale sufletului ei, tânăr și cuminte. Nimic n-ar fi putut-o opri să apară timidă în fața ușii, mereu la aceeași oră. O mică sălbăticiune pe care n-aveai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
încețoșeze mintea, vuietul dezlănțuit în urechi, valul de sânge care va face oasele să-i devină tot mai ușoare, tot mai spongioase, iar în pântec, același piron înroșit în foc al dorinței... Acum trec pe curat ciorna scrisorii, gheboșat deasupra gheridonului. Iarăși mă văd ca și când un ochi străin și atoateștiutor m-ar privi din afară, dar cât de diferit este totul ! Umerii slabi și aduși, pieptul este îngust, dar viscerele împing înainte, un mic embonpoint, la colțul ochiului negul alburiu, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
doamna casei. Profesorul nu mai are vreme să cumpănească lucrurile, pentru că Yvonne încearcă să se ridice pe genunchii lui, agățându-i-se cu unghiuțele de reverul hainei. Nici atunci când răbdătorul tată o dă jos și o lasă să facă în jurul gheridonului câțiva pași, ținând-o de mână, grijuliu și stângaci, ea nu catadicsește să se poarte cuviincios, ca o persoană ce ia parte la o sindrofie. Un spectacol de prost-gust, observă nemulțumită tânăra mamă, care face salonul nostru asemănător cu o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
luminează ochii transparenți. Sentimente contradictorii se încrucișează, de altfel, în sufletul lui, făcându-se vizibile printr-o pulsație vie și trecătoare. Îi oferă, roșind, dar cu multă curtoazie, scaunul din apropierea sa distinsei doamne Mironescu, apoi întoarce o privire atentă spre gheridon. Evident, persoana care îl atrage cel mai mult în salon este Profesorul. Dar interesul Profesorului este acaparat în întregime de micuța Yvonne, care și-a găsit în fine o ocupație mai liniștită. Cu degețelul întins, Yvonne împinge nasul, ochii, pleoapele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
domnul Mironescu își oprește ochii asupra micuței Yvonne care, de câteva minute, se învârte fără rost în jurul măsuței cu fotografia, riscând să răstoarne candelabrul cu lumânări aprinse. Dar, înțelegând mustrarea din ochii lui Papa, fetița aleargă să se vâre sub gheridon. De acolo scoate din când în când capul poznaș printre ciucurii mătăsoși ai fețișoarei de masă, așteptând ca Papa să îi facă Bau ! Și el abia apucă să se încrunte fioros, că ea a și dispărut în patru labe pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spune Sophie. Și imediat vocea i se schimbă : — Yvonne ! strigă. Yvonne ! Te rog stai dreaptă și nu te mai uita așa ! Când se uită așa, am impresia că lușează, le explică celorlalți. Ca să nu mai fie silit să privească spre gheridonul Profesorului, musafirul a luat în palmă nereida roz, voluptuos răsturnată într-o scoică și cu picioarele rotunde ușor desfăcute. Deși a mai cerce tat-o de atâtea ori pe furiș, abia acum se întreabă dacă este într-adevăr posibil să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să o întrebe nimic. Poate chiar fără ca nimeni să o observe ? S-a lăsat o liniște atât de mare, încât tic tacul pendulei, apoi scârțâitul pantofilor domnului Ialomițeanu se aud deslușit. Acesta a părăsit colțul șemineului și, apropiindu-se de gheridon, se adresează numai Profesorului : — Totuși, există și pentru lucrurile mai ieșite din comun o explicație... Astfel încât și această impardonabilă vizită a mea, la o oră nepotrivită și, mai grav, neanunțată... Domnul Mironescu ridică mâinile într-un gest de protest : Nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sub sinistra boltă de malachită sculptată, pipăise zeci de urne frumos aliniate ca să dea de cea a dragei, a neuitatei Zaraza. O strânsese la piept și-și apăsase buzele pe argila ei rece. Ajuns acasă, cântărețul așeză urna pe-un gheridon din colțul odăii și, chiar din dimineața următoare, începu sinistrul ritual pe care i-l inspirase fără-ndoială sminteala. Mi-e greu până și să pun pe hârtie cuvintele care descriu faptul de nedescris, dar am s-o fac totuși
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
se prăbușească la orice suflare de vânt, iar eu am sărit, prin rama gea mului încrustată cu bucăți tăioase de cioburi, în camera scufundată-n penumbră. Era un dormitor cu mobilă veche: un pat larg, o oglindă, un scaun, un gheridon. Deasupra patu lui, un raft cu cărți groase, delabrate. Singura ușă, pe peretele opus ferestrei, era bătută-n cuie. Ulti mele raze ale soarelui, roșii ca focul, puneau câteva dungi de-a lungul încăperii. „Numai eu știu de camera asta
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în garnizoană. Perdeluțele de la vitrina dulapului înalt erau date la o parte. Se vedeau înăuntru două cești de porțelan, un borcănel albastru de faianță ― "iaurt Miorița" ― umplut cu nasturi desperecheați, tuburi de zaharină, bani mărunți adunați într-o farfurioară. Pe gheridonul cu placă de marmură și aplicații de bronz se aflau o Biblie legată în piele și discursurile lui Cicero. Popa îl invită să ia loc în balansoarul din mijlocul odăii. Cristescu refuză. Se apropie de fotografia agățată deasupra biroului. ― Am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
loc. Nici nu se cunoaște! Împunse degetul spre maior cu gestul lui caracteristic: Afirmațiile mele se pot verifica, întrebați vecinii, sectoristul... Se bătu cu palma peste frunte: Chiar acum câteva săptămâni... Vă spun imediat... Coborî din balansoar și scotoci în gheridonul de lângă pat. Se întoarse răsfoind o agendă mare. ― Am aici totul, cu date precise. Își muie gros degetul în gură. Aha, uite! Sâmbătă, 17 noiembrie. Seara la ora 22, 30. A venit acasă cu o tipesă. Poate să vă confirme
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai auzea ce spune femeia, făcu trei pași și se apropie de icoană. Pe peretele dinspre răsărit, singurul ornament din cameră, icoana cu cele zece fecioare era luminată de razele aurii ale apusului și ale candelei ce ardea pe un gheridon în fața ei. Nu era mare, puțin mai lungă de jumătate de metru, aproape pătrată. Lemnul era scobit în așa fel încât cadrul în relief al icoanei era din aceeași scândură. Rama era dată cu aur peste un grund roșu. Desenul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
palide câteva raze colorate azuriu. De jur împrejurul pereților, - sofale joase cu perne de toate mărimile îmbrăcate în satenuri cu arabescuri, măsuțe joase așezate pe la colțuri, unde sofalele se îmbinau unele într altele. Cum intrai, chiar lângă ușă, răsărea un fel de gheridon cu trei picioare aurite, cu un lighean de porțelan și cu o cană mare din același material. Cei patru boieri trecură fără să se spele pe mâini și se așezară comod pe sofale, doar descheindu-și fireturile caftanelor. Cafele și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sub sinistra boltă de malachită sculptată, pipăise zeci de urne frumos aliniate ca să dea de cea a dragei, a neuitatei Zaraza. O strânsese la piept și-și apăsase buzele pe argila ei rece. Ajuns acasă, cântărețul așeză urna pe un gheridon din colțul odăii și, chiar din dimineața următoare, începu sinistrul ritual pe care i-l inspirase fără-ndoială sminteala. Mi-e greu până și să pun pe hârtie cuvintele care descriu faptul de nedescris, dar am s-o fac totuși
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
joacă de copii. Scade puterea imaginii odată cu democratizarea puterii de a produce imagini? Prestigiul clerical al profesioniștilor cere o anumită raritate și, prea puțin malthusian, Kodak-ul ieftin a știrbit misterul "artistului fotograf" în atelierul lui cu coloană, perdele și gheridon la fel de mult cum au făcut Sony-video 8 sau Pathé-Baby cu cel al marelui cineast de pe platourile inaccesibile de la Boulogne-Billancourt. Fără îndoială, placa heliografelor a exaltat, în cele din urmă, paleta pictorilor, deși a eliminat în perioada imediat următoare micile meserii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
te superioară x - - - x - - - x - - - - x - - - - de calitate - x - - - x - - - x x - - - x x - - în buna stare de fo- losinta - - x x - - x x - - - x x - - - - 11.Blatul mese- lor să fie acoperit cu postav x x - - - - - - x x - - - - - - - 12.Gheridoane x - - - - - - - - - - - - - - - - 13.Fete de masă - din mate- rial textil de calitate superioară x x - - x - - - x x x - - x - - - - din mate- rial textil de calitate - - x - - x x - - - - x - - x - - - în stare bună, adec- vate tipu- lui de uni- țațe
ORDIN nr. 56 din 27 iunie 1995 pentru aprobarea Normelor metodologice şi a criteriilor privind clasificarea pe stele şi categorii a structurilor de primire turistice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/112108_a_113437]
-
în spirală. Intrăm într-un salon spațios, luminat tot cu lumânări, cu ferestre care dau spre lac. Noapte de vară. Se aude orăcăitul broaștelor și foșnetul ca de mătase al trestiilor străbătute de vântul ușor. Într-un vas, pe un gheridon, un crin aproape complet veștejit. Asta îmi spune că prințesei imperiale nu-i plac deloc florile. N-aș ține niciodată o floare atât de tristă și ofilită așezată pe masa mea, lângă șezlongul plasat într-un colț pe care îl
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
ascultă poveștile, cea care vestește apropierea zorilor". Încet-încet, cei doi tineri se îndepărtează unul de altul. Ajung să se enerveze reciproc în așa măsură, încât într-o zi ea urlă la el să plece, aruncând în el cu un mic gheridon aflat în preajmă... După plecarea lui Jean, Clara izbucnește în plâns. Are din nou sentimentul că și-a ratat un viitor. Totuși, de data aceasta eșecul nu o face să scadă în propriii ochi. Tânăra fată suferă, însă știe că
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
el adăsta cu sânul Isidorei lipit dulce de pântecul lui, știind bine că era totodată altundeva deja. O limbă de foc îi linse pleoapele. Se răsuci mormăind. Tatăl lui stătea lângă pat, gata de reproșuri, sprijinindu-și brațul pe micul gheridon, unde își pusese chipiul cu frunze de stejar aurite. "Scuză-mă, spuse el, dorm, călătoria a fost lungă." Brațul galonat lovi gheridonul și chipiul cu aurăriile națiunii sări în aer, apoi se rostogoli pe un scaun, unde rămase fără să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
linse pleoapele. Se răsuci mormăind. Tatăl lui stătea lângă pat, gata de reproșuri, sprijinindu-și brațul pe micul gheridon, unde își pusese chipiul cu frunze de stejar aurite. "Scuză-mă, spuse el, dorm, călătoria a fost lungă." Brațul galonat lovi gheridonul și chipiul cu aurăriile națiunii sări în aer, apoi se rostogoli pe un scaun, unde rămase fără să se mai clintească. Va trebui să-l lipesc la loc pe fotografie, gândi el și se întoarse pe partea cealaltă. Limba de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]