5,266 matches
-
deși viu colorate sunt multe într-o stare de avansată degradare, oamenii beau sucuri și lapte din pungă, cu paiul, stau pe jos la taclale, la masă ești întrebat dacă te interesează "la lectura de tu rostro" (să ți se ghicească în trăsăturile feței), magazinele de îmbrăcăminte seamănă cu cele de second hand de la noi, deși mărfurile sunt noi. Și încă un lucru interesant: clădirea Universității din Guanajuato găzduiește doar rectoratul și birourile administrative, facultățile își au sălile de curs în
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
Mariana Ștefănescu Orice text al lui Milorad Pavic pare un palimpsest pe care încă se ghicesc straturile textelor sale anterioare, deși fiecare carte a sa are o altă formă narativă. În romanul Partea lăuntrică a vîntului sau romanul despre Hero și Leandru (din care publicăm în aceste pagini un fragment, în așteptarea cărții ce întîrzie - de ce
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
trăia într-o cisternă de apă numai găuri, spăla picioare în ciorapi iar singurătatea i se terciuise ca o brînză. Lui Leandru i s-a spus: - Dacă îi dai o pará, o să te bărbierească, dacă îi dai două, o să-ți ghicească în timp ce te bărbierește. Dar, ai grijă, ghicește mai bine decît bărbierește. Leandru se așeză pe piatra de lîngă cisternă și îi dădu două parale. Ghicitorul zîmbi și se văzu cum numai zîmbetul nu-i îmbătrînise. Îi zise lui Leandru să
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
găuri, spăla picioare în ciorapi iar singurătatea i se terciuise ca o brînză. Lui Leandru i s-a spus: - Dacă îi dai o pará, o să te bărbierească, dacă îi dai două, o să-ți ghicească în timp ce te bărbierește. Dar, ai grijă, ghicește mai bine decît bărbierește. Leandru se așeză pe piatra de lîngă cisternă și îi dădu două parale. Ghicitorul zîmbi și se văzu cum numai zîmbetul nu-i îmbătrînise. Îi zise lui Leandru să caște gura, îi scuipă pe neașteptate în
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
hămesit înhămat singur la oiștea pentru doi și care biciuia cu furie animalul vrând să obțină din el maximum de viteză la o răspântie blestemată. Pofta ce o avea croind cu o nuia lungă mârțoaga fantomatică. Vrăjitoarea Țiplica, din Tecuci, ghicește numai în odăi întunecate cu ușa puțin întredeschisă. Georgică (Jurgea-Negrilești) către altă vrăjitoare, Prițcoaie, asta din Bârlad, care dezlega ploile și care ținea să i-l arate pe Împăratul Întunericului. - Nu, a spus el, refuzând-o, băiat delicat - nu vreau
Războinicul ciung by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14040_a_15365]
-
ale dinastiei Ming, deși cele de aici sunt mult mai mici și și-au pierdut culoarea. Când mă apropii de al treilea, simt o străfulgerare: Ceva îmi spune că stau lângă mormântul ce-mi este hărăzit. Ghidul, însă, mi-a ghicit temerile și dă din cap că nu-i așa, explicându-mi cu-o voce răgușită de istorie că din acel mormânt tocmai m-am ridicat. 7. Aceasta este una dintre capcanele istoriei. De câteva ore sau zile Leningradul a primit
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
rezultatul mai multor ore de studiu și repetiții în fața oglinzii: mi se înfățișa astfel fiindcă se hotărîse s-o desenez așa, iar aura de neliniște pe care o iradia expresia ei, disperata dorință de a plăcea, freamătul animalic ce se ghicea în colțul buzelor palide și uscate și în nările fine erau atît de intense și de directe, încît mi s-a părut a fi cea mai frumoasă fată pe care o văzusem vreodată. Părul negru îi încadra fruntea translucidă pe
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
care se eliberează singură. El preferă să rămînă ancorat în clișeele burghez-patriarhale, iar apoi vituperează împotriva lui Niklaus. Nu înțelege nici măcar că personajul cel malefic e, de fapt, Coppelius și nu neapărat Niklaus. Sau poate că, de fapt, Hoffmann a ghicit ce se întîmplă, însă nu are curaj să înfrunte viața. O altă prejudecată spune că poetul autentic se refugiază între fantasme. Olympia are caracter, așa că, probabil, într-un ipotetic viitor comun, nu i-ar da ocazia să mai compună elegii
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
vechea poezie parnasiană. Tipul acesta de poezie presupune poeme construite aproape exclusiv prin repetiții savant dozate. Limbajul vag abstract aduce în vers o lume esențializată, intelectualizată, puternic vizuală. Sensul se naște din transformări imperceptibile și nuanță. Se vrea a fi, ghicim printre rînduri, o poezie care îi are ca maeștri pe greii Mallarmé, Valéry, iar de la noi Ion Barbu și Nichita Stănescu (în înfățișarea sa cea mai abstractă și mai modernistă), dar și Macedonski din Rondeluri. Ratarea este de aceea pe
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
a scos un oftat adânc, pe jumătate dureros, pe jumătate voluptuos. Și întrucât el nu-și ia ochii din paginile cărții, ea s-a întors din nou spre el și cu o privire scurtă pe paginile cărții deschise încearcă să ghicească motivul oftatului, poate că acesta se datora poeziei care îl impresionase atât. Firește că felul în care a oftat bărbatul acela o neliniștise. Fusese ceva atât de bărbătesc, de neforțat, care i-a cutremurat tot adâncul trupului ca un tunet
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
în fața unor monede antice cu o datare absolută. Cum au reușit dacii să-și dea seama că se aflau în anul 126 înainte de Cristos [...] rămîne totuși un mister de nepătruns." Ca să vezi ce strămoși plini de perspicacitate avem! Cum au ghicit ei anul exact al Nașterii Mîntuitorului! Și noi care, după două milenii, nu sîntem siguri care a fost! * Tot în nr. 8 al Academiei Cațavencu, dl I.T. Morar comentează cu umor trecerea prin emisiunea lui Teo de la Pro TV a
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14188_a_15513]
-
Când am ajuns la nea Gheorghe, un alt vecin al său, Matei al lui Ghici tocmai intrase și el În curte. Elena s-a Îmbujorat și a tresărit când ne-a văzut. Fiersese apă Într-un ceaun mare, iar alături lui, pe un grătar, Într-un ibric, țuică. Paiele de pârlit porcul erau pregătite. Sarea
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
știe... - Vine! Trebuie să vină! - s-a amestecat Elena În vorbă. Mi-a spus mie... - Să fi luat, acum, Înainte, una mică! Mai prindem putere, ce ziceți? - i-a Întrebat Gheorghe, stânjenit. - Una coaptă, că se trăzvește! - l-a aprobat Ghici cu ochii la ibricul aburind. Pe deasupra, ne mai și Încălzim! Elena le-a turnat țuică În ceștile din timp pregătite. Oamenii și-au urat noroc, apoi au băut. Numai tatăl Elenei a pus ceașca Înapoi, pe tavă, fără să guste
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
Aoleo, scăpă! Păzea, tataie, că te mușcă arătarea!, s-a amuzat ea, care trăia momentul ca pe un spectacol al copilăriei fără de sfârșit. - Hai, bă, moș Gogule, nu vezi că fără dumneata nu suntem buni de nimic? - a glumit și Ghici În timp ce el și celălalt au Încolțit grăsunul spre gardul din fața casei. În cele din urmă, l-au prins. Toți cei de față s-au năpustit asupra lui. Doar eu mi-am pus degetele În urechi și am fugit spre poartă
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
tu vrei! Hoțule! Am tăcut. - Bine că știu! Și, după aceea, Împărțim și banii! Dar ai răbdare... să mai strâng, să-mi fac „zestre” ! Și vedem noi! * * * - Bă, moș Gogule, lasă copiii cu ale lor! - a strigat Matei al lui Ghici. Mai bine spune drept!...Bă , dar drept, baba ce zice, mai vrea? - Bă, nene, nărod ai fost de când te știu și așa o să și mori! Sunt ei aici, că ți-aș spune eu... - Și cine te ține? Ăștia, din ziua
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
rugat Gheorghe. - Poporul, de când e lumea, a făcut ce i s-a spus! - a continuat Moș Gogu. Poate să audă, tată! Mie, oricum, nu mai au ce-mi face! Și nici vouă! Gata! - Uite, eu nu cred! - s-a opus Ghici. Acum, depinde cine-i spune, și ce-i spune... Că nu face așa, orbește, chiar tot! - Ba face! Ce, nu am făcut!? 50 de ani am tot făcut! Și apoi, În noaptea trecută, voi n-ați văzut? Au tot vorbit
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
nu am făcut!? 50 de ani am tot făcut! Și apoi, În noaptea trecută, voi n-ați văzut? Au tot vorbit, au dat indicații. - Cine? - Cei ce vor fi mâine! - Unde, omule? Că ne Înnebunești de cap! a Întrebat, revoltat, Ghici. - La putere! Unde, altundeva? Ori, voi credeți că se zbat degeaba? Sau spre binele nostru, al tuturor? Mai vedea! - Are dreptate! - a aprobat bunicul meu. Și Nicolae are dreptate! E informat! A ascultat și, uite, că i-a prins bine
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
avut noi curelele”, - adică pământul, - „că mâine, poimâine, al tău o să fie!” - Fugi, bă, moșule, de-aci!... Să dea Tropăneață pământul Înapoi? Păi, ăștia crapă, iar el Își pune lațul de gât! Ce dracu, bă, voi credeți? - s-a revoltat Ghici. L-a lăsat baba dezvelit și o fi răcit uncheșul! Lozăște! De când e lumea, mortul de la groapă nu se mai Întoarce! - Uite, că de data asta... A zis și, În iarnă, de Sfântul Ion, a Închis ochii! - Na, ca să vezi
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
mîine, vă las pe dv. să spuneți. Zilele trecute am văzut, la o emisiune-concurs televizată, un puști (era în preajma Zilei Copilului) care voia să devină miliardar răspunzînd unor întrebări din toate domeniile. Era un puști simpatic, vioi, care, evident, gîndea. Ghiciți unde s-a încurcat? S-a încurcat acolo unde din zece puști care voiau același lucru doar unul a știut răspunsul: la alfabet! Da, cum citiți: puștii nu cunoșteau alfabetul, cu ce începe și cu ce se termină, care este
Școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15123_a_16448]
-
XIV-XVIII (între care frescele renumite de la Curtea de Argeș) au fost restaurate rapid și bine de către specialiștii români. Lucru interesant, dar tocmai aceștia n-au fost la ceremonia inaugurală, la care s-au aflat în schimb oficialități politice și culturale. Să fi ghicit oare restauratorii că munca lor riscă să se dovedească zadarnică în condițiile în care sistemul de climatizare ales de conducerea Muzeului este neperformant, iar vitrinele sînt menite să apere, bunăoară, Tetraevangheliarul lui Gavriil Uric doar de muște, neavînd climatizare proprie
Etică și profesionalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15234_a_16559]
-
mai spun să-l vezi cu acea șapcă neagră de pâslă pe care o arborează pensionarii, cu niște șalupe în picioare de dinainte de Revoluție, iar pe nas cu ochelari chinezești de zece ori mai ieftini decât cei din vitrine. Veți ghici, prin urmare, că numai plăcere nu mi-a făcut... - Deci, continuă acela, întinzându-mi o mână bătătorită, te așteptai să cobor dintr-un Masseratti roșu, într-un costum Armani, cu cravată Pierre Cardin la gât și pantofi italienești de trei
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
o încercare și era încă departe de ceea ce-și propusese. Dar la vizita următoare - tot seara, în umbra de lângă pian, când să-și ia rămas bun - îi îngădui să mai guste o mostră. Trebuia să închidă ochii pentru a ghici aroma, iar Mario ascultător închise ochii și ghici o aromă de mandarină, ca o părere, venind din adâncul ciocolatei. Dinții lui fărâmițau bucățele crocante, nu ajunse să le simtă gustul și era doar senzația plăcută de a da peste un
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
ce-și propusese. Dar la vizita următoare - tot seara, în umbra de lângă pian, când să-și ia rămas bun - îi îngădui să mai guste o mostră. Trebuia să închidă ochii pentru a ghici aroma, iar Mario ascultător închise ochii și ghici o aromă de mandarină, ca o părere, venind din adâncul ciocolatei. Dinții lui fărâmițau bucățele crocante, nu ajunse să le simtă gustul și era doar senzația plăcută de a da peste un punct de sprijin în masa aceea dulce și
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
Căliman o intervievează pe Simona Cioculescu în legătură cu socrul ei. Interviul beneficiază de extraordinare fotografii de familie. Academia CAȚavencu nr. 38 ne informează că poetul și senatorul Adrian Păunescu și-a trecut în cont un examen parțial de doctorat cu (ați ghicit?) profesorul și președintele Academiei Române, dl E. Simion. Pînă să devină doctor, mai este oarece drum de străbătut. Tema: poezia generației ’60. Sugerăm doctorandului un titlu mai potrivit firii sale intelectuale: Poezia generației mele. Așteptăm cu mult interes vestea susținerii (în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13464_a_14789]
-
numărul ridicat din anticariate al unor cărți sau autori: fie au publicat foarte mult, fie au fost publicați în tiraje foarte mari sau reeditați constant, fie pur și simplu nu se mai citesc. Dintr-un motiv sau altul (lesne de ghicit oricum), în funcție de fiecare autor. Astfel, într-unul dintre cele mai mari anticariate din centrul Bucureștiului, unde fluxul de achiziții și de vânzări este de-a dreptul impresionant, am constatat următoarele. La capitolul clasici, cel mai des întâlniți autori sunt, în
Scriitorul frate cu anticariatul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13494_a_14819]