147 matches
-
Viața asta... Viața asta, mai ales deșartă, în care unii se consumă-n artă, Uitându-și, zilnic, rânza la aman, în timp ce alții, iuți ca hidrargirul, Cu marafeți își ghiftuie chimirul: Să-i toace-n vreun sejur de pandișpan. Viața asta-ntreagă: netto, brutto, Cu tot tacâmul, Doamne, n-am umplut-o; De fapt, am pus într-însa mai nimic: Vreo poezică, niscai sticle goale, Pesmeți, trăscău, iluzii, angarale, Tranchilizante
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
fu pusă tot în seama acestora. Când șefa , supranumită B.B.-ul de pe malurile Dâmboviței, cercetă atentă mulțimea, observă că în ea nu se aflau doar oameni invitați pe liste speciale, ci și boschetari, cerșetori, kurzi și srilanchezi, veniți să se ghiftuiască la praznicul comunitar. - Dragă Alida, ceva nu-i în regulă aici! Ați dat vreun comunicat de presă, fără să mă consultați în prealabil? - La pomeni și la parastase, vine cine poftește! După ce-i stricase cheful urletul intens, prelung și lugubru
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
păstra cu dinții, îl vom apăra cu brațele, încât euthanasierea să dispară odată pentru totdeauna din societatea noastră civilizată. Îngrijitorii loviră și întărâtară câinii, ca pledoaria Gildei să primească aplauzele binevenite. Indiferenți la discursul ei, cei mai mulți oameni continuau să se ghiftuiască și să-și umple sarsanalele, gândindu-se numai la ziua următoare. Mărit pe măsură ce trecea timpul, urletul intens, prelung și lugubru reveni. Îl urmă un val alb și înspumat, ieșit vijelios din lacul de acumulare, amenințând să măture totul în cale
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
ciornelor... Toată casa e o capcană. MAGISTRATUL. Voi guverna iarăși gloata asta infamă! Purtătoare de rabie! Simbol al rebeliunii necontenite! Dezordinea fără scop sigur; idioțenia numită voință populară! Va trebui să hrănesc o haită mereu flămândă, chiar și atunci când e ghiftuită până-n gât! Să-i asigur o viață îndestulată Romancierului, pentru a-și așterne pe hârtie, fără grijă, inepțiile lui, de care m-am săturat până peste cap. Ura lui bolnavă împotriva Stațiunii, doar pentru că se crede cel mai deștept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și viermi Într-un desfrîu orgiastic Își arată impudic din loc În loc oasele albe ca un rînjet al eternității. Uite-l pe Dumnezeu, Îmi zic, cuprinsă deodată de un atac de genialitate, el e mort de mult și noi ne ghiftuim și ne destrăbălăm pe hoitul lui, convinși că ne mai poate apăra! La trei pași distanță, o moviliță de nisip ornată cu scoici trandafirii și cu crengi Încă Înfrunzite. Un mormînt proaspăt pe care dorm alături un pantof alb de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trei sferturi din an, ceea ce însemna o pierdere însemnată pentru Bourrache, dar acesta nu ar fi dat masa altcuiva pentru nimic în lume, nici chiar în zilele de târg, când toți țăranii din ținut, după ce iscodiseră vitele, veneau să se ghiftuiască și să bea un litru de tărie până la ivirea zorilor, înainte de a se descărca în bordelul lui Madam Nain. Masa rămânea goală și lumea era refuzată. Ba chiar, o dată, Bourrache a dat afară un negustor de animale care pretindea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
seara, sub lambriuri aurite și lustre de cristal, le povestea despre război fetelor în rochii de bal, cu un pahar de șampanie în mână, printre acordurile vioaie ale orchestrei de cameră. Cu pălăria Cronstadt și cu aspectul său de ins ghiftuit cu bucate alese, judecătorul Mierck era un om autoritar. Sosurile cu vin îi colorau poate urechile și nasul, dar nu-l înmuiau deloc. Ridică el însuși pătura și o privi pe Belle de jour o bună bucată de vreme. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe care le cumpărase special. Le așeză pe masă, rușinându-se puțin, parcă s-ar fi scuzat: — Doream să vă aduc o sticlă de vin, dar vinul e interzis aici, atunci mi-am zis că... Ia uitați-vă, vânzătoarea îi ghiftuiește cu corcodușe! Râse. Râsei și eu cu el, pentru a-i face pe plac. Încercai să vorbesc, să-i pun întrebări, dar puse degetul pe buze, ca și cum mi-ar fi spus că avem destul timp. Infirmierele îi spuseseră că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
poetei. Pentru că nicăieri nu-l poți cunoaște pe autor, mai bine decât în propriile sale cuvinte. Și nu cuvinte conectate la fenomenele circumstanțiale care ne barează drumul spre adevărata literatură și artă, nu gusturile îndoielnice ale preopinenților zilei, snobi și ghiftuiți cu kitsch-urile aducătoare de venituri grase în buzunarele doldora, ci cuvinte descălțate și primenite, pentru a intra curate-n altar, acolo unde are loc adevărata epicleză. Înainte de a citi primul vers, sorb o gură de apă sfințită pentru ca gândurile
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
judecăm, primărițo! - Pentru ce să mă judecați? Am răbdat cinci ani despărțită de familie, alergată de cei de la județ pe toate dealurile... - Aveai patruzeci de kilograme când ai venit, iar acum ai șaizeci. Erai ruptă de foame, iar acum ești ghiftuită de fripturi... Avea dreptate. Mă îngrășasem. Era sarcină de partid să pun câteva kilograme pe mine, să arăt impunătoare, căci eram firavă și mărunțică și aceasta nu se prea potrivea cu funcția de primăriță de țară. În clipa următoare, unul
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
domeniul sacrului sau din domeniul privat. Limbajul murdar, care altădată era folosit doar pentru valoarea lui de a șoca, astăzi numai șochează pe nimeni. In dorința de a se elibera de inhibări, tabuuri și restricții, societatea noastră s-a surprins ghiftuită de gunoiul propriei îmbuibări și propriului exces. Totul este la maxim: muzica, mâncarea, sexul. Am devenit asemenea unei găști de adolescenți rătăcind prin peisajul acestei vieți, sau poate înafara lui, căutând pe Eliseii acestui sfârșit de istorie, sau alte ținte
CE S-A INTÂMPLAT OARE CU REVERENŢA ? de IONEL CADAR în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350293_a_351622]
-
cascadori taie aerul Traversând razele soarelui Pe chei, ceasul în formă de baie Sună ora întreagă și jumătatea - Roți se rotesc cu apă din mare. Nu-i răgaz pentru mămicile îmbrăcate În culorile azurului și al fructelor coapte - Răsfățații se ghiftuie cu apă minerală la ghiață Epuizați pe șezlonguri deschise Bărbați, femei și copii se dedică siestei - Bolta cerească se-nroșește ca racul Pentru umbrele-n mișcare si valurile-ascunse Totul este ca mai-nainte; de-a lungul digului Pescari amatori sorb
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
poluat trotuarele cu gheretele lor mizerabile. În loc să-și caute serviciu și să muncească, așa cum muncesc toți oamenii cinstiți din țara asta, ce fac ei? Iau de acolo marfa și ți-o vând cu preț dublu. Iar capitalistu’ nostru s-a ghiftuit. Păi, noi l-am ghiftuit, că-i plătim ca proștii prețurile alea umflate, în loc să cumpărăm direct de la depozite. Nesimțitul!.. Și lacomul!..Nu se mulțumește că i-a oferit omu’de zece ori mai mult de cât face cașcarabeta lui. Bineînțeles
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
mizerabile. În loc să-și caute serviciu și să muncească, așa cum muncesc toți oamenii cinstiți din țara asta, ce fac ei? Iau de acolo marfa și ți-o vând cu preț dublu. Iar capitalistu’ nostru s-a ghiftuit. Păi, noi l-am ghiftuit, că-i plătim ca proștii prețurile alea umflate, în loc să cumpărăm direct de la depozite. Nesimțitul!.. Și lacomul!..Nu se mulțumește că i-a oferit omu’de zece ori mai mult de cât face cașcarabeta lui. Bineînțeles că respectivele opinii ajunseseră la
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
Miau! Noi rămânem tot ca proștii. Sete mi-e și-aș bea de toate, Noi în foame, ei în bani, Însă bere nici că vreau, Proțăpiți la gura ploștii, Sunt sătul de bere, frate, Următorii patru ani, Miau! Se vor ghiftui „ai noștri” Vine august cu mașina Să înghită-n sec „ai voștri”, Si-l întreb direct, pe șleau, N-o să moară câțiva ani, Tu cu cât ai luat benzina? Mai lăsați-i și pe-ai noștri Miau! La ciolane de
PREFAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365848_a_367177]
-
Bolteanu, student ca și ei, brigadier ca și ei, supervizorul de drept al cantinei, de până în acea zi, și-a făcut apariția : - Lasă că știu eu ! - Ce știi măăăă.... ? Ai huzurit până acum, la curul femeilor din cantină, te-ai ghiftuit în vreme ce colegilor, de la muncă, le-ai trimis te miri ce hrană și-mi spui că știi... Du-te draaaaaacului...... ! - Te..., te rog.... să nu mă spui ! - Auzi..., nu te spun decât dacă promiți că te duci unde te-am trimis
XXVI. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365385_a_366714]
-
de forfotă și zăpușeală, cu miile de vagabonzi trăgând cu ochiul la tejghele și cetele de cerșetori aidoma unor belele. Iar scaunul de judecată cu-nvinuitul la mijloc, era de-oșteni încercuit ca gloata să o țină-n loc. Altminteri, hidra ghiftuită cu fanatism necruțător, în bucățele L-ar fi rupt pe preadivinul Reconstructor. Pătruns de milă-I cercetam făptura crunt batjocorită de toți aceia ce mai ieri nu se-ndoiau măcar o clipă de firea Sa-ndumnezeită. Și suferința mea sporea când
ÎNTOARCEREA ÎN TIMP de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365140_a_366469]
-
de vreme ce nătărăii n-au știut să descopere perla din stridie? Nătărăii pentru care zile și nopți am scrijelat aceste cuvinte de tristețe, disperare și ură, direct pe inima mea cu o așchie de lumină? Cu toții au adormit la jumătatea cuvântului, ghiftuiți de surâsurile fetelor de companie, chiar înainte de a fi terminat de citit măcar titlul. Puneți pe foc, nătărăilor, jurnalul meu intim, după ce voi muri, sau chiar în timp ce-mi vor trage sufletul... Azvârliți în flăcări inima mea, sufletul meu
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
oltean și am primit în leagăn umorul (chiar făcând și haz de necaz) îi spuneam: „Pupă bă mai bine porcul în curând..., că datorită lui râgâi acum satisfăcut”. Alți păstori mai cu stare, mai în stare să asculte Internaționala, mai ghiftuiți în inițiere, mai săritori la avantaje imanente, privesc transcendent de sus, de deasupra norilor, la opincarii, țopârlanii și mămăligarii nevoiași, rânjind vicarilor pe deasupra engolpionului: „Spune netrebnicilor acelora telurici, să pupe țărâna pe unde călcăm noi. Atât și nimic mai mult
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
jos de genunchi fără să tragă un pârț. SECRETARA: Eh? MUNCITORUL: Eh. VOCEA SECRETAREI: Asta e adevărat că și eu am auzit cu urechile mele fine și delicate. VOCEA MUNCITORULUI: Și acasă nu cred că face altceva decât să se ghiftuie. VOCEA SECRETAREI: De unde știi? VOCEA MUNCITORULUI: Dacă la serviciu râgâie tot timpul? VOCEA SECRETAREI: Ăsta nu e chiar așa de prost după cum pare. MUNCITORUL: Ce e drept, e drept. SECRETARA (îl privește surprinsă): ... Eu n-am spus nimic. MUNCITORUL: Ce
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369842_a_371171]
-
do, re , mi, la; sau poate la ortoped, că mi s-au înmuiat picioarele de alpinist și merg ca un patruped așteptând o fărâmă de păsat; sau te-ai gândit la internist, că ficatul mi s-a mărit, de când mă ghiftui cu vrăjeli de postmodernist; sigur te-ai gândit la psihatrie, cu-atâta nebunie, nu-i exclus să fi făcut vreo nevroză sau psihoză... voi merge pe rând la fiecare, dar, mai întâi, voi face încercare la doctorul de cord, să
TROPI NEVROTICI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368255_a_369584]
-
la masă (deoarece așa e corect) să pui șervețelul la piept fiindcă, vă spun drept, eu nu am văzut vreo prințesă vreodată cu rochița ei frumoasă pătată. Nu sorbim supica, nu înghițim deodată toată fripturica, nu ne grăbim să fim ghiftuiți mâncăm așa cum se cere cu înghițituri mici și dacă vreți sa fiți subțirele, ca trase prin inel, vă spun, cu desertul, luați-o încetinel. Și-apoi părul, o da părul, de care eu am uitat trebuie sa aflați chiar acum
CUM POŢI SĂ DEVII PRINŢESĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353059_a_354388]
-
verifică aurul. Menandru - Cuvântul în sine are o putere duală; el poate fi bun sau rău, dar e neutru din punct de vedere moral. Omul este cel care-i dă dimensiunea morală. Bartolomeu Anania - Noi ne aflăm în mijlocul unui univers ghiftuit de lucruri care interacționează și al unui vârtej continuu de fenomene care ne poartă cu ele. În spatele lor sunt însă niste legi și principii de care ascultă iar în spatele acestora, Dumnezeu. ion untaru 113- Fă azi ce alții nu fac
CITATE MEMORABILE (112 ŞI 113)) de ION UNTARU în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353663_a_354992]
-
jos de genunchi să nu tragă un pârț. Secretara: Eh...? Muncitorul: Eh...? Vocea secretarei: Asta este adevărat că și eu am auzit cu urechile mele fine și delicate. Vocea muncitorului: Și acasă nu cred că face altceva decât să se ghiftuiască. Vocea secretarei: De unde știi? Vocea muncitorului: Dacă la serviciu râgâie tot timpul? Vocea secretrei: Ăsta nu e chiar așa de prost cum pare la prima vedere. Muncitorul: Ce e drept, e drept. Secretara (îl privește surprinsă):... Eu n-am spus
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357102_a_358431]
-
Cât de singur ești Tu, Doamne, Cât de singur poți să fii!... Eu nu Te-am chemat la masă, Când mi-a fost îmbelșugată, Și niciun pahar cu vin Nu Ți-am dat fiindu-Ți sete. Am chefuit, m-am ghiftuit Și, Doamne, Tu stăteai deoparte, La Tine nici nu m-am gândit. Însă Te-am chemat, oh, Doamne! Când prietenii m-au părăsit Și-atunci când îmi era foame, Să-mpart cu Tine un covrig, Când mă toropea căldura Ori nu
CÂT DE SINGUR EŞTI TU, DOAMNE!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359915_a_361244]