90 matches
-
dezastru cu greu evitat, cum s-a vădit de-atâtea ori. Mai știu că omu-i acea fiară ce cu cruzimea se desfată, în care timp pesemne-și plânge de milî pentru a sa soartă... Iar în asemenea momente cu deznădejde ghiftuite, mă remontează seva stoarsă din spusele-Ți înțelepțite, precum acel Sunt Cel ce sunt care-Ți redă unicitatea. Căci totul este doar prin Tine și-n Tine-și află unitatea! De-aceea, Tată, Te-aș ruga, ca-n spiritu-ndurării Tale
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
greu. Incisivii ascuțiți ai rozătoarei s-au tocit, s-au rupt tot mușcând din cremenea aducerii aminte. De-acum nu mai roade. Înghite pe nemestecate. Ca să inghită mai usor, udă cu lacrimi și merge! O amintire, altă amintire... Un șoarice ghiftuit care nu mai vrea să se hrănească! Nu mai poate înghiți! Dar nu are ce face. Înghite. Prezentul vine doar pentru a naște alte amintiri... Și alte lacrimi! Referință Bibliografică: Dorul / Lucia Secoșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 430
DORUL de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354751_a_356080]
-
că bate cîmpii, dar pe mine mă interesau discuțiile cu el. Venise iarna, afară era ger, dar în casă ardea focul în sobă și era plăcut să stăm la taclale, să bem cafele și să filozofăm de dragul de-a filozofa. Ghiftuită, și-a continuat Thomas ideea, ca să nu fim acuzați de impertinență gratuită, ea se împiedică în propriul ei avînt, tremură ca o piftie și începe să se autodevoreze. Este un fel de prăbușire în ea însăși. Dezvoltarea, beneficiind de trăiri
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
Căci toată floarea țării noastre E roabă-n lume, să muncească; Străinii nu mai vor țărână, Acum cultivă numa-n apă, Nu mai ară, nu mai sapă, Lapte nu mai mulg la vacă; La ei sunt toate șmenuite, Cu otrăvuri ghiftuite Și românul le înghite! Măcar azi de ziua ta, Ziua ta, săracă țară, Voi mânca ceva curat: O fasole cu cârnați Și poate vesel o să fiu De-oi bea și-o gură de rachiu, La mulți ani, sărmană țară! Referință
LA MULŢI ANI, SĂRMANĂ ŢARĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357995_a_359324]
-
adoptivi era așa de mare încât devenise aproape sufocantă. Deși o ducea foarte bine în sânul noii sale familii, care-i făcea mai toate poftele, cocoloșindu-l, numai ca să-i intre în voie și să nu-l supere cu ceva, ghiftuit numai cu iepuri și rațe sălbatice, vânate pe o întinsă vale a plângerii, adiacentă satului, de unde se vedea șerpuind o apă (Ozana copilăriei mele, numai că nu era curgătoare), îmi aduc aminte că în timp ce țăncușam vreun pepene, sau ne odihneam
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
sunt niște zorzoane pe care le adăugăm ca să ne clătim ochii și să ne încântăm urechile. Ieșiți din țarcul cu cartelă pentru mâncare, bonul de benzină, orarul pentru apă, lumină și căldură, ne-am aruncat orbește în marea crăpelniță. Puțini ghiftuiți, cei mai mulți lihniți, stăm cu mâna întinsă la porțile Occidentului ca altădată la Înalta Poartă. Până o să ajungă unii să culeagă ghioceii de la Cotroceni, piticul de grădină e ințeles cu vrăjitoarea cea rea și are în coș câte o felie de
IN GENUNCHI, PE GENUNCHI SAU CAPRĂ de DONA TUDOR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358776_a_360105]
-
luni de zile. Ieri, fluxul s-a mai domolit...am apucat să-mi repar și o parte din „pandaliile”calculatorului mare, care azi a cerut un „specialist”! (ce bine că unele firme au pauză de masă și lumea e încă ghiftuită...așa am prins un „Alcatel-ist” și m-a salvat de o posibilă boceală). Să nu mai zic de răbdarea de fier a fetei de la UPC, care a rezistat să mă coordoneze...până am realizat de ce nu am conexiune la internet
DARUL DE LA IEPURAŞ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359167_a_360496]
-
sfătuiesc să se recăsătorească. Bătrânele pețitoare profesioniste îi găsesc mireasa potrivită - „o femeie frumoasă ca luna strălucind deasupra mării.” Nunta e o minune. Invitat, în sfârșit, să intre în camera nupțială, ginerele „se ridică, încet și demn, din divan, dar, ghiftuit cum era de mâncare și băutură, lasă să-i scape o bășină mare și teribilă.” Oaspeții se fac că n-au auzit nimic, dar, rușinat peste măsură, Hasan iese în curte, încalecă și pleacă în lume. După zece ani petrecuți
O noapte cât o eternitate () [Corola-blog/BlogPost/338763_a_340092]
-
mai putea. E bine ca lucrurile să rămână așa cum sunt. Dumnezeu singur îmi e de ajuns. 13 decembrie 2012 CÂND N-AI NIMIC Abia atunci când nu ai nimic, poți să oferi totul. Când nu ai nimic, ești sătul de toate. Ghiftuit. Nu mai încape nimic în tine. Plin de duh și lumină. Nu-ți mai trebuie mare lucru. Și nici nu-ți dorești mare lucru. În mod paradoxal. Te oferi pe tine în folosul oamenilor. Mulți vor râde. Mulți vor abuza
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341403_a_342732]
-
și cât e eroare birocratică, deși ministrul Pîslaru se grăbește să scoată la înaintare imaginea-clișeu a Mercedesului parcat la poarta asistatului, Acest tip de abordare, dincolo de faptul că aduce o imagine distorsionată și falsă în prim plan - aceea a asistatului ghiftuit și cu Mercedes - nu rezolvă problema pe fond. Categoric, de multe ori ajutoarele sociale nu au urmărit eliminarea sărăciei, ci au fost folosite pentru menținerea în dependență a celor săraci și transformarea lor în masă de manevră electorală. Ceea ce face
România, ca o fabrică de ouă Kinder () [Corola-blog/BlogPost/338136_a_339465]
-
în curte. La țară nu sunt cișmele. Ba sunt uneori și cișmele. Unele care apar și dispar precum Fata Morgana. Sunt în sloganurile electorale ale celor ce vor să conducă destinele celor oropsiți de soartă. De soartă și de mahării ghiftuiți, cu buzunarele doldora, cu cefele cât ale unor plăvani și, mai ales cu nesimțirea care-i caracterizează. Mă durea să mă uit cu jale la spicele secătuite de vlagă, așa că am plecat mai departe. Nu mă încânta ce vedeam. Eu
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343112_a_344441]
-
în curte. La țară nu sunt cișmele. Ba sunt uneori și cișmele. Unele care apar și dispar precum Fata Morgana. Sunt în sloganurile electorale ale celor ce vor să conducă destinele celor oropsiți de soartă. De soartă și de mahării ghiftuiți, cu buzunarele doldora, cu cefele cât ale unor plăvani și, mai ales cu nesimțirea care-i caracterizează. Mă durea să mă uit cu jale la spicele secătuite de vlagă, așa că am plecat mai departe. Nu mă încânta ce vedeam. Eu
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
în curte. La țară nu sunt cișmele. Ba sunt uneori și cișmele. Unele care apar și dispar precum Fata Morgana. Sunt în sloganurile electorale ale celor ce vor să conducă destinele celor oropsiți de soartă. De soartă și de mahării ghiftuiți, cu buzunarele doldora, cu cefele cât ale unor plăvani și, mai ales cu nesimțirea care-i caracterizează. Mă durea să mă uit cu jale la spicele secătuite de vlagă, așa că am plecat mai departe. Nu mă încânta ce vedeam. Eu
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
câteva clipe. Mai mult nu am rezistat. M-am întors acasă. Am ieșit în balconul garsonierei, m-am așezat pe un șezlong rece, încălzit de nimeni, am plâns în mine, din nefericire și în exterior, trecându-mi prin fața ochilor personaje ghiftuite ca Udrea, Videanu, Truică, Voiculescu, Băsescu, Oprescu ... etc ... etc ... etc ..., exemplare îmbuibate din lumea politică românească. Apoi am reintrat în realitate. Era și timpul ... Mi-a revenit în minte „cucuveaua mov”. Referință Bibliografică: TRAGEDIE DE OCTOMBRIE (SAU CÂTE SE POT
TRAGEDIE DE OCTOMBRIE (SAU CÂTE SE POT ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA ESTE LĂSATĂ SINGURĂ ÎN CASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381417_a_382746]
-
la toate acestea și s-a dus că misionar creștin în Chină, India și Africa. Iată de ce, aceste cuvinte ale lui au o așa de mare putere: “Christos ne-a chemat să-i hrănim pe cei flămânzi, nu pe cei ghiftuiți; să-i mântuim pe cei pierduți, nu pe cei încăpățânați; să-i chemăm la pocăința pe cei păcătoși, nu pe cei batjocoritori. El nu ne-a chemat să stăm acasă, să zidim și să decoram capele comfortabile, biserici și catedrale
AMINTIRI CU SFINTI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 11 din 11 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344892_a_346221]
-
flasc cu o direcție precisă tocmai când eram gata să mușc din covrigul uscat, că-mi mai este și mie foame, uneori chiar și sete să mă privești cu niște ochi de copil, nu de zoofil, imbecil sau de manager ghiftuit, mirosind a trabuc fîn și a dresuri ale atâtor dezmățate și amatoare de plăceri triale; cum mi-aș mai băga eu degetele mele murdare de atâta muncă neplătită în carnea ta afumată și în baițul ăla de mâncare chinezească, că
DACĂ AŞ FI FEMEIE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 655 din 16 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345138_a_346467]
-
în curte. La țară nu sunt cișmele. Ba sunt uneori și cișmele. Unele care apar și dispar precum Fata Morgana. Sunt în sloganurile electorale ale celor ce vor să conducă destinele celor oropsiți de soartă. De soartă și de mahării ghiftuiți, cu buzunarele doldora, cu cefele cât ale unor plăvani și, mai ales cu nesimțirea care-i caracterizează. Mă durea să mă uit cu jale la spicele secătuite de vlagă, așa că am plecat mai departe. Nu mă încânta ce vedeam. Eu
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
De necazuri să nu dai prin soartă nemiloasă! Dacă stai în așternut, prima zi de An Nou, timpul de muncă-i pierdut. Că-ți place să dormi mereu. De ești vesel, necăjit, la pungă ușor sau greu, ori flămând, ori ghiftuit, peste an vei fi mereu. De-o fi voios ori posac, primul musafir sosit, vesel, bogat sau sărac, asemeni lui ți-e sortit! 1 Ianuarie © Maria Filipoiu Predicții despre vreme și rodnicia pământului Interpretări mitice din fantezia lumii, pe-a
TRADIȚII, SUPERSTIȚII ȘI PREDICȚII DE SF.VASILE ȘI ANUL NOU (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376678_a_378007]
-
de zi de pândă, cuibărit la soare, cu fața către miazăzi, pe o piatră lată și călduță, deasupra capătului văii Apei care Curge. Avea, din stânga, zbuciumul apelor acesteia, și, în dreapta, luciul nesfârșit al Apei care Dă Nori. Se simțea bine, ghiftuit, cu burta plină de zmeură din zmeurișul întins la soare care îmbrăca cumpăna dintre cele două Ape, în care poți da oricând nas în nas cu vreun urs din neamul pașnic al mâncătorilor de zmeură. Dintr-o dată, cu un bubuit
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
În poezie optica meseriei sale de actor (Ă). Dealtfel, el este un om din mulțime care schimbă, confidențial, păreri cu oamenii de care se lovește. Atunci când el Îi propune cititorului său În Cântec de Înfrățire, să se răfuiască cu «Îmbâcsiți, ghiftuiți», felul În care-i vorbește ne dovedește că «Înfrățirea», Înțelegerea, este Încă dinainte legată: «Cu ăștia, o s-avem odată și odată o răfuială! Și socoteala curată o s-o scrim cu altă cerneală! Plata, la săptămânăă Și până atunci nu-i
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Arghezi. Și aici atingem unul din nervii poeziei lui Deșliu: aspectul de șuvoi nestăvilit, care potopește cu ură pe dușmanii poporului, dar care și irigă câmpurile țării. În ceea ce privește „socoteala” cu cei dintâi, cuvântul lui pleznește În dreapta și În stânga pe obrajii ghiftuiților, sau strivește frazele «măsluite» și «tâlcurile ticluite, scrobite» ale boemei decadente. În legătură cu aceasta, e de notat cum vechea boemă e văzută ca un sediu alcoolic și dezmățat, și În care cu o ironie abil plasată de poet, țiganca argheziană cerșește
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
uimire, nedumerire. Din nou acele priviri de om care nu mai știe unde e. — Nu voia ca acel copil al nostru... De data asta Lecoeur făcu ochii mari, În timp ce Maigret stătea nemișcat În colțul lui, destins, ca un motan mare ghiftuit. — La ce copil vă referiți? — Păi... cel născut de Hélène... Fiul meu... Fără să vrea, rostise acest ultim cuvânt cu mândrie. — Pretindeți că a avut un copil cu dumneavoastră? — Da, Philippe... Lecoeur clocotea. — A reușit să vă facă să credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cred. Tipii arestați la Tămădău erau blindați cu „cocoșei” de aur cât să cumpere o Universitate cu tot cu profesori, dar bufonii timpului nostru ar vrea, ca în continuare să nu-i deplângem pe profesorii aceia care făceau zilnic foamea, ci pe ghiftuiții ce visau să verse în continuare veninul asupra țării noastre de pe meleaguri străine. De aici se vede clar, foarte clar, dacă mi se permite să zic așa, că în 1947 nu era libertate. Vorbesc de libertatea de a trage cu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
aer. Se începea, mai târziu, mâncarea. Păsările nenumărate erau aduse pe masă, vinul clocotea în sticle. În bucătărie, pe un cuptor mare cât un rug, se frigea boul întreg. Cu toții mâncau și beau ca smintiții, pe nerăsuflate, și la urmă, ghiftuiți, umflați, învinețiți, cu bale la gură, cu sos pe haine, beți complect, adormeau pe mese, și de sforăiturile lor tremura casa. Boierul, care mâncase și băuse mai mult decât toți, rămânea însă neschimbat. Impunător, de pe jelț patrona pe adormiți, după cum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de la mare, nici de la oițe, nici de la Hamiri. Și iarăși trenul printre maci... Toată ziua amărât îndelung, ca de obicei fără motiv. Aș spune că mă gândesc la moarte dacă n-aș auzi riposta unui om sănătos, bine odihnit și ghiftuit: ești banal. Irina, cu toată prietenia ei, nu poate să-mi facă nimic, iar gândul la Ela e ca ceva cum nu se mai potrivește pe ziua de azi. Duminică. Un popas la Constanța, și iar pe drum. Ceilalți dorm
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]