43 matches
-
îmi străbate capul, șuierător. Amețitor. — Ce faci, Clara, acolo? N-ai înghețat? Hai în casă, ai să răcești din nou! Glasul mamei, panicat ca niciodată, parcă, mă face să mă în torc brusc, sprijinindu-mă cu coatele de balustradă. Ghiuleaua ghimpoasă mă înțeapă insuportabil. Nu mai sta lipită de balcon, draga mamei, mi se face frică să te văd, poți să cazi, continuă mama îngrijorată de-a bine lea. Hai, vino în casă! Aș vrea să mă mișc, dar nu pot
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vis (3); așternut (2); cap (2); comoditate (2); dormi (2); noapte (2); pilotă (2); rai (2); aici; ajutor; albastru; albă; apă; au; bătaie; cald; calm; carte; cearșaf; cheie; coltuc; cuvertură; dificultate; distracție; doarme; Dormeo; dragoste; eseu; eternă; fin; frumoasă; fulg; ghimpoasă; gînd; de gîscă; gonflabilă; groasă; inimă; intimitate; îmbrăcăminte; împărat; înalt; înaltă; lene; lenjerie; mama; mare; mușcă; nani; obiect pentru relaxare; obiect; oboseală; odihna; pace; pernă; post; puf confortabil; de puf; pumn; regret; rezemat; salivă; scaun; scumpă; somn dulce; mi-e
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cadou; catifea; catifea Grena; cer; comercializate; copil; creație; crin; cristal; cui merită; cult; dar; delicat; divorța; dorință; dublu; dulce; dulceață; eleganță; elegant; țepos; esență tare; fată; femei; fin; finețe; finuț; floare cu spini; floare roșie; floarea dragă; gem; gest; ghimpe; ghimpos; gingaș; iertare; iubire adevărată; iubire, floare; iubire, frumusețe; iubitul meu; 2 iubiți; înțepător; japonez; lemn; liliac; liniște; mafia; măcieș; mănăstire; măreție; mirositori; mițos; Moldova; mort; natură; oiște; pătrunde; plantă; prospețime; rar; rău; regal; regina; a relaxa; roș; roșul; roze; simbol
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
care privește lumea e însuflețit de o bunătate funciară, de unde și impresia de ființă iremediabil altruistă, din care lipsește cea mai mică urmă de pigment cinic. Iată de ce autorul Istoriei literaturii române contemporane. 1941 -2000 nu are nimic din profilul ghimpos al pontoșilor sarcastici. Paradoxul lui Alex Ștefănescu este că umorul îi este invers proporțional cu flegma histrionică, criticul avînd în intimitate o natură iremediabil serioasă. Dintre intelectualii înzestrați cu timbru umoristic, Alex Ștefănescu e un paladin serios ale cărui accente
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
2006). Caraliu nu a fost discutat de Al. Graur în cunoscutul său studiu despre elementele țigănești din română, din 1934; l-a înregistrat, în schimb, Vl. Drimba (Cercetări etimologice, 2001, p. 252), sugerând ca posibil etimon cuvântul țigănesc karaló "spinos, ghimpos". Cuvântul apare în Micul dicționar rom-român al lui Gh. Sarău (1992) în forma kanraló, -í, cu același sens (dar și, substantivat, ca epitet peiorativ pentru evrei). Evoluția semantică s-ar putea explica în mod destul de plauzibil, printr-o trecere metaforică
Caraliu, șingaliu... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6998_a_8323]
-
Tânărul de la Pașcani nu se arătă foarte prietenos față de marele istoric și nici acesta față de el. Nu i-a adresat nici o frază măgulitoare, cum auzise că-i place. Iorga i se părea că "avea o fire cu totul absorbantă și ghimpoasă". Între timp, Sadoveanu află că Titu Maiorescu se interesase de primele lui povestiri și le apreciase cu un calificativ excepțional. Era un semn bun, plin de urmări semnificative pentru viitoarea lui carieră. În confreria de la Sămănătorul îl cunoaște, alături de ceilalți
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
Vara 1917 Fluierele milițienilor Slugărimea e în grevă. Îngrețoșate De gunoiul prăfos și întunecat, Nopțile sar parcă împroșcate Peste gard, cu mușchiul încordat. Se mocoșesc prin ramuri, cad jos, Nereușid prin pomi să se stăpânească, Sar în picioare: după gardul ghimpos, Nordul răutăților prinde să însurească. Și dintr-o dată - din grădina în care Doar ochiul ți-a mas, din al sufletului tău Întuneric drag, ocheană-n aiurare, - Este prins un fluierat plescăit peste tău. De milițian ocheana e-ncleștată strâns, Și ea
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
scriitori scoase din drepturi, între care Arghezi, Ion Barbu, Lucian Blaga, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, dar și ale multor mînji ce tropăiau în grajdurile de partid, dornici să ajungă cît mai repede în arenă". Autorul nu evită termenul crud, comparația ghimpoasă, "în anul 2000, aveam două volume inedite din opera lui Rebreanu, două sicrie pe care nu izbuteam să le îngrop în vreo tiparniță românească". O sapiență de ins care a văzut multe îl îndeamnă a se opri asupra aspectelor de
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
voința Celui de Sus. Rugăciunile au fost ascultate. în scurt timp, în vreme ce dormea, Seine a auzit un foarte depărtat sunet de clopot. La cel de al treilea ceas al dimineții, a pornit la drum. A înfruntat stâncile colțuroase și mărăcinișurile ghimpoase, ghidat doar de misterioasele sentimente proprii. Dar și de sunetul tot mai slab al nevăzutului clopot de mănăstire. După un drum lung și extrem de anevoios, Seine a ajuns într-o vâlcea înverzită, dominată de umbra unor stejari seculari. Brusc, semnalul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
auzind atâtea vorbe, de ani de zile. Ca și cum lupii ar fi cine știe ce longevivi!... Presupun că a fost văzut mereu alt individ, și oamenii cred că există numai unul, care nu vrea să mai moară, terorizând întreaga zonă, întreținând vigoarea plantei ghimpoase numită frică, ce te înțeapă la cea mai mică încercare de a ieși din rezervația ei. Poftim, câte complicații pe ruinele vechiului instinct al vânătorii! Noroc că Unchiul a rămas în urmă și nu vede cum ne-am lipit unul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
stimulate de cărți. Numai puține vorbe răspund unei percepții directe proprii, cele mai multe sunt abstracțiuni și reprezentări de a doua mână, pe baza descripțiilor. Mai mult visăm. Pica prefera cactușii. Dar e întrebarea: ce valoare evocativă ar fi avut micul cactus ghimpos din ghiveci dacă Pica ar fi văzut păduri, aproape, de cactee în Sicilia sau în Africa de nord? Între Ioanide și Pica fusese această deosebire: Ioanide își rememora o experiență întîlnind unele imagini exotice, Pica visa experiențe posibile. Astfel, Pica
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lor, împroșcîndu-l cu urină din tulumbele incredibile dintre craci, acopenndu-l de ocări ucigătoare, mai veninoase ca focul suflat din gură, căci la vorbele de o pustiitoare blasfemie creierul îngeresc era cuprins de dureri atroce. Val după val, monștrii izbeau dreptunghiul ghimpos al falangei, îl erodau, îi smulgeau soldații și-i târau în beznă. La fiecare asalt rămâneau prăbușiți și diavoli, zvîrcolindu-se în ninsoare. Până ce, spre zori, ninsoarea-ncetă și îngerii începură să cânte. Aruncară spadele năclăite, lăncile cu flamura sfâșiată, își
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
supus torturii. Pe fiecare organ detașabil, prins în cuișoare de celelalte, fuseseră scrise, cu o caligrafie învechită, mici cifre, înșirate și pe o tăbliță prinsă de postament și însoțite de explicații savante, care pentru mine nu erau decât niște ornamente ghimpoase. Am încremenit în fața tragicei sculpturi, cu privirea pierdută în ochiul ei sferic, susținut de mușchii orbiculari ca de niște mânuțe care-ar înălța o ofrandă. Ochiul albăstrui, de porțelan, avea irisul de sticlă căpruie, în care sclipea o țandăra de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
covârșește și din care nu izbutește a ieși, oricât s-ar zbate. În care cer să se înalțe? în care străfund să se dărâme? Deocamdată, strângându-și în el puterea pe care o mai are și pe care o simte ghimpoasă în locul unde se afla odată inima, nu mai poftește decât să ajungă la Prelunci. Să ajungă acolo, să deschidă ușa cu frică, să vadă dacă Ana lui mai trăiește încă, și pe urmă să se lase pe scaunul cel mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nesupusă vreunei legi (massa confusa). Vegetația care crește concentric izolează zona smulsă spațiului cosmizat, întrerupând orice contact cu acesta : „De răzbit, n-a răzbit nici unul [dintre fiii de crai], din pricină că mărăcinii se prindeau laolaltă, ca și când ar fi avut niște mâini ghimpoase, și nu-i lăsau să înainteze măcar un pas”. Toți pseudoeroii termină prin a muri, după ce rătăcesc în van prin acest labirint de vegetație agresivă. Doar eroul autentic este în măsură să penetreze în „zonă”. „Mărăcinii se prefăcuseră pe dată
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
garduri fumurii și solitare ce se uită-n urma noastră cu mirare... B3: Și, din treacăt, ici și colo, să culegi sânziene cu tulpinile întregi, margarete, scânteioare și aglice un buchet de flori orfane și calice, lung în coadă și ghimpos și cu țărână; la plecare, să-l ții falnic într-o mână, dar, cu vremea, desfoiat, să-ți pară greu și, la urmă, să mi-l dai să-l duc tot eu... * F2: Întârziată fără vreme se plimbă Toamna prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dragostei. Dar deprins cu viața familiei mele burgheze, nu trăgeam concluzii prea rele. Cu toate că, gelos din fire, cu gând iute spre toate supozițiile, veșnic bănuitor, sunt atât de burghez că aș putea fi ușor înșelat. Sunt credul, indiferent de scenele ghimpoase pe care le fac. Trebuie puțin talent spre a fi mințit! Toată lumea de pildă, protesta împotriva vieții mult prea vioaie pe care o ducea Irina față de toți. Toată lumea se gândea la rău, numai eu, cu toate că veșnic cercetător, nu credeam nimic
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vecini au învățat-o să pândească și a văzut cum copilul din leagăn se întindea și mânca totul. I-au spus să-l puie într-un sac și să-l bată cu nouă spini crescuți în acel an, nu tare ghimpoși, până ce a zice: «Lasă-mă, nu mă omorî, că ți-l voi aduce pe al tău.» Ea a făcut așa și i-a adus copilul, dară până în trei zile a murit." [Niculiță-Voronca, I] În situația citată, copilul, după ce a fost
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]