282 matches
-
Folk-Live Festival". Tot acolo au fost brilianți cei din grupul "Night losers", foarte agreabili a fi ascultați și la Costinești. Aruncare - mai pe românește - în limbajul blues-ului. Instrumentiștii se deplasează firesc între cele două grupuri (remarc pe Hanno Hăfer - ghitara, harmonică, vocal, pe violonistul-ghitarist Jimi "El Lako"). De altfel deghizarea vestimentară, tichiile, basmalele, fanteziile denominative sunt sarea "naturală" cu care se mănâncă și pâinea jazz-man-ului din România. Numele consacrate aglutinează ucenici-parteneri. De aici, s-a născut oportunitatea instituirii unui Concurs
Costinesti '99: Never ending story... by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17630_a_18955]
-
și în Austria de Thomas Antonic (Universitatea Viena). Criticul berlinez Thomas Wörtche a vorbit despre conexiunile dintre jazz, comics și romanul polițist, în timp ce Stephan Richter, profesor la Neue Jazzschule din München și-a prezentat propria experiență ca instrumentist (clarinet și ghitară) în diverse contexte jazz-poetry. M-a bucurat mult reîntâlnirea cu criticul german Harald Justin, cofondator al uneia dintre cele mai solide publicații de jazz din lume - Jazzthetik, editată la Münster. El și-a ales sintagma celebrului jazzolog Joachim-Ernst Berendt „Jazzul
Jazz în cuvânt la Universitatea din Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/2438_a_3763]
-
concerte ținute în atenee și filarmonici. Au încercat să nuanțeze puterea cuvîntului, să-l exprime și altfel. Au poposit în două culturi. Cea rusească și cea spaniolă. Tradiționale. Cu o voce dramatică impresionantă, gravă, ludică - Maria Răducanu - și cu o ghitară clasică fermă, hipersensibilă - Maxim Belciug. De ce? Pentru că nu s-au închis, în ei, în alții, pentru că îi privesc pe oameni, pentru că îi doare masca sub care ne ascundem tot mai tare, ne adîncim în clișee și neputințe, pentru că simt că
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
păstrăvi, crapi, merlani, dorade, limbi de mare), toboșar la arena cu tauri, ușierul unui conte, negustor ambulant de ceară, paznicul unei grădini de zarzavat, modelul unui pictor din Toscana, curățitor de mânere de alamă, intermediar pentru vânzare de strune de ghitară". (p. 33). Există și multă poezie în "romanul" Iolandei Malamen ceea ce face ca cititorul să rămână și după terminarea lecturii captivul unei lumi intens colorate. Iolanda Malamen - Felipe și Margherita, Editura Crater, Buc., 2001, cu 12 desene de Sorin Ilfoveanu
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
ca în „Strigoii” ori „Veneția”)[21] sau în peșteri de sihaștri („zăhastri”), cu iz bizantino-oriental (ca în „Povestea magului călător în stele”)[22]. Apare iubirea galantă a Evului Mediu occidental (l’amour courtois), garnisită cu menestreli și trubaduri, înzestrați cu ghitare și voci, însoțită de doamne și domnițe, plasate în balcoanele castelelor negre ori la „ferestrele arcate”, oglindite-n lacuri, în așteptarea îndrăgostiților (cavaleri în zale ori zburători), așa cum se întâmplă în „Luceafărul”, în „Călin (file de poveste)”, în „Călin Nebunul
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
libertății individului, funcționau ierarhia, supunerea, privilegiul, onoarea și credința[43]. Pentru mentalitatea medievală, istoria era arta de a vorbi frumos despre trecut, iar poezia era cântec ori poveste cântată, cu ritm, rimă și măsură, pe acorduri de liră și de ghitară. Poetul nu ne spune neapărat că această lume era superioară lumii moderne, ci că era fascinant de diferită și că merita toată atenția și tot respectul. El ar fi vrut ca și la noi (ca, de exemplu, în Anglia) formele
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
ca fagotist și basist al lui Gonzalo Rubalcaba). Seara va culmina cu recitalul pianistului spaniol Chano Dominguez, artistul care a reușit să creeze cea mai convingătoare sinteză dintre jazz și muzica flamenco. Și, culmea, a făcut-o nu prin intermendiul ghitarei, așa cum ar fi fost de așteptat, ci deasupra claviaturii, pe care obține efecte pianistice demne de maeștri ghitarei clasice. Stilistic, Chano nu se teme să își asume o multitudine de influențede la Bud Powell, Thelonious Monk, Red Garland, Tommy Flanagan
Avanpremieră Sibiu Jazz Festival 2012 [Corola-blog/BlogPost/97196_a_98488]
-
care a reușit să creeze cea mai convingătoare sinteză dintre jazz și muzica flamenco. Și, culmea, a făcut-o nu prin intermendiul ghitarei, așa cum ar fi fost de așteptat, ci deasupra claviaturii, pe care obține efecte pianistice demne de maeștri ghitarei clasice. Stilistic, Chano nu se teme să își asume o multitudine de influențede la Bud Powell, Thelonious Monk, Red Garland, Tommy Flanagan, până la Bill Evans, Chick Corea, Herbie Hancock, Keith Jarrett. Însă fundamentele gândirii sale muzicale rămân profund ancorate în
Avanpremieră Sibiu Jazz Festival 2012 [Corola-blog/BlogPost/97196_a_98488]
-
actuala alcătuire, multi-premiatul quintet îi cuprinde pe doi licențiați ai Universității de Arte „George Enescu”, talentatul percuționist Cristian Cozma, un abil arhitect de ritmuri, pe vocalista Ilinca Traistă, absolventă a Secției Canto, ca și pe trei studenți - Alexandru Bîrlenghea la ghitară bass (an IV), Răzvan Pîrvu la pian (an II), Robert Cozma la trombon /an II), mezinul familiei Cozma, bun (și premiat) improvizator. Omogenitate de ansamblu, creativitate spontană vădită semnificativ în inspirate solouri instrumentale și vocale, simț ritmic marcat de swing
Academic jazz group by Florian Lungu () [Corola-journal/Journalistic/83411_a_84736]
-
operelor și la circulația lor în lumea negustorilor și a colecționarilor. În 1996, un moștenitor al faimosului colec- ționar Alphonse Kann, căruia naziș tii îi furaseră peste o mie de tablouri, a apelat la Elizabeth ca să obțină restituirea Omului cu ghitara, tabloul lui Braque aflat la Beaubourg. Problema nu era atât proprietatea asupra tabloului, cât drumul parcurs de acesta după dispariția din colecția lui Kann. Se știe că numeroase opere fuseseră vândute de proprietari unor interpuș i din nevoia de bani
Opere de artă furate și regăsite () [Corola-journal/Journalistic/2864_a_4189]
-
genunchi și declamă, cu ochii înălțați spre cer: " Pe umerii tăi rotunzi/ Flutură arta, o, iubita mea,/ Străbătând eternitatea,/ Seri citind portativele lumii./ Steaua polară își leagănă veșnicia./ Suntem cu toții locuiți de himere,/ De aceea vedem patratura sferei/ Cântând la ghitară." Nu astfel se cucerește o femeie. Iar cititorul - nici atât.
Tichia de margaritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8809_a_10134]
-
ție, astăzi, rugă:// Dă'napoi ce mi-ai smintit,/ Cât mai ești printre cei vii,/ Altfel, vin eu negreșit/ Și te tai. Așa, să știi." Iar faptele de arme și de vin se trec de pe un veac pe altul Cu ghitara. Toate se alină, numai că epilogul acestei cărticele de povești împrăștiate și de lumi hai-hui spune, coborînd în tristețile pe care nu le spală paharul, că un singur lucru rămîne pierdut. Acela pe care-l au, în nerăspunderea dată lor
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
dintr-o lume aeriană, supramundană." (Popor de raze); În lumea de diamant se face dragoste/ în acest mod: se introduce membrul/ tău erectil, melodios, într-un ecou de vioară.// La rândul tău, și tu gemi,/ străpunsă de un grif de ghitară." (În lumea de diamant aș fugi cu tine, poem încheiat cu următoarele versuri, penibile: "Mirosim fiecare cosinus al celuilalt./ Diamantul e înalt, înalt și foarte invoalt")... E inadecvat să spui despre un autor mediocru că eșuează, fiindcă eșecul presupune un
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
palpabilă atunci când compozițiile aparțineau unor autori mai apropiați de limbajul jazzului: Claude Nougaro, Leo Ferrer. Un atu bine exploatat de Dee Dee este experiența ei din sfera dansului, ca și profesionalismul acompaniatorilor: Ira Coleman/bas, Marc Berthoumieux/acordeon, Jean-Marie Ecay/ghitară, plus bateristul argentinian Minino Garay. Muzicienilor de culoare le-a fost rezervat un spațiu consistent în festival. Archie Shepp - corifeu al free-jazzului din anii 1960 - a prins o seară foarte bună la Sibiu 2007. Pe alte scene unde-l văzusem
Sibiul rămâne capitala jazzului by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9638_a_10963]
-
ard o clipă, dispar pe neașteptate și te lasă cu ochii pierduți În gol. Au auzit ba un hârșâit de scaune târâte pe dușumea, ba, În depărtare, o voce aspră, instigatoare, la microfon, ba niște cântece În auditoriu, ba o ghitară, ba un cor de fluierături, sunetele obișnuite Într-un campus. Totuși domnea un calm neobișnuit. Margaret și Mick și-au văzut de drum spre biroul ei la etaj, trecând pe lângă o baricadă improvizată din mese și din scaune și marcată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai apăsător. Deodată, lătratul se oprește brusc și, odată cu el, imaginea Aspidei se estompează. Îi ia locul "While my guitar gently weeps" a Beatles-ilor. Privesc dincolo, prin ușa întredeschisă și încerc să rețin timpul "întors" pentru o clipă printre vaierele ghitarei. Dulce și iluzorie melancolie! Un imbold nestăvilit mă îndeamnă să plec chiar acum, în secunda asta, ca și cum totul ar sta agățat în acest moment, în care timpul s-a răsucit pentru o instanță sub vraja acestui superb cântec. Mai privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
genunchi și declamă, cu ochii înălțați spre cer: „Pe umerii tăi rotunzi / Flutură arta, o, iubita mea, / Străbătând eternitatea, / Seri citind portativele lumii. / Steaua polară își leagănă veșnicia. / Suntem cu toții locuiți de himere, / De aceea vedem patratura sferei / Cântând la ghitară.“ Nu astfel se cucerește o femeie. Iar cititorul - nici atât. Roman versificat Mihai Istudor părea, cândva, un poet în plină ascensiune. Nicolae Prelipceanu, Constanța Buzea, Constantin Sorescu, Vasile Bardan ș.a. își puseseră speranțe în el. Unele versuri ale sale, delicat-ingenioase, erau
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
următoare, însă, trăiesc o neașteptată bucurie. În fața mea s-au așezat o fată și un băiat. Vorbesc încet despre facultate, despre cărțile pe care le au în mâini. Aflu din dialogul lor că amândoi au studiat muzica, ea pianul, el ghitara. Fata povestește că a studiat și violoncelul și apoi mărturisește încurcată că părinții vor să-i vândă pianul. El gesticulează febril și-i spune grav: "Să nu care cumva să vinzi pianul!". Vorbesc apoi despre filme de artă și el
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
doilea. Povestirea lui Tournier reia tema dintr-o narațiune a lui Jean Giono, după care Marcel Pagnol a făcut un film în 1939. La Giono și Pagnol, Pierrot e brutar, nici tânăr, nici frumos, Arlechin e păstor și cântăreț la ghitară, iar Colombina, iubita brutarului, fuge cu păstorul, dar revine nu după mult timp la căldura cuptorului. Cu aproape aceeași repartiție a rolurilor mai este, își amintește Tournier, și un film al lui Marcel Carné din 1945. Nu-și amintește, în
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
prospețimea, parcă, a primei priviri. Pe ploaie, cînd simțurile se ascut, și temerile vătuite scot lucii de armă, căutarea, inutilă, scormonește drumuri închise: "Aș voi să găsesc o asemănare/ Și caut în zgomote și murmure,/ În viori, în naiuri și ghitare/ Ecoul nedeslușit și turbure.// Noaptea s-a întunecat cu alte nopți în fund,/ Și din noapte-n noapte, nopțile urzite/ Cern ploaia cu nisipul mărunt/ Ca niște site." (Ploaie). Coșmarul căderii din noapte în noapte e ciupit, din loc în loc
Praf de stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6726_a_8051]
-
prețioase lucrări din colecția Metropolitan-ului reprezintă un actor îmbrăcat în costumul de mătase cu dungi verticale al lui Mezzetin, „jumătate de măsură”, soțul când înșelat, când înșelând, servitorul devotat sau infidel. Singur pe scenă, cu mâna pe strunele unei ghitare, cu privirea pierdută, modelul imaginar al lui Watteau este o perfectă ilustrare a diferențelor dintre percepție, adevăr și reprezentare, a esenței actorului. Alături de picturi în ulei, expoziția de la Metropolitan, dedicată lui Philippe de Montebello, fostul director al instituției și un
Watteau, poetul by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6564_a_7889]
-
miile de amatori de rock, lovind în dreapta și în stânga cu tacuri de biliard, omorând o persoană și rănind câteva zeci. Rockerii înșiși sunt salvați de autorul cărții recente, care îi smulge din învălmășeală și îi urcă într-un elicopter. Doar ghitara lui Keith Richards poate fi recuperată, nu și toba lui Charlie Watts sau basul lui Bill Wyman. Booth îi cunoscuse pe rockeri cu puțin timp în urmă, în toamna dinaintea concertului de la Altamont. Își dăduse imediat seama că era vorba
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4536_a_5861]
-
colaborare cu Casa de Cultură a Studenților Sibiu. Sarcina juriului nu fu deloc facilă, datorită nivelului remarcabil al celor înscriși. În limitele permise de actuala criză, premiile din acest an au fost acordate după cum urmează: grupul Blue Trane (Liviu Negru/ghitară, Alexandru Olteanu/pian, Michael Acker/contrabas) a primit Trofeul Sibiu Jazz Festival; premiul special al revistei Formula AS și al juriului a fost atribuit orchestrei Academiei de Muzică G. Dima din Cluj, Gaio, sub conducerea lui Stefan Vannai; o mare
Fiesta jazzului în România rămâne tot la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3585_a_4910]
-
reprezintă un atú imbatabil, iar programarea a ținut cont de valențele sale intimiste: s-a cântat exclusiv în formule de solo, duo sau trio, de mare concentrare valorică. Seara inaugurală a cuprins două recitaluri solo, mizând pe expresivitatea „nudă” a ghitarei și, respectiv, viorii. Atât Ferenc Snetberger, din Ungaria, cât și Alexander Balanescu, originar din România și afirmat în Anglia, sunt nume de referință în peisajul postmodernității muzical-improvizatorice. În pofida amenințării ploii, spectatorii din pitorescul patio al Castelului le-au urmărit cu
Vechiul Castel Bran ca nou tărâm jazzistic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3196_a_4521]
-
-l anulează pe cel de ieri. De altfel, această particularitate a poeziei mazilesciene ne fusese semnalată mai demult: două poeme „nefinalizate”, recuperate dintre manuscrisele scriitorului și publicate în celebrul număr 1-4/ 1993 al revistei Manuscriptum - și anume «zice tânărul cu ghitara...» și patru fără un sfert (reproduse și în ediția de față, la p. 256 și, respectiv, 257) -, sunt de fapt creații finite, la fel ca oricare altele din volume, nu eboșe sau, vorba lui Perpessicius, moloz. Ar fi putut vedea
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]