682 matches
-
activitate care agita până la epuizare partea femeiească a casei. Gospodine de prima mână produceau conserve la domiciliu, umpleau borcane cu zacuscă, tocau mânătărci, murau ciuperci, într-o întrecere care le antrena onoarea. Soți grijulii aduceau acasă buteliile de porto și gin ale fabricii Zwac din Arad, lichiorurile casei Iuliu Meinl, cutiile de macrouri fabricate la Buftea de un prinț în bunele grații ale reginei. Cei care nu posedau podgorii cumpărau vinuri de la Rhein sau de la Mott, mari producători, - sau produceau în
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
figură Îndurerată și răspundea: Îi boalnav tari, badi Mitrițî!, sau Moș Sava, di trii zâli, Victor varsî numai venin verdi, crecî fărî cuțât nu scapî, of, of, of! Altă dată când era Întrebată direct: Marii, da di-un pahar di gin este rost?, aceasta răspundea: Da di undi, oi Ioani! Nu știi cî l-am vândut pi tăt șam luat acoperișu’ ista nou! Ci era sî facim, el nu mai be, eu nici atâta? O dată, Maria era cât pe ce să
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu ochii ei alintăcioși de felină (extrem de obosiți, acum, și chiar antipatici), mimând o atenție desăvârșită la ceea ce-i povesteam. I-am mai oferit un pahar de lapte cu coniac (cocteilul ei preferat), În timp ce eu mi-am luat unul de gin (Îmi place ginul pentru că e o băutură aspră, lipsită de perfidie precum garonele sau romul: dulci, ispititoare, dar care te pun imediat cu botul pe labe). În sănătatea ta, Lolicica! Îmi răspunse doar cu o Încuviințare din pleoapele și așa
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
alintăcioși de felină (extrem de obosiți, acum, și chiar antipatici), mimând o atenție desăvârșită la ceea ce-i povesteam. I-am mai oferit un pahar de lapte cu coniac (cocteilul ei preferat), În timp ce eu mi-am luat unul de gin (Îmi place ginul pentru că e o băutură aspră, lipsită de perfidie precum garonele sau romul: dulci, ispititoare, dar care te pun imediat cu botul pe labe). În sănătatea ta, Lolicica! Îmi răspunse doar cu o Încuviințare din pleoapele și așa atât de grele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lui, iar el - peștele cel ocrotitor (Doamne, ce-mi mai venea să-i pocesc mutra!). I-am zâmbit afabil și m-am Îndreptat spre masa noastră. Era liberă. M-am așezat tăcut și imediat mi s-a adus paharul de gin tămăduitor. Țineam capul În piept privind lichidul incolor, ale cărui Înghițituri Îmi făceau un mare bine. Îmi dezlega așa de frumos limba (ah, limbuța Lolei!) și mă Înlocuia Întotdeauna cu un altul. Mult mai bun. Mult mai sigur pe el
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
am simțit gheruțele adâncindu-mi-se În pielea capului. Deși mă durea, am ridicat pleoapele și am privit-o pătrunzător. Lola era fermecătoare! Purta o rochie neagră cu corset, care i se mula divin pe corpul zvelt, amețitor. Am băut ginul dintr-o Înghițitură, m-am ridicat și am prins-o cu hotărâre de mână. Na schițat nici un gest de Împotrivire. Lola, dragă, astăzi n-am să-ți povestesc nimic. Astăzi am să te rog să... dacă și tu... cred că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
răspunse Brighiu Aparate din Moldova. Îmi pusese mintea-n cuie Și l-am întrebat discret. O așa desfășurare Chiar și fără un decret? Undeva, sub mare grijă Izolat de fondul sonic, Suspendat frumos c-o tijă, O cafea și un gin tonic. A zâmbit subțire Brighiu, A răspuns cuncetineală: N.B.C.-ul din Moldova, Este a mea osteneală. Alături un set deplin Votcă, coniac și vin.Brighiule, astea sunt E-uri? - Nu șefule-s S.T.L.-uri. Ba, mai mult, când vine vremea
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93213]
-
ai spus tot? — Tot. — De ce? — Pentru că n-am putut să o mint, zise Georgie. Își îndreptă piciorul și-și frecă glezna. Apoi coborî de pe masă prelingându-se în jos și se îndreptă șchiopătând spre dulap de unde scoase o sticlă de gin. Se pare că nu mai avea pahare curate. Arăta absolut sfârșită. — Ești complet nebună, am spus, și pe deasupra ești o trădătoare fără pereche. Ai lăsat-o pe femeia aia să facă ce vrea din tine. — Eram sătulă de atâta minciună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
s-a părut detestabil, Martin. Spuse toate acestea cu glas răgușit și încărcat de emoție. Luă de pe polița căminului două pahare folosite. — N-a fost Antonia, am spus. A fost Honor Klein. — Aha, acum înțeleg, spuse Georgie rar. Vărsă puțin gin și-l șterse cu un șervețel. Vasăzică așa a aflat. Chiar mă întrebam. Lăsasem pe masa din hol două cărți cu numele meu. — Dar de ce să își închipuie tocmai asta, am spus, și de ce s-o fi ostenit să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
inițiativă. Dar când a apărut Honor Klein am avut sentimentul că e un mesager al zeilor. Și pentru nimic în lume n-aș fi putut să mint. Cred că m-ar fi costat viața! Acum plângea cu adevărat. Turnă puțin gin, sticla scrâșni de buza paharului, apoi adăugă puțină apă. Când m-am ridicat, mi-a întins paharul. Mânia mea se topise, copleșită de disperare. — Doamne, iubita mea, nici nu-ți dai seama ce-ai făcut, am spus. Dar nu contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
înțelegi. Ar trebui să fii eu ca să înțelegi. Trebuie să mă ajuți, Georgie. Am zgâlțâit-o până mi-a pus o mână pe braț ca să mă opresc. A luat un șervețel ca să-și șteargă ochii și a mai turnat puțin gin. A luat o înghițitură și apoi mi-a întins paharul. Ritualul bine-cunoscut ne-a ajutat să ne revenim. Am strâns lângă mine trupul ei cald și fără vlagă. Și-a lăsat capul pe umărul meu. Măcar trupurile noastre erau prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
glas tare pilonii care susțin minunatele cabluri educative, iar pe bancheta din spate eu adorm cu obrazul lipit de haina neagră din piele de focă a maică-mii. La Lakewood, unde într-o iarnă petrecem un weekend cu membrii Clubului Gin Rummy de Duminică seara, din care fac parte și părinții mei, eu dorm cu taică-meu într-un pat de-o persoană, iar maică-mea și cu Hannah se ghemuiesc împreună în celălalt. În zori, tata mă trezește din somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
asprime. Janet Pardoe Își dădu cu puțin parfum după urechi. Pentru Dumnezeu, dragă, uită-te cât e ceasul! Trenul pleacă Într-o jumătate de oră și trebuie să-mi iau bagajele, iar tu trebuie să-ți faci interviul. Bea-ți ginul și hai să plecăm! Mabel Warren Își ridică paharul și-l bău. Apoi se sculă și forma ei pătrățoasă se clătină puțin. Purta cravată, un guler țeapăn și un costum „sport“ de tweed. Sprâncenele-i erau grele, iar ochii Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mine, altfel nu te las pe peron. Janet Pardoe cedă. — Unul. Doar unul, zău! O conduse pe Mabel Warren, traversând un hol negru și lucitor, Într-o Încăpere unde câțiva bărbați și femei obosite Înșfăcau cești de cafea. Încă un gin, spuse domnișoara Warren și Janet Îl comandă. Într-o oglindă de pe peretele din fața ei, domnișoara Warren Își văzu propria imagine, roșie, zburlită, grosolană, stând lângă cineva care oferea o imagine mult mai familiară - zveltă, brunetă și frumoasă. Ce contez eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
hamalul care-mi ține bagajele. Toată lumea părăsea restaurantul. De câte ori se deschidea și se Închidea ușa, strigătele hamalilor și șuierul aburului pătrundeau slab până În locul unde stăteau ele. Janet Pardoe apelă iarăși la domnișoara Warren: — Trebuie să mergem. Dacă mai vrei gin, te las cu el. Dar domnișoara Warren nu-i răspunse. Domnișoara Warren o ignoră. Janet Pardoe se trezi martora unuia din ritualurile obișnuite din cariera jurnalistică a lui Mabel Warren: dispariția imediată a beției. Întâi o mână aranjă părul, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Da. — Nu l-am văzut În viața mea. — Eu da, spuse domnișoara Warren. Eu da. Dar unde? Ceva Îi șterse cu eficiență din minte gândurile legate de despărțire. Nasul ei adulmecase o urmă, și lăsând o jumătate de deget de gin pe fundul paharului, o luă spre ușă, În urma bărbatului. Acesta ieșise și pășea cu repeziciune de-a curmezișul holului negru și luminat, spre una din scări, Înainte ca domnișoara Warren să se fi putut extrage dintre ușile rotative. Ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
până la Viena, spuse domnișoara Warren. El spuse rar: — Ce v-a făcut să credeți...? Se gândi dacă făcuse bine sau nu să pună această Întrebare. Nu era obișnuit ca pericolul să aibă Înfățișarea unei englezoaice, fată bătrână, puțin beată de gin - putea simți mirosul. Riscurile pe care le Înfruntase până acum ceruseră doar capul plecat, degetul ager, minciuna pregătită. Domnișoara Warren ezită și ea, iar ezitarea ei i-a fost bărbatului ca o gură de aer pentru un pușcăriaș. — Am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ca să-și exprime dragostea. Toto timpul trebuia să facă față faptului că nu oferea plăcere și nu se alegea ea Însăși cu mai mult decât un amar sentiment de insațietate. Acum, când simțea c-o doare capul, cu mirosul de gin În nări, era conștientă de urâțenia ei congestionată, ura bărbații cu o intensitate răutăcioasă și ura și politețurile lor amabile și prefăcute. — Sunteți doctorul Czinner. Ea luă notă cu o furie crescândă de faptul că el nu se deranjă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-i locul dumneavoastră. Rânji spre cel care intrase În compartiment, se clătină pe-o parte În timp ce trenul tocmai trecea peste un macaz și nu reuși să-și rețină un râgâit, care umplu compartimentul timp de câteva secunde cu miros de gin și praf de pudră ieftină. — Ne vedem Înainte de Viena, spuse ea și, trecând În josul culoarului, Își apăsă fața roșie de sticla rece și mâzgoasă a ferestrei Într-un spasm de durere provocat de propria ei beție și abjecție. „Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Petrecerea celor de la Stourbridge trebuia să pornească la un capăt și să continue spre celălalt, cu o băută în fiecare dintre barurile de pe drum. Ideea fusese chiar a lui Dan. Seara era din ce în ce mai cețoasă și mai aproape. Carol începuse cu gin, dar, simțindu-și capul greu, trecuse la bere. La un moment dat, neprecizat, dar crucial, trezindu-se că se holba năucă la primul vers din Desiderata („Treci nepăsător prin asta și cealaltă...“), Carol și-a dat seama că starea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Alan și Krishna a intra într-un astfel de local era sinonim cu a privi la o serie de tablori vivante din muzeul local de istorie. La White Hart își aveau cartierul general alcoolicii băștinași, băutori de vinuri dulci și gin tonic; la Unicorn erau scandalagii de la țară - zoofili cu prietenele lor murdare, durdulii, dar apetisante în blugii prespălați incredibil de strâmți. Alan și Krishna zăboviseră cât să bea un păhărel în fiecare dintre ele și trecuseră cu bine de ostilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și genunchiera și să termin meciul. — Și Morton? A spus ceva? Tocmai ăsta era norocul. Morton era un bețiv. De fapt, era cel mai mare bețiv de la Wanderers. Avea o predilecție pentru combinațiile de băuturi groaznice pentru mațe: porto și gin, bourbon și vermut, bere și rachiu polonez. Morton văzuse vaginul lui Bull. Îl văzuse la fel de limpede cum văzuse mingea. Numai că mai văzuse și un vârcolac furându-i hainele de dimineață. Era șocat. Se retrăsese în vestiar să analizeze posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
borcan de muștar? Pentru mine era plăcut doar să-i simt acolo. Și cred că și ei încercau pe pielea lor imaterială aceleași sentimente. Gândiți-vă cum e să stai atât timp conservat într-un borcan de muștar, ca un gin într-o lampă să zicem, și într-o bună zi să vină un puști din Drumul Taberei care să te cheme lângă el. Ce să-i spui? Că lumea lui e extraordinară și că-ți place și ție la grădiniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dispozitiv de tortură părea într-un fel înrudită cu pantele și contururile corpurilor acelor femei tinere. Cine avea să fie următorul ocupant al patului meu - vreo casieriță de bancă de vârstă mijlocie plecată spre Insulele Baleare, cu capul plin de gin, umezindu-se între picioare când se uita la văduvul plictisit de lângă ea? După un accident pe pista de decolare a Aeroportului Londra, corpul său avea să fie marcat ani întregi de învinețirea abdomenului lovit de tija centurii de siguranță. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dantelă, era doar o podea murdară presărată cu mucuri de țigări. Actrița care-o interpreta pe bunica lui Danny, dacă erai în același cadru cu ea, te împroșca cu scuipat la fiecare cuvânt. Scuipatul ei steriliza totul: era mai mult gin decât salivă. Sorbind din vinul roșu, Ken Wilcox spune că viața lui de acum e mult mai importantă. Vindecă animale. Salvează câini. Cu fiecare înghițitură, vocea lui se fărâmă în cuvinte tot mai tărăgănate. Chiar înainte să închidă ochii, întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]