93 matches
-
mai puțin fast - cum era obiceiul cu „a doua nuntă”153 -, a avut loc înainte de 15 septembrie 1704, când, ieșit la plimbare pe la moșii și prin sate, după cum îi era obiceiul, Constantin Brâncoveanu s-a oprit și la Tătărani, „la ginerile mării sale, Șerban vel stolnic Greceanu”) avea rigorile ei. Ilinca intra în „grupul în negru” și trebuia să renunțe (aș fi putut lua foarte bine exemplul Stancă, a cărei foaie de zestre era compusă dintr-un număr impresionant de bijuterii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vârstă” impuse de practica socială a timpului: când s-au măritat, Stanca, Maria, Ilinca, Bălașa și Smaranda aveau cel mult 16 ani, iar Safta și Ancuța nu trecuseră de 13-14 ani) urmărea întemeierea unor alianțe profitabile, imediat sau în perspectivă. Ginerii, coborâtori ai unor case domnitoare din Moldova („Constantin vodă încă viind de la paza bohazurilor la scaun, despre toamnă, au făcut gătire de nunta fii-sa Stancăi, care au dat-o după Radul beizadea, fecior lui Ilieaș vodă, carele mai nainte
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de Marmara. Acolo își găsiră acele torturate trupuri veșnica odihnă, în vechea mănăstire bizantină zidită de împăratul Ion Paleologul în veacul al 15-lea și reparată de celebrul mare dragoman Panaistachi Nicosios, într-al 17-lea veac”. După cumplitul măcel, „ginerii lui [ai lui Constantin Brâncoveanu] și cu doamna - scrie Axinte Uricariul - și cei câțiva boieri au rămas tot la popreală”. La început în serai - Doamna Marica, Bălașa și Anica, soția lui Constantin beizadea, fuseseră declarate roabe, turcii sperând într-o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu s-a alăturat surghiuniților), și boierii credincioși (mai târziu, prin 1746, unul dintre ei va pomeni într-un zapis acele timpuri „când eram eu surghiun la Chiuta Lia cu răposata Doamna Marica a răposatului Constantin Vodă Brâncoveanul și cu ginerii Mării Sale...”). Brâncovenii au stat în apropierea Munților Caucaz până în primele luni ale anului 1717. „Șef al familiei” era acum văduva (căreia îi mai rămăseseră în viață cinci fete și nepotul Constantin - cu care numele lui Brâncoveanu putea trece prin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Sale...”). Brâncovenii au stat în apropierea Munților Caucaz până în primele luni ale anului 1717. „Șef al familiei” era acum văduva (căreia îi mai rămăseseră în viață cinci fete și nepotul Constantin - cu care numele lui Brâncoveanu putea trece prin timp -, ginerii și alți nepoți), responsabilitățile ei sporiseră enorm. Contextul politic, complet nefavorabil (înfrângeri în serie), i-a obligat pe turci să pună capăt prizonieratului urmașilor lui Constantin Brâncoveanu. Istoricii vorbesc și despre amestecul Mavrocordaților (Nicolae și Ioan erau frații lui Scarlat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
peste doar o lună, act publicat de Nicolae Iorga - „de la mari și cumplite pedepse și patimi”). Cronicarul Radu Popescu nu ezită să facă din această eliberare un merit al patronului său, Vodă Nicolae Mavrocordat: „Eșise atunci din surgun doamna și ginerii lui Constantin Vodă, pre care-i nevoisă de-i scosese Nicolae Vodă și au purces și ei cu Ioan Vodă spre țară”. întoarsă acasă și găsind averea mobilă a lui Constantin Brâncoveanu confiscată, Doamna Marica a pornit cu multă energie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pân’ ce-oi pune mânile pe piept. Am să-ți aduc iar țapu să-l bocești, ca-n anii trecuți. Baba boscorodi ceva neînțeles. Bătrânul păli cu cotul pe flăcău. Cât oi lipsi eu, te duci să-ți mai vezi ginerii și nurorile. De la sara aceea luminată, vreme multă n-a trecut la mijloc. După ce și-a scos paserea alchion puii în singurătatea mării, cătră sfârșitul lui răpciune, s-au trezit din miazănoapte vânturile. Și-ntr-un amurg, au început a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ei distrat. Numai Elenei, Lenora îi spusese, câteva zile după vestea asta, cu oarecare neliniște: - Are să fie mult zgomot cu logodna și cu nunta? Elena atunci profitase pentru a-i face cunoscut tot aranjamentul: nici o logodnă alta decât cuvântul dat; ginerile, foarte ocupat, nu putea veni decât foarte rar la Prundeni, și nunta în casă. . . la moșie sau la București. Lenora păruse mulțumită și nu întrebase nimic mai mult. Adormise pe loc, foarte adânc. . . . Ce era oare nevoia aceea de liniște
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe șes, cineva îl lepădase în iesle și dispăruse ca prin farmec. Tovarășul Șoptelea făcu oțărît: - Ce dracu, parc-am fi tătari! Unde s-or fi mistuit ăștia? - S-au dus la Ucigă-l crucea pe pustii! Nici moșneagul, nici ginerii nu-s acasă, constată cu năduf, după ce cercetase cotloanele, bădia Nică. O femeie din vecini ieși somnoroasă ca să zvîrlă cu bulgări în cîine. Cînd mi s-a părut că tovarășul Șoptelea e dur, mă înșelasem. Deși șezuse toată toamna la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vreme de oaste fiind baș ciuhodar” (slujbaș ce se îngrijea de încălțămintea domnului). --În anul când a început zidirea noului lăcaș de rugăciune Mitropolia Sfântul Gheorghe, Radu Racoviță biv vel (fost mare n.n) logofăt, cu soția, fiicele sale și ginerii, scriu la 15 mai 1761 (7269): “am dat danie spre pomenire o pivniță de piatră cu dugheană de crâșmă... deasupra pivniții și cu altă dugheană... alăture... pentru șidere crâșmarului și cu 4 dugheni din gios... supt un acoperemânt... lângă mănăstirea
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și un alt Iane... Păi dacă este un Iane cântăreț, de ce n-ar fi și un Iane „neguțitoriu”, părinte? Uite că l-ai ghicit. Și eu care credeam... Apoi cum să nu-l țin minte pe „Iane neguțitoriul, feciorul Alexii, ginerile lui Paradis? Nu-i el cel care primește la 15 martie 1670 (7178) întăritură de la Gheorghe Duca voievod pentru o casă ce se află „aici în tîrgu în Iași, pre Ulița Strîmbă a Chervăsăriei”, cumpărată de la „Gașpar franțojul ceasornicaru și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
1695, vine la domnie Antioh Cantemir voievod, care hotărăște: „Facem știre cu această carte a domnii meli pentru niște casă...ce sînt pe Ulița Strîmbă, carii le-au cumpărat răpăusatul părintele domnii meli de la Vasilie ce-au fost jicnicer mare, ginerile lui Vasilie Gheuca ce-au fost vistiernic mare. Deci, fiindu dumnealui Antioh hatmanul cumnatul lui Vasilie Gheuca vistiernicului, cădzutu-i-s-au dumisali a li cumpăra”. Parcă am mai întâlnit noi asemenea întâmplări, părinte. Cum se cheamă acest drept pe care îl avea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
7186) de Andrei Blănarul. Știu despre ce este vorba. El spune că: „Am vîndut...un loc de casă ce iaste...unde se cheamă Tîrgul Făinei, care loc au fost ai Chelsîei fata Parte. Cesta loc l-am vîndut lui Ionașco ginerile Măgureanului”. După cum se vede, cumpărătorul este același Ionașco și locul este chiar cel ce a fost cândva al Chelsîei. Sfinția ta are dreptate, dar cu plata chiriilor nu era de glumit, pentru că veneau slujbașii lui vodă și te întrebau dacă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mitropolitul Gavriil Calimachi este ctitorul acetei Mitropolii și că aceasta a fost terminată în 1769. Asta-i spre lauda ta, dar voiam să aflu dacă îți mai amintești de dania către Mitropolie făcută de biv vel logofătul Radu Racoviță cu ginerii și fiicele sale? Nu m-ai prins nepregătit, părinte, fiindcă știu că la 15 mai 1761 (7269) biv vel logofătul Radu Racoviță scrie: „Am dat danie spre pomenire o pivniță de piatră cu dugheană de crâșmă ce iaste deasupra pivniții
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de zâmbet pe obraz. Nu am încotro și mă avânt în necunoscut: „Io Constantin (Cantemir n.n) voievod...am dat și am întăritu la svânta mănăstire la sventi Ioan... care iaste zidită den temelii de Ștefan beizadea, feciorul Radului vodă, ginerile Ducăi Vodă...” Apoi pe cine să credem, sfinția ta? Pe Ștefan Radul vodă, care, la 22 octombrie 1683, spune: „Ce-am rugat pre părintele mieu, pre măriia sa Duca vodă, de au făcut această beserică pre acest loc, care-i
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de acea vizită, nu-i venise în minte să se întoarcă la Rimi cu același procedeu de vodevil cu care fusese gonită. Demoralizată, 258 uluită, pornise pe singurul drum cunoscut, la facultate. Rim nu era acolo, dar găsise pe gemenii, ginerii Linei. Printre creieri de morți, pregătiți pentru analize, printre fiole și castroane sinistre, fusese un conciliabul de sabat. Cei doi, vârâți cu botul unul în altul, se consultau, trecîndu-și gândurile ascunse, ca prestidigitatorii cărțile. Spre seară, încuind cu grijă laboratoriul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și cu băieței, și de școală, și pe aproape. Singură. Dacă iei în seamă faptul că a rămas, de aproape doi ani, văduvă; dacă admiți realitatea realitate, nu e singură. Că se află în buricul neamului său. Unde-i sunt ginerii și fiicele, nepoatele și nepoții, acolo e și dânsa. Încât, te și întrebi: când și cum se împarte, oare, permanent, aproape,între ăia și alea? Și, pe deasupra, își mai are și grijă de propria persoană. Căci, tot timpul, dar, absolut
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
din lume să mi le aduci. Se pune el, ca boerii-n trăsură a doua zi și se pornește cătră-mpăratul. - Cum i voinice? Zice-mpăratul. - Am venit să-mi dai fata. El se face că nu știe că i-a murit ginerile. 344 {EminescuOpVI 345} I-o dă-mpăratul. Face-o nuntă strălucită, și i-o dă ș-o duce la palatul lui - da lui așa-i era de dragă de-o prăpădea din ochi. Iacă aude vrăjitorul că el a eșit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în groapa lui Ouatu să nu le fi îmborțoșat ei cu steaua și cu puterile lor. Pungașul știa și prețul: douăzeci de lei de bucată. Banul și harul. Tocmai dincolo de locul lor, peste baltă, sub malul mâncat își ținea omul ginerii, într-un țarc de lemn, plin de balegă și de dudău veșted. La lumina soarelui, văzuseră coamele lucioase și le auziseră nechezatul mândru și răsunător. Cale . de o jumătate de ceas de la ascunzișul lor, să mergi peste trestii, prin niște
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să țipe, cu cămașa udă în spinare. 272 Privea fereastra albastră, mânjită cu lumina stinsă, pierită a nopții și ofta. Pe drumul Griviței treceau căruțele lăptarilor în goană. În mahalaua gropii bărbații erau altfel. Ea îi vedea în fiecare zi. Ginerii nu erau marchizi, ci salahori ori fochiști, tinichigii sau cizmari, oameni necăjiți, care umblau toată ziua după o pâine. Își luau neveste frumoase dintre fetele ungurenilor sau țigănci mai spălate. Le zvântau în bătăi chiar a doua zi după nuntă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la Cluj, altul profesor de economie politică la Brașov, un cumnat profesor de anatomie la Facultatea de Medicină din lași, altul conferențiar de patologie generală la București. Verii, nepoții erau aproape toți plasați în aceeași zonă. La ei se adăugau ginerii. Numai puține rude erau extrauniversitari, însă și acestea dețineau posturi de comandă prin ministere și instituții. Unul era director de bancă, altul medic-șef de spital. Așa precum agricultorul caută să aibă cât mai mult pământ și să-și consolideze
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
barbați), are un repertoriu caracteristic, care atinge numai viața casnică și religioasă a evreilor. Astfel joi în 19 august s-a jucat: 1) "Lumea ca un paradis" (cîntecel satiric), 2) " Filozoful amorezat și hasidul (habotnicul) luminat", dialog, 3) "Socrul și ginerile", 4) "Fișel harabagiul cu rândașul său Sider", comedie. Despre piese avem puțin de zis, ele nu prezintă vrun mare interes dramatic, dar jocul actorilor a fost escelent. Astfel în piesa a doua actorul ce jucă pe hasid a reprezentat atât
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Aga s-a arătat atunci și mai aspru. L-a pus domn pe un boier dușman al lui Brâncoveanu și s-a răstit trufaș: Acum când nu mai ești domn, poruncesc să pleci. cu toată casa ta, cu feciorii și ginerii tăi la Istanbul. După trei săptămâni, trăsura iui Brâncoveanu, înconjurată de zeci de spahii turci, oprea în poarta închisorii celor 7 turnuri din Istanbul. În lunile mai și iulie l-au chinuit cumplit pe vodă Brâncoveanu să spună unde își
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
și-a făcut "cetatea" cât a fost un puști, de cireșul pe care el l-a altoit, de... de altceva nu prea avea de ce să-i fie dor. Dar îi era. Ce te tot uiți prin gard? îl întrebau copiii, ginerii, nurorile și nepoții. El nu le răspundea. Era secretul lui. Ai vrea să mai mergi acolo? îl mai tachinau. Dacă n-ar fi granița, nici prin cap nu ți-ar trece să calci hârtoapele alea. Așa-i, le răspundea. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
și-a făcut "cetatea" cât a fost un puști, de cireșul pe care el l-a altoit, de... de altceva nu prea avea de ce să-i fie dor. Dar îi era. Ce te tot uiți prin gard? îl întrebau copiii, ginerii, nurorile și nepoții. El nu le răspundea. Era secretul lui. Ai vrea să mai mergi acolo? îl mai tachinau. Dacă n-ar fi granița, nici prin cap nu ți-ar trece să calci hârtoapele alea. Așa-i, le răspundea. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]