53 matches
-
dat și ei seama că vehementele campanii de la televizor, plus gudurarea populistă, sunt arme imbatabile în procesul dresurii politice început chiar din primele zile de după executarea lui Ceaușescu. Problema sunt cadrele. Nu că n-ar exista suficienți milogi și destule gioarse disupuși să se pună la dispoziția partidului. Ei trebuie să dețină un anumit savoir-faire, o rafinată știință a datului cu pumnul în masă, a alternării șantajului cu promisiune, așa cum doar adevărații oameni de aparat știu s-o facă. Drept dovadă
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
marială și taina tăcerii Domnului ce nu s-a mai văzut" (p. 37); "Nu-i așa că le zice de ți-e mai mare dragul?" (p. 45) " El nu intră în sufletul nostru cu anasîna și otuzbirul" (p. 54), "Zădărnicie, zădărnicie, gioarse și chimval" (p. 179) etc. Pariul lui Pascal este evocat succint: "il faut parier sau laie ori bălaie" (p. 86). Limbajul familiar se legitimează prin spiritul caragialian: în trimiteri directe, în aluzii (o scrisoare e datată "8 august - ziua republicii
Echilibru stilistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16843_a_18168]
-
a tras linia în carnet pentru ultima oară, Sarkis și-a făcut socoteala că nu-i ajungea un sac de cafea nici măcar pentru promisiuni. Cînd s-a dus la Constanța, să întîmpine vaporul, după ce a așteptat toată dimineața, vede o gioarsă mică și ruginită care se apropia păcănind de cheu. În larg doar șalupele militare care patrulau ca să se afle în treabă. Vaporul grecesc era atît de mic încît n-avea nume, ci doar un număr. Cînd se lipește de cheu
Arabica de război by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6984_a_8309]
-
Caragiale, cum rămîne ea în pană tocmai cînd urlă presa că proprietarul ei vrea să-și ia tălpășița din România." Cum nu-și poate pune asemenea întrebări, Cronicarul nu poate decît să-l deplîngă pe SOV că e proprietarul unei gioarse al cărei motor l-a lăsat în inima Deltei, de s-a văzut el, ditamai miliardarul, cu șalupa remorcată pînă la Tulcea. Dar asta nu rezolvă chestiunea accidentului. Nici un ziarist din județ nu se află la originea știrii despre accident
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15100_a_16425]
-
eminenți tineri diplomați sunt scoși fără scrupule pe tușă. Exemplul cel mai revoltător e ce se întâmplă cu Mihai Răzvan Ungureanu. în loc să fie rugat să rămână în diplomația românească, el e aruncat ca o măsea stricată și înlocuit cu cine știe ce gioarsă de partid. Spre disperarea securiștilor din "centrală", el face, însă, o strălucită carieră pe cont propriu. în ciuda "strâmbelor" și a disprețului puterii, Mihai Răzvan Ungureanu a ajuns numărul doi al Pactului de Stabilitate. De la biroul său vienez, va putea contempla
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
referă la două piese ale lui Mrozek) "Sunt după o săptămână de repetiții și mai am înaintea mea trei până la premieră... Mi-au cumpărat conform "partiturii" mele un mic supermarket și am pentru În plină mare mai mult echipament și gioarse decât într-un magazin pentru turiști. Iar pentru Poliția un covoraș alunecând din ascensor - și o ieșire inexistentă. Întrucât actorii nu pricep ce le spun, iar eu nu îi înțeleg pe ei, presupun că voi realiza o mare naturalețe a
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]
-
însă pervertită. Însăși denumirea -"televiziunea națională" - sub care e cunoscut postul din Calea Dorobanți spune ceva despre frauda la care suntem părtași. La rigoare, "națională" (având, adică, o acoperire la nivelul întregii țări) poate fi, în clipa de față, orice gioarsă posesoare de antenă și de emițător capabil să bată până în cel mai îndepărtat ungher din Deltă sau Maramureș. Ca să nu mai vorbesc de ambițiile internaționale nutrite de multe din canalele de acest tip. Ele nu se mulțumesc să-i tâmpească
Mahalaua minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9246_a_10571]
-
haine - nici alea de soi - și se îmbrăca zile la rînd cu aceeași pereche de pantaloni pînă le făcea burlane la genunchi. Îl convinsese să-și cumpere niște pantofi de comandă, dar nu să-i și încalțe. Umbla cu niște gioarse cu scîrț pe care le dădea la pingelit pînă li se crăpau fețele. Bărbații din așa-zisa lume bună din oraș nu erau mai presus decît cîrciumarul lui. Umblau iarna și vara în aceleași costume de stofă groasă al căror
Pariu pe moarte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7257_a_8582]
-
Rodica Zafiu În desemnarea depreciativă a prostituatei (dar și a "femeii imorale" și a femeii în genere), o zonă metaforică specifică și foarte rezistentă este cea a "obiectului (de îmbrăcăminte) uzat": boarfă, gioarsă, buleandră, treanță, zdreanță, ștoarfă etc. Cel mai cunoscut și mai folosit termen din întreaga serie este boarfă, care aparține în prezent lexicului familiar, cu sensul destul de general de "obiect de uz personal" (nu numai de îmbrăcăminte) și cu o conotație
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
nu vom mai fi capabili să mai mișcăm nici măcar un deget, fiind deja mult mai flămînziți și mai îndobitociți decît orice altă națiune a Europei. Pe lîngă toate astea, este ironia sorții cînd te gîndești că printre grămezile astea de gioarse, găsești lucruri care-ți mai pot fi încă de folos, se gîndește Roja, înșfăcînd în cele din urmă una din uniforme de la locul ei, începînd s-o împăturească în grabă. După ce termină și-o vîrî sub braț, apropie ușile dulapului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Doar n-o să te dezumfli tocmai acum, cînd semnalul a fost dat, cînd totul pînă în clipa asta a decurs conform planului, încercă să se încurajeze, să-și caute din priviri hainele care i s-ar potrivi printre mormanele de gioarse care zac aruncate prin toate colțurile încăperii. Închise ochii, dar îi deschise din nou imediat. Își dădu seama că nu era ajutat decît de un fascicul firav de lumină venit de afară de la o lampă de iluminat public, care abia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cuasta! mă rățoiesc eu prea tare la Gus, care pare cam bășicat. Tresă-mi controlez ieșirile astea. Dau Înapoi: Are diaface cu cineo ia pasta de rahat. Creză că Niddrie sau oricare puțoi din comitetude promovare o să-l asculte pe gioarsă ăsta? Ce știe el? Nu știe nimic, Împuțitu! Suma totală: un căcat de zero, mă bat eu ușurel pe cap. Îl las pe Gus să se gândească la asta. Bătrânu puțoi chiar crede că iel osobțină postu. Greșit! Scu-zee! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să-i probeze ca lumea. Câte zece perechi deodată. Patrik stătea mândru, tolănit în scaun, nici măcar nu număra banii. Atunci mi-a zis: "l-am învățat cu greu să poarte pantofi. Vezi, am aici douăzeci de mii de perechi de gioarse pe care nu am dat mai mult de o mie de dolari și cu transportul încă o mie, plus biletul meu de avion și hotelul o săptămână până îi vând pe toți, încă o mie, fac trei mii. Știi cât
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ca Mașa să fi fost ceva mai grijulie cu lucrurile ei. Poate că nu i-ar fi stricat să-și spele mai des lenjeria intimă sau să nu-și mai arunce ciorapii mototoliți sub pat, unde, probabil, se adunaseră atâtea gioarse, Încât dacă vreun musafir ar fi Îndrăznit din Întâmplare să-și bage nasul acolo, s-ar fi retras speriat. Noroc că În ultimul timp musafirii nechemați o ocoleau și, chiar dacă vreunul, din curiozitate sau din cine știe ce motiv, se rătăcea-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de aceste imagini. Văd parcă și acum o mică haltă nu departe de Nistru și o mulțime de norod Înghesuit pe calea ferată. Să fi fost opt-nouă mii de suflete. Bărbați și femei, bătrâni zgribuliți de frig, Îmbrăcați În niște gioarse, cu o mulțime de boccele la picioare. Un soldat patrulează de-a lungul peronului. Ajungând la capătul trenului, soldatul se urcă pe locomotivă, iar de acolo, de sus, le ține prizonierilor o scurtă cuvântare. E micuț, vioi, cu mustăcioară subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
peste prag, Mașa Îl văzu pe Extraterestru stând În cerdac și privind absent la mulțimea de orătănii ce umblau prin curte. Părea să se fi trezit de mult. Fața sa era proaspăt spălată, iar părul frumos pieptănat pe spate. În locul gioarselor cu care fusese Îmbrăcat cu o seară Înainte, Își pusese un costum Închis la culoare, Încheiat cu nasturi până la gât. Cizmele dispăruseră și ele, În locul lor oaspetele purta acum o pereche de pantofi galbeni, lăcuiți, cu toc Înalt și catarame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fierăstraie, dezmembrând-o bucată cu bucată. Abia am apucat să ies dinăuntru. Erau În stare să mă taie și pe mine și să mă arunce bucăți În căruța cu care veniseră. Am asistat neputincios la spectacol, și de câte ori aruncau În gioarsa lor de căruță câte-o bucată din caroseria mașinii simțeam În trup o durere ascuțită, de parcă el era despicat și nu nenorocita de rablă scorojită. Atunci, mi-am dat seama că sfârșitul meu nu a fost legat de plecarea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
noi cu el?“ am întrebat-o pe nevastă-mea. Ea a zis: „Nu putem să-l punem pe perete că o să râdă toți de noi“. Așadar l-am dus în pod și l-am lăsat acolo cu tot soiul de gioarse, căci nevastă-mea nu e femeia care să arunce vreodată ceva. Asta e mania ei. Și pe urmă - să vezi și să nu crezi -, tocmai înainte de război, mi-a scris frate-meu de la Paris și mi-a zis: „Știi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
apucat? Aveți dreptul să faceți glume! N-ați auzit? Cu condiția să nu spuneți tâmpenii! Băieții se prăpădesc de râs. Pe străduța unde au ajuns nu se aude țipenie. În afară de zarva lor. Ce pizda mă-sii o fi având în gioarsa asta de geantă a lui? Mazilu a râs împreună cu ceilalți, dar furia nu i s-a domolit. Chițu o face pe șeful, bineînțeles tot în zeflemea, și își rotește privirea peste capetele celorlalți mijindu-și ochii a superioritate. Spune: Vrea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu vom mai fi capabili să mai mișcăm nici măcar un deget, fiind deja mult mai flămînziți și mai îndobitociți decît orice altă națiune a Europei. Pe lîngă toate astea, este ironia sorții cînd te gîndești că printre grămezile astea de gioarse, găsești lucruri care-ți mai pot fi încă de folos, se gîndește Roja, înșfăcînd în cele din urmă una din uniforme de la locul ei, începînd s-o împăturească în grabă. După ce termină și-o vîrî sub braț, apropie ușile dulapului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Doar n-o să te dezumfli tocmai acum, cînd semnalul a fost dat, cînd totul pînă în clipa asta a decurs conform planului, încercă să se încurajeze, să-și caute din priviri hainele care i s-ar potrivi printre mormanele de gioarse care zac aruncate prin toate colțurile încăperii. Închise ochii, dar îi deschise din nou imediat. Își dădu seama că nu era ajutat decît de un fascicul firav de lumină venit de afară de la o lampă de iluminat public, care abia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și îi înmînă huidumei, două sute cinci zeci de grame de bijuterii, din goldul cel mai pur. Când Sucu Marcel închise ușa pe cealaltă parte, Doru Sinistratul, numit, de obicei, în acte Cișmea, devenise, pentru multă vreme, în hârtiile oficiale (fiindcă gioarsa de carte de telefon a lui Sucu se deschidea invariabil la litera L și de-acolo îi alesese el numele) Doru Lupașcu. Înmatriculat în catalogul clasei a IX-a B a Liceului Mecanic Pipera, cursuri serale, la poziția 38, ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prinși, unii cu câte o sută de ani de pușcărie, să tot trăiești, să tai sare. Se simțea ca între ai lui. -La arătat pe cel tânăr și a început să-l laude că se afla cu el: - Ăsta, bă gioarselor, vă dă șapte înainte! Patru comisari a mierlit pmă au pus mâna pe noi. Cât nu-mi place mie sângele de om, da la el 245 a fost ceva de bunghit! Nu ne lăsau și-a trebuit să arunc eu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe cealaltă. Pe fața cu catarama erau două benzi albe verticale, de-o parte și de alta a închizătorii. O poșetă stupidă, ca de altfel majoritatea poșetelor de mușama, ieftine, purtate de femeile fără bani. Am tresărit când am văzut gioarsa de la tobogan. Alături de o cutie de carton pentru pantofi, de câteva bulendre femeiești, de un brăduț rămas de la Anul Nou și de alte resturi menajere. Fusese la modă cândva, pe la mijlocul anilor șaptezeci, după ce nu știu ce vedetă de cinema (Sarita Montiel? Dalida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vecinului se oprise lângă mine cu o găleată cu gunoaie. Am aruncat-o adineauri. Facem curățenie și n-am mai păstrat lucrurile astea. Au rămas de la o mătușă care-a murit astă-vară și poate le ia femeia de serviciu. Nostimă gioarsa asta de poșetă, nu? Tanti ’cea că chiar s-o îngropăm cu ea, că-i place, da’ cum să facem așa ceva, râdea neamurile și popa de noi cu julitura asta. Am ridicat din umeri. Murise, într-adevăr, în vară, cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]