131 matches
-
adică, au favorizat o descentralizare moderată. Nu este dificil să discernem ceea ce numim "girondism" în diferite momente ale istoriei Franței, nici măcar în perioada curentă a reformelor de descentralizare, dar acest termen urmează să anticipeze principalul subiect al acestei cărți. Reacționarii Girondinii au acceptat principiile de bază ale Revoluției și întemeierea statului-națiune republican. Dar existau alte forțe care se opuneau nu numai Revoluției, ci și însuși statului-națiune și, în mod deosebit, democrației reprezentative liberale pe care acesta o vestea. Acestea erau în
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
regionaliștii"; fiecare instituție este înființată printr-o anumită percepere a statului francez și a felului în care teritoriul acestuia ar trebui organizat. "Departamentaliștii" provin din iacobini și cred în unitatea și indivizibilitatea Republicii, în timp ce "regionaliștii" se aseamănă mai degrabă cu girondinii și cred în necesitatea recunoașterii diversității Franței. Nu este deloc surprinzător că geografi ca Jean-François Gravier sau istorici precum Fernand Braudel ar trebui incluși printre regionaliști, în timp ce politicienii naționali precum François Mitterrand (de stânga) sau Jacques Chirac (de dreapta) ar
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
unirea departamentelor pe baza intereselor comune, în special în domeniul economic"). Este adevărat că niciuna dintre aceste inițiative nu a dat roade, iar sistemul municipal și cel departamental au rămas intacte, însă acest fenomen ilustrează existența continuă a unui subcurent girondin al gîndirii politice și al tradiției franceze. În timpul perioadei celei de-a Treia Republici, statul francez, ca oricare dintre statele dezvoltate ale lumii, a început să-și asume o mulțime de responsabilități. Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, era
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
obișnuință, la presiunea controlului social sau din cu totul alt motiv? Trebuie interpretat. Să luăm alt exemplu. Biografii îl descriu pe Joseph Fouché în unanimitate drept o ființă amorală, abilă, perfidă și intrigantă. A fost partizanul Convenției, mai întâi ca girondin, apoi ca iacobin, a contribuit la căderea lui Robespierre, a fost ministru al Directoratului, apoi al Imperiului, apoi, în sfârșit, s-a coalizat cu Ludovic al XVIII-lea și i-a devenit ministru. A afișat întotdeauna valori care conveneau, la
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
copiilor lor. Protejarea regiunii face parte din programul creștin- democrat. Ea însoțește accentuarea caracterului natural al familiei, al comunei, în raport cu Statul care rămîne, pentru catolici, o construcție artificială. Ideea regională nu este doar apanajul democrației creștine pe eșichierul politic: spiritul girondin face parte din moștenirea Revoluției franceze și toată stînga democratică s-a raliat acestuia; ea face parte și dintr-o tradiție a unui segment al dreptei. Dar regiunea intră în identitatea creștin-democrată ca expresie concretă a principiului subsidiarității, mergînd pînă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
chasse de Henri IV, 1762), sub pretextul că voia să celebreze înțelepciunea legendară a bunului rege Henric, denunță, chiar prin asta, regalitatea absolută a lui Ludovic XV. Louis-Sébastien Mercier, care va ședea, douăzeci de ani mai târziu, la Convenție, alături de Girondini, atacă indirect monarhia de drept divin în Moartea lui Ludovic XI (La Mort de Louis XI) în care critică tirania acestui rege irascibil și perfid. Scriind în 1772, la două sute de ani după Noaptea Sfântului Bartolomeu, Jean Hennuyer, episcop de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
celei mari a Franței, ațâțând mulțimea, o precipitau ca să omoare pe adversarii lor. Așa vorbea Marat ca să împingă la asasinarea lui Ludovic al XVI [-lea]; așa a vorbit Danton ca să asasineze pe prizonierii politici, așa vorbea Robespierre ca să provoace omorul Girondinilor, a lui Danton și al partizanilor lui. Cu aceste idei s-a săvârșit toate măcelurile cari au acoperit de rușine Revoluțiunea cea mare a Franței și cari au condus la moarte tot ce a avut Franța mai inteligent și mai
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
XE "Cipariu" folosește expresii englezești În corespondența adresată lui Bariț XE "Bariț" , Iosif Many XE "Many" , de asemenea, traduce din engleză), iar unele materiale publicate aici sunt preluate În mod sigur din alte surse decât cele germane (de exemplu „Istoria girondinilor”, din Journal des Débats). Totuși, nu e de crezut ca Bariț să fi avut acces direct la periodice irlandeze, În pofida faptului că numeroase materiale Încep cu formule de genul „citim În foile irlandice”; după toate probabilitățile, aceste mențiuni aparțin, În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
luarea Palatului de Iarnă, pe data de 17 noiembrie 1917; instaurarea dublei puteri: cea legală a Adunării, a deputaților aleși și a guvernului; cea considerată legitimă, a activiștilor revoluționari și a străzii; competiția feroce pentru putere între revoluționari: iacobinii contra girondinilor; bolșevicii contra socialiștilor revoluționari și a menșevicilor; instaurarea dictaturii unui grup de activiști, deturnată apoi în beneficiul unui dictator: crearea pe 6 aprilie 1793, a Comitetului Salvării Publice, controlat de iacobini, iar, după aceea numai de Robespierre; crearea pe 7
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de Salvare Publică asupra modului de executare a decretului Împotriva dușmanilor revoluției (15 ventôse1, anul II). Când a devenit compasiunea cea mai puternică pasiune și suprema virtute În cadrul acestui proces? Arendt spune că acest lucru s-a Întâmplat după eșecul girondinilor, adică după eșecul Constituției Guvernului revoluționar, când iacobinii și Robespierre au ajuns la putere. Tot În această epocă, Revoluția a intrat În război. Poporul, spune ea, a trecut atunci Înaintea Republicii. Poporul sau voința generală ca regulă a unanimității, adică
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
el însă a ezitat să se refugieze la castelul Saint Cloud. A cedat totuși, familia regală, deghizată, cu suita, s-a retras la Varennes. Fugarii s-au întors la Paris. Insurgenții atacaseră Tuileries, au devastat apartamentele regale. Danton, Robespierre și girondinii incitau poporul și îl înarmau. În mulțimea strânsă în fața palatului Tuileries se afla și locotenentul corsican Napoleon Bonaparte, viitorul prim consul și apoi împărat al Franței. După participarea suveranilor și a copiilor lor la Adunarea Națională, s-a luat hotărârea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
bineînțeles, nu mai avem de-a face cu o familie. Au fost momente în care camera lui Pascal se transforma în celulă sau în capelă, iar salonul Doamnei Roland* nu se deosebea de un club sau un consiliu de miniștri girondini. Dimpotrivă, în alte cazuri, gîndirea familială și-a însușit imagini și evenimente ținînd de religie și politică pentru a-și alimenta propria viață, mîndrindu-se cu strălucirea proiectată asupra familiei de faptul că unul dintre membrii ei s-a ilustrat într-
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
amenințată de pericole de neimaginat, se afla (n discu(ie iar libertatea presei era incompatibilă cu exercițiul puterii într-o perioadă de criză atît de gravă. Toate publica(iile de opoziție au fost suprimate ori s-au autolichidat. Succesiv, ziariștii girondini, mai apoi cei plini de furie, ca Hébert, sau moderații, ca Desmoulins, au fost executați. Comitetul de Salvare publică a putut conta în cele din urmă numai pe cîteva publica(ii, printre care Journal de la Montagne, Journal des Hommes libres
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
jurnalist și om politic. Debutează ca scriitor juridic în 1778 cu Teoria legilor criminale, onorată de Voltaire cu o scrisoare. Alăturându-se Revoluției, devine deputat în Adunarea Legislativă și în Convenție; partizan al războiului; a devenit unul dintre conducătorii partidei girondinilor ăcare s-au numit la început brissotins), aflat în conflict deschis cu montaniarzii conduși de Robespierre, Danton, Marat, Saint Just; odată cu căderea girondinilor, Brissot a fost și el condamnat la moarte și ghilotinat. Căderea girondinilor a fost în mare măsură
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
devine deputat în Adunarea Legislativă și în Convenție; partizan al războiului; a devenit unul dintre conducătorii partidei girondinilor ăcare s-au numit la început brissotins), aflat în conflict deschis cu montaniarzii conduși de Robespierre, Danton, Marat, Saint Just; odată cu căderea girondinilor, Brissot a fost și el condamnat la moarte și ghilotinat. Căderea girondinilor a fost în mare măsură opera lui Marat. A condus Le patriote français, important organ al Revoluției. Este de consemnat faptul că înainte de Revoluție, în 1785, a adresat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
devenit unul dintre conducătorii partidei girondinilor ăcare s-au numit la început brissotins), aflat în conflict deschis cu montaniarzii conduși de Robespierre, Danton, Marat, Saint Just; odată cu căderea girondinilor, Brissot a fost și el condamnat la moarte și ghilotinat. Căderea girondinilor a fost în mare măsură opera lui Marat. A condus Le patriote français, important organ al Revoluției. Este de consemnat faptul că înainte de Revoluție, în 1785, a adresat împăratului Austriei, Iosif al II-lea, o scrisoare în care justifica răscoala
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și cu Brissot, adversar al lui Necker, cum rezultă din Răspuns la memoriul Domnului Necker cu privire la hârtia-monedă ă1790). Este ales membru al Adunării Legislative, dar demisionează, declarând că va fi mai util Revoluției ca ministru al contribuției publice. Asociindu-se girondinilor, devine ținta atacurilor montaniarzilor, ca și amicii săi Brissot și Roland de La Platière. Este adus în fața Tribunalului Revoluționar și, la citirea capetelor de acuzație, se sinucide cu un pumnal ă1793). CLERMONT-TONNERRE, STANISLAS MARIE ADÉLAÏDE, conte de ăPont-à-Mousson, 1757-Paris, 1792). Deputat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
onoruri. Restaurația îl respinge și moare uitat. -, -GENLIS, STÉPHANIE FÉLICITÉ DU CREST DE SAINT AUBIN, contesă de ăChampcéri, 1746-Paris, 1830). Romancieră, autoare dramatică și memorialistă. La început atașată Revo luției și ducelui de Orléans ăv.) ăPhilippe Égalité); după ghilotinarea ca girondin a soțului ei ă1793), pleacă în exil ca doamnă de onoare a ducesei de Chartres și educatoare a copiilor din familia de Orléans, printre care și viitorul rege Ludovic Filip. Întoarsă în Franța sub Imperiu, beneficiază de o pensie acordată
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Desmoulins și Hébert. Exilat de două ori, se întoarce în Franța în 1792 și devine, după 10 august, unul dintre cei mai înverșunați demagogi ai Revo luției, inspirator al masacrelor din septembrie, iacobin, a dezlănțuit o luptă fără cruțare împotriva girondinilor, pe care a reușit să-i elimine la 2 iunie 1793, pentru ca la câteva săptămâni după aceea, ca răzbunare, să fie asasinat de Charlotte Corday. Por tretul pe care i-l face Brissot este anterior activității sale revoluționare, iar faptele
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Artois în Statele Generale și apoi în Adunarea Constituantă, unde este unul din rarii deputați democrați; poreclit „Incoruptibilul“, impune clubului iacobinilor idealul său politic, inspirat din Rousseau; adversarul aristocraților și al răz -320 boiului, atitudine care, din 1792, îl opune girondinilor; deputat al Parisului în Convenție, se sprijină pe Comuna din Paris. În Convenție, este unul dintre șefii montaniarzilor, aripa radicală a acelei adunări; contribuie decisiv la eliminarea girondinilor ămai-iunie 1793). În 27 iulie, devine membru al Comitetului Salvării Publice, unde
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
aristocraților și al răz -320 boiului, atitudine care, din 1792, îl opune girondinilor; deputat al Parisului în Convenție, se sprijină pe Comuna din Paris. În Convenție, este unul dintre șefii montaniarzilor, aripa radicală a acelei adunări; contribuie decisiv la eliminarea girondinilor ămai-iunie 1793). În 27 iulie, devine membru al Comitetului Salvării Publice, unde este atotputernic. Gravitatea primejdiilor care amenințau Revoluția și Franța îl determină să promoveze o putere centralizatoare, întemeiată pe virtute și pe teroare; în martie 1794 obține de la Convenție
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
PLATIÈRE, JEANNE MARIE sau MANON PHILIPON, Doamna ăParis, 1754-Paris, 1793). Fiica bijutierului parizian Philipon, se căsătorește cu Jean-Marie Roland de la Platière, înainte de Revoluție inspector general al comerțului și manufacturilor, apoi ministru de interne între 1792 și 1793 și prieten al girondinilor, care frecventau salonul literar și politic al Doamnei Roland, femeie de spirit, plină de farmec, devotată idealului eroic antic și tezelor lui Rousseau; după căderea girondinilor ajunge, odată cu ei, la eșafod, unde - din câte spune Lamartine în Istoria girondinilor - rostește
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
comerțului și manufacturilor, apoi ministru de interne între 1792 și 1793 și prieten al girondinilor, care frecventau salonul literar și politic al Doamnei Roland, femeie de spirit, plină de farmec, devotată idealului eroic antic și tezelor lui Rousseau; după căderea girondinilor ajunge, odată cu ei, la eșafod, unde - din câte spune Lamartine în Istoria girondinilor - rostește cuvintele rămase vestite: „O, libertate, câte crime se comit în numele tău“ ă8 noiembrie 1793). Girondinii, conduși de deputați ai departamentului Gironde, cu capitala la Bordeaux, ocupau
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
al girondinilor, care frecventau salonul literar și politic al Doamnei Roland, femeie de spirit, plină de farmec, devotată idealului eroic antic și tezelor lui Rousseau; după căderea girondinilor ajunge, odată cu ei, la eșafod, unde - din câte spune Lamartine în Istoria girondinilor - rostește cuvintele rămase vestite: „O, libertate, câte crime se comit în numele tău“ ă8 noiembrie 1793). Girondinii, conduși de deputați ai departamentului Gironde, cu capitala la Bordeaux, ocupau din 1791 dreapta Adunării Legislative; au ajuns la putere în martie 1792, în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
farmec, devotată idealului eroic antic și tezelor lui Rousseau; după căderea girondinilor ajunge, odată cu ei, la eșafod, unde - din câte spune Lamartine în Istoria girondinilor - rostește cuvintele rămase vestite: „O, libertate, câte crime se comit în numele tău“ ă8 noiembrie 1793). Girondinii, conduși de deputați ai departamentului Gironde, cu capitala la Bordeaux, ocupau din 1791 dreapta Adunării Legislative; au ajuns la putere în martie 1792, în tim pul ministeriatului Domnului Roland, și au pierdut-o la 13 iunie; făcuți responsabili de eșecul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]