170 matches
-
cupru la fierbere. Două mii două sute de grade Celsius. În loc să izbucnească în flăcări, filamentul de tungsten se evaporă, atom cu atom. Unii atomi ricoșează înapoi din atomii de argon și se lipesc din nou de filament, formând cristale minuscule, ca niște giuvaieruri perfecte. Alți atomi de tungsten se atașează de interiorul mai rece al „piersicii” de sticlă. Atomii se „condensează”, spune Pețitorul. Formând un strat de metal în interiorul sticlei, transformând exteriorul într-o oglindă. Glazura întunecată din interior face din becuri niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
curată, picurau sărate pe obrăjorii lui Va, În timp ce acesta era cuprins de sentimental puiului căzut din cuib care abia fusese recuperat de mama sa și se Încălzea treptat În cuibul familial, mângăiat de puful aripioarelor de mamă iubitoare. Cât timp giuvaierul primea de la Mamaia dragoste, căldură, oftaturi și o mulțime de „muța mamii, muța mamii” -intraductibile pentru copil cât și pentru toți ceilalțidar percepute sub forma unui tremur călduros În zona inimioarei sale și după ce Va răspundea prin „vai-vai”, „au
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
De cealaltă fată, Zânița, În asemenea situații Ochenoaia nu pomenea nimic, știa că abia Împlinise nouăsprezece ani și la vârsta când alte fete se mai și distrau, fata Îpreună cu mama depuneau serioase eforturi, făcând unele sacrificii pentru a oferi giuvaierului o altă mamă, păstrând unitatea familiei. Întradevăr, Va -Îndemnat de către toți cei interesați Îi spunea Zâniței, la Început cu o jumătate de gură până s-a obișnuit, „mămică”, neputând să facă cercetări de ce și cum, așa cum va proceda mult mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mai scumpe între toate cîte le aparțin, sau care, după cum li se pare, îl desfată mai mult pe acesta. Iată de ce adesea vedem că li se aduc în dar principilor cai și arme, postavuri de mătase cu fire de aur, giuvaieruri și alte asemenea podoabe demne de măreția lor. Dorind, așadar, să prezint și eu Măriei Voastre o mărturie oarecare a prea supusei mele plecăciuni, nu am aflat între toate cîte sînt ale mele nimic care să-mi fie mai scump
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în acrostih). Canzonierul dovedește interesul pentru poezie al lui Tomasi di Lampedusa, despre care se spune, de altfel, că umbla cuSonetele lui Shakespeare asupra sa; desăvârșind imaginea unui prinț mai degrabă oriental, care, după moda medievală, trebuia să poarte și giuvaierul rimelor. Sicilia, aflată la întretăierea mai multor civilizații, a cunoscut și pasiunea pentru poezie a arabilor, de altfel imaginea statică, a unei lumi menite mai degrabă meditației, somnului și morții, e chiar reversul modului de viață occidental. Stilul sicilienilor, care
O ediție adăugită și o nouă traducere a Ghepardului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5087_a_6412]
-
transpunere sunt firești (iar româna lui Șahighian e mult mai expresivă). Ce nu mi-e clar e de ce versiunea de azi (având la bază un volum din 2009) are nouă versuri în plus: „M-am pomenit dintr-odată fără cuvinte/ giuvaiere din lumea ce-a fost copilăria mea/ degeaba am scotocit în gâtlejul din care vorbele răpăiau cândva/ între dinții de care se-atingeau foșnind etc.” (p. 49). Au fost, acestea, eliminate de Cenzură? Nu mi se pare probabil, ele fiind
Grupuri și grupaje by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3291_a_4616]
-
oameni mai interesanți. Femei frumoase la care să te uiți. G. și B.B. par atît de integrați în lume: stau pe terasă, la malul mării, iar eu trec pe lîngă ei și-i privesc, gelos și nefericit. Totuși eu am giuvaierul. Aș putea să colind terase și mai jinduite și să mă opresc acolo. Nemurirea e o convenție, un elefant alb. O inutilitate. N-are nici o logică să te pregătești pentru ea. Nu poate isca nici un fel de bucurie, nici un fel
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
Olga Sâmbure, nevasta generalului... O figură! De ce mi-am amintit, taman acum și aici, de ea, o bătrână cu Alzheimer? Doar am conștiința împăcată. I-am lăsat conacul, cea mai mare parte din moșia recuperată de la comuniști, lada plină cu giuvaieruri, și pe care ea, iresponsabilă, continuă să țină reșoul electric, ibricul, zaharina și o cutie în care a fost cândva cafea Columbia. Ce mai vrea de la mine?! Când vine vorba despre bătrâna uitată la Glodoasa, Martina e răvășită, nervoasă. și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cu mare candoare în: ........................................... ,, Așa tânăr cum erai Plete negre cum purtai Peste numele de crai. Apele te susură - Florile te murmură Și mereu te-or murmura Cum meru or învia Ele doar se fac că pier Sub al iernii giuvaier Și învie-ntru prier Iarăși murmurându-te Ape colindându-te Vântul pomenindu-te Codrul legănându-te...,, - Ipotești - Poeziile din ,, Cochilii cântând ,, apărută în anul 1982, mi se par asemenea unei expoziții de tablouri lucrate în acuarelă ori creioane pastel. Toate sunt
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]
-
buchea-și râvnește cârcel tors din aur. Aleanul de fluier tristeți când îndoaie, dă vorbei nu frâul, ci-aripi de văpaie. Zi-i: Turnul de fildeș, dorinței semețe, pe soare-l apune cu-atâta frumsețe.” „Dar ea îți ceruse, nu doar giuvaierul, de turn voia luna să-și sprijine cerul...” „Cum? Iazul nu-i gata, ținându-i ghergheful, să-i farmece unda-n răsfrângeri sideful?” „Ca tine ferice prin veac oare cine-i? Stăpâne, răvașul trimite-l Reginei, dar cum vrei s-
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
revedea în alaiul regelui David și am înțeles că ești regina inimii mele. Nu mă căiesc de greșeala mea de azi, căci altfel ochii mei nu ar fi avut bucuria de a privi iarăși, cel mai desăvârșit și de preț giuvaier dintre toate bogățiile ce aparțin măritului rege David. - Ooh, Iingușitorule! Cine ești tu, care îndrăznești să-ți ridici ochii către însăși fiica regelui? Nu te temi oare de mânia lui? - Permite-mi să închin omagiul meu frumuseții tale neasemuite și
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
popor din strămoși În era lui Hristos ne-nchinăm pios Spiritele ne ajută să visăm glorios DIAMANTUL ȘLEFUIT - LIMBA ROMÂNĂ Tezaur în inima generoasă de țară Piatră de hotar a limbilor dară Vine pe fir prin iarbă argintiu Din pământul giuvaier nicicând pustiu Înflorește amplu cu flori diafane Ca să șoptești la ureche cuvinte tandre Adună minuni în lume neștiute Armonioasă cântă-n inimi neîntrecute Muzicală în doină, în bocet de piatră Cu ancestralitatea prețioasă e asumată, Colorată ca planta firavă de
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]
-
fiu aș vrea Ce se ivește-n fericire S-aduc cu mine râuri multe Născute-n vise și iubire... Un curcubeu multicolor De-aș fi...te-aș îmbrăca cu el Să fii cea mai frumoasă fată Și cel mai mândru giuvaier... Aș vrea să fiu tot ce-ți dorești... Ce ți-ai dorit...ce ai visat Dar m-am ascuns printre cuvinte Într-un poem înmiresmat! Sunt eu... Sunt eu...durere și surâs... Sfârșit și început...mereu... O lacrimă ce trist
POEMELE IUBIRII 2 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383560_a_384889]
-
fi trebuit să fie, ci să devină o creație a destinului, care se distrează schimbând totul cu inconștiența unui copil care se distrează smulgând penele unui canar. Bruno Serafian era sortit să devină un minunat bijutier, capabil să creeze strălucitoare giuvaieruri ce i-ar fi adus admirație, bogăție, femei frumoase și respect, dar soarta a vrut să se oprească chiar în pragul acestui tentant viitor. Acum era deja prea târziu ca s-o apuce pe calea cea bună, și știa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
NAȘTEREA UNUI COPIL Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Dulce-odor, vesel, sprințar, De la ceruri primit dar, Alb ești crin, de rouă strop Și de roze un boboc. Pe fața pământului Giuvaier ca tine nu-i. Rază ești din mândrul soare, Stea prin lume călătoare Luminoasă ca și-o lună, Florilor ești soră bună. N-a fost ruga în zadar, Ne-ai venit din ceruri dar Cu zâmbetul și cuvântul Ca să stăpânești
POEM LA NAŞTEREA UNUI COPIL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361373_a_362702]
-
vultùrilor - din cremenea și fulgerările rodnice ale munților - din copacul cu păsări cel trainic - din înalt și din tainic Dumnezeul meu - Dumnezeu al nunții între soare și lună - al cântecului de strună - dar și al dezbătutului sfat al mumelor - al giuvaierelor zării și-al adâncului mării - al drumului și-al drumelor - al smaraldului frunții și al dogorilor potolite-n iubire și-n glăsuire de aștri Dumnezeul meu nu mi se arată între trăsnet și spaimă - nici nu mă suduie - nici nu
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
mine rime, Mă caută febrile inimi de poeți, Sunt floarea ce lipsește din buchet Râvnită de toți, sortită pentru nimeni. Sunt un cuvânt? Un vers? Sunt eu, poemul? Durere și delir. Iubire sau otravă. Sunt spinul însoțind un trandafir Sunt giuvaier sau marfă de tarabă? Sunt un poem nescris. Cu mâna tremurând mă caută poeții ani în șir. Neliniștea mi-e leagăn, neantul - mire, Când sabie, când vânt, când scalp, când strălucire, când diavol sunt din iad și când un strop
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
în rază de lună” este chemată de glasul mării și dusă de valuri pentru totdeauna în adâncuri. În lumea modernă a cifrelor și a logicii credința în sirene dispare și ele încearcă zadarnic să supraviețuiască: „Nu-i alt ca tinerețea giuvaier,/Și lor le pare totul spelb pe lume/ Când timpul semn le face, pișicher,/Să cugete la cifre și volume./ [...] Când altele-asfințesc frumos ca floarea,/ele-și desfid amurgul pasămite,/ Mereu, deși le doare, cu ardoarea/ Unor ființi ce se
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
PROZA SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVĂ DE PROZA A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Poeme > Antologie > INCANTAȚII Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 212 din 31 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Coboară noaptea în păr cu giuvaiere, În sufletul de dragoste arzând, Amantă-i așteptată, gusta-voi eu curând Din buzele și sânii ei de miere. Aștern salcâmii peste pervazuri floarea, Ea-mi intra pe fereastră, în plete cu parfum, Își leapădă mantaua, sosită-i de la drum
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
fiecare are destinul lui și, important este să descoperim cheia acestuia (Cheia destinului, p. 140), ceea ce ea a reușit: „Ca să-mi respect legile până să pier.../ Că-mi voi trăi clipele luptând cu vlagă.../ Cheia Destinului o voi purta ca giuvaier,/ Fapte, trăiri, toate le-oi pune în desagă!” Numai astfel își va putea construi Un naos pentru mine (p. 228) „Să mă adun din firimiturile-mprăștiate-n haos,/ De lanț să mă dezleg, fulg să fiu de nea zburdalnic... Din trupul meu
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]
-
cea a lui Antonio Canova - Paolina Bonaparte, una dintre lucrările sale comandate de familia imperială a Franței, imaginând-o pe Paolina Borghese în Venus, întinsă grațios pe perne. Pășim sfios printre alte sculpturi romane, vase din argint și ceramică, bijuterii, giuvaieruri, bronzuri. Admirăm ceștile din argint cu decorațiuni în relief și vasele din ceramică - artă greacă arhaică (Terracotta neck-amphora) aparținând „stilului liber” adoptat de antici în care personajele nu mai sunt situate pe aceeași linie, ci pe mai multe planuri, ceea ce
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
Când inima și cugetul îmi sunt aproape. Voi îmbrăca cea mai fină lacrimă de om, Să se potoale cu ea rugile, pornite din cer, Trecând de la dorința, cu care mă dezminți, Răsar pe cer o nouă o stea, pentru un giuvaier. Plâng, împărțind, cu ai mei ochi, a mea vedere, Și -o dărui pe acest pământ lumii întregi, Cânt din aripi de fluture, prins în zbor, iubirea- Și heruvimilor înalț cristalul de unire pe veci. Departe de strania vorbă ușoară, ce
TELURIC SFÂRȘIT de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366520_a_367849]
-
carte de colorat pentru copii. Colindiță minunată Colindiță minunată Din poartă-n poartă cântată, Cu glasuri de ingerași Trec în cete copilași. Până-n ușa cerului, Urca glasul lerului, Cântece de adorare Se aud în lumea mare. Glasul că și-un giuvaier Sus la Domnu-ajunge-n cer, Ruga Domnului să-i fie Pentru-a noastră mântuire. Colindiță minunată, Din suflete înălțata, Pruncului și Maicii Sfinte, Dintr-o dragoste fierbinte. Referință Bibliografica: Vine,vine Moș Crăciun / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
VINE,VINE MOŞ CRĂCIUN de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 698 din 28 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351354_a_352683]
-
o imensă groapă și nu putea să mai iasă. Îl așteptai cu sufletul la gură lângă umrele crucilor din cimitir. Veni la mine gâfâind: -Bă, ia privește, să fiu al dracului, am descoperit o comoară! Îmi întinse un pumn de giuvaieruri care străluceau fantastic în diferite culori sub lumina pală a lunii. -Unde le-ai găsit? -În groapa în care-am căzut! S-a rupt un lemn cu mine și-am alunecat peste ele... Tăcurăm și împărțirăm marfa. A doua zi
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
mea, se-mbrăcă ușor cu o rochie de vară cu toate florile câmpului pe ea, voalată și decoltată, și plecarăm pe un colnic aproape de sat. Frumusețea ei mă robise, voiam să-i intru în grații și luasem la mine toate giuvaierurile să i le fac ei cadou. Mersesem într-un ochi de pădure pe malul apei, ne așezasem jos în iarba mare și acolo am îndrăznit să-i spun: -Frida, eu te iubesc! n acea clipă am simțit cum totul stătuse
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]