68 matches
-
să le răspundă... Veronica fugise și ea cu gândul la copilele ei, numai ele puteau s-o rupă din clipele de față; pentru prima dată fetițele ei drăgălașe îi umplură cu lumina amintirii golul sufletesc prin care trecea, auzea parcă glăsciorul lor murmurându-i numele de mamă și instinctul matern o făcu să-i curgă primele lacrimi... Mihai, văzând-o, o întrebă: -Ce-i cu tine, Corina? -Sunt supărată, Mihai, că trebuie să mă despart de un vis pe care l-am
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
ca pe un buzdugan fermecat, apoi își imagina ce-i acasă: o vedea pe maică-sa la bucătărie și pe copile, jucându-se în casă... „Vaiii, ce se vor gudura ele pe lângă ea, întrebând-o ce le-a adus, cu glăsciorul lor dulce de îngerași!” Ce se întâmplase cu fata ei de se îmbolnăvise? Negreșit, maică-sa le lăsase singure să se joace pe-afară și, cum e acum primăvara timpul schimbător, fata răcise. Ștefan, cu rectoratul lui, da tot mai
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
nu ți le poți stăvili, cum este să fie cineva lângă tine aproape pentru a ți le ștearge. Știam foarte bine cum este să deschizi ochii larg în zorii zilei, când ești trezit de minunate mângâieri și sărutări, și un glăscior abia șoptit să-ți spună; bună dimineața, soare! Știam că atunci ne-am aflat la locul potrivit, în momentul potrivit și că nu am visat că suntem în alt loc decât în cel în care am fost! Știam să ne
CÂNDVA, ODATĂ, UNDEVA ... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365489_a_366818]
-
-i deranjeze pe vecinii lor. Vara Seba și Alex vin cu drag aici, cu părinții și bunica văduvă, câteva zile, la căsuța în care s-au născut. Aleargă nestingheriți prin curtea plină altădată de orătănii și mai ales, însuflețită de glăscioarele lor vesele. Sunt tare bucuroasă când îi revăd și ei simt acest lucru. Le ofer dulciuri și îmi mulțumesc: „grație”, în limba lui Cicero. Au plecat însă înapoi, vara aceasta, cu toții, degrabă, cu o săptămână înainte de terminarea concediului, pentrucă „patronul
HAIBUN (4) SĂ TRĂIEŞTI, MAICA MEA! de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365139_a_366468]
-
ce și-au dăruit întreaga viațăscenei lirice. Cum tatăl ei IonuțSidău, artist polivalent, venit din Maramureșul legendar ne oferăspectacol de spectacol muzicăde suflet pentru inimile noastre, așa se aratăa fi și Măriuca ”fata lui tata” - un copil talentat, cu un glăsciorul clopoțeluluide argint. Ete înzestrată de bunul Dumnezeu cu ovoce modulată, dicție bună, ureche muzicalăfoarte finăși-i frumoasăca o picturădin tablourile lui Nicolae Grigorescu. E carismatică, transmite mesajul ei de dor celor care o privesc și o ascultă, danseazăîn ritmul muzicii ca
MEDALION MĂRIUCA SIDĂU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352269_a_353598]
-
pomeni că o luase pe drumul care ducea la casa Vetei.Bătu în poartă casei și câinele îi anunță cu lătratul lui pe proprietari, că un străin bate în poartă. Ușa casei se deschise și Anișoara, fata Vetei, zise cu glăsciorul ei subțire: - Taci, Bubi!... treci la coteț! Cine este acolo? - Sunt eu, Mache, spune-i maică-ti că am venit pe la voi... - Mami, te caută nenea Mache, strigă Anișoara. Veta apăru în ușa casei, având legată pe frunte o compresă
MOȘ MACHE CAP. VII. PUNCT ȘI DE LA CAPĂT. de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352729_a_354058]
-
una în stînga. Licurișca s-a dat neutră. Madam Jorjet a scăpat ultima broască în apa rîului și s-a dus dracului și aia. De atunci nu mai are cine să orăcăie pe la noi, dragii moșului, așa că se aude numai glăsciorul ei � la Verdun: ce, mă, vreai să-mi mănînci mizda? Eu, fă, nenorocito?! Îmi zici tu mie una ca asta?! Bărbatul lasă coasa jos și se ia după ‘mneaei. Ea: tuleo! Și, din curte: animalule! Uite în ce hal ești
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
citindu-i gândurile, cântecul roților de tren ii răspundea ambiguu...te duc, te- aduc...te duc...te-aduc!!! Se trezi din acest noian de gânduri doar când simți mânuța caldă a lui Ionuț mângâindu-i obrazul și întrebând-o cu glăsciorul lui subțirel: - Mami, mai este mult până ajungem la bunica, mai mult decât degetele mele de la mână? Și își desfăcu pălmuțele și începu sa numere...1,2,3, cred că vine 5 ,7 ,8, 10, cred că am greșit, l-
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378309_a_379638]
-
că nu mai greșesc, doar vreau să mă fac doctor și să-l vindec pe bunicu Gheorghe de dureri de picioare, ai văzut că abia merge, la fel și pe bunica care mereu se vaită că o dor mâinile. Cu glăsciorul lui spunea atâtea și atâtea, încât vrând, nevrând îți încolțea zâmbetul pe buze, oricât ai fi fost de supărat. - Haide, mami, spune-mi o povestioară, așa cum numai tu știi să-mi spui! Își puse căpșorul bălai în poala Laurei, iar
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378309_a_379638]
-
și-i șoptea: - Mami, eu nu te las singură, sunt aici, nu te las să mori, o să am grijă de tine, o să vezi că o să te faci bine! Vorbea ca un adult, hotărât să se țină de cuvânt, dar, în glăscior, se simțea teama de a o pierde pe mami lui. Ajunși la spital, Laura fu dusă la Terapie Intensivă, izbitura îi provocase mai multe traumatisme, dar cel mai grav se părea că era lovitura de la cap, cu pierderi și reveniri
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378309_a_379638]
-
rapid instrucțiunile, urmând să fie contactat numai în caz de vreo mare urgență. Urcară în mașină și, în timp ce Gabi conducea, Ionuț povestea entuziasmat, Gabi zâmbea, la fel și Laura, era plin de viață puștiulică, o adevărată plăcere să-i asculți glăsciorul, ca un clinchet de clopoțel. Parcară mașina și, cu Ionuț de mână, unul de-o parte și de alta, străbătură bulevardul în căutarea magazinelor pentru cumpărături. Se opriră la o înghețată, era cald și o vreme superbă. Arătau ca o
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378431_a_379760]
-
discuțiile acelea contradictorii dintre nea Macovei și nevastă-sa... căci trebuiau să dea mâncare la animale, trebuia reparată căruța, trebuia pregătit calul să meargă în țarină după otavă și o groază de alte treburi. Și fata fusese trezită, îi auzeam glăsciorul prin curte, cam îndărătnic când era pusă să facă treabă. Pierindu-mi somnul dulce de dimineață, mă uitam pe geam afară și pe pereții camerei pe care vedeam atârnate o mulțime de icoane și de fotografii înrămate, poate ale unor
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
acestora li urmează un ofițer cu un om în vorbă. ) {EminescuOpVIII 436} SCENA IX OFIȚERUL Par excellence! Parole d'honneur! De nebunie! Asta înseamnă a juca comedie! DOMNUL Ei, frate! mai e vorbă, păcatele mele, joacă grozav de bine... Apoi glăsciorul, apoi fețele ce mi le tăia... OFIȚERUL Hahaha, mon ami! Să s-ascunză păpușerii noștri. Ce greoi și-nțepeniți sânt ei pe lângă el. Da, da, aci e distincția, vezi foc în vorbă, foc oriental. A, d-apoi // costumul? Ce croială
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
multe avea de întâmpinat, că era domnie grea, nu avea chef de privit după frumuseți. Puse o întrebare: - Cine dintre voi îmi spune, ce e mai de preț pe lume? Unele răspunseră că banii, altele aurul, juvaierurile, palatele, doar un glăscior deabia auzit, zise: - Averea interioară! - Cine a spus asta? întrebă fiul împăratului. - Eu! se auzi, fata cea mică, cu glas scăzut și speriată peste măsură. - Atunci, mai spune-mi: Cine este cuvântul? - Este Cel de care se prinde lumea spre
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
bețivii de la mese o tavă de argint plină cu rodii în care, simbol al inimilor înamorate, erau înfipte săgeți. Pe umeri aveam aripioare de ceară iar trupul îmi fusese poleit cu aur. Doar albul ochilor scăpase de pojghița strălucitoare. Cu glăscior subțire cîntam cuplete obscene, oferind perechilor singuratice o rodie străpunsă de săgeată. Deodată am început să tremur: poleiala îmi otrăvise pielea. Cuprins de convulsii, muream. Mi-am adus aminte că citisem asta undeva și, căutînd să mă liniștesc, am adormit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
hi, hi, hi, hi...! Mi l-au furat direct din cuib! Pe bietul Horus! Sunt distrusă! Mor! Presimt! Mi se trage sfârșitul! Ahh! Hi, hi, hi, hi, hi...! I l-au șterpelit pe Manivelă, măi! se aude de undeva, lămuritor, glăsciorul ironic al Bossului. Scuze, Madam, dar noi, între noi, așa-i spunem papagalului matale! Poetul și cu Fratele se întorc amândoi în scaune, ca teleghidați, către colțul de la apus al sufrageriei, acolo unde se găsește o colivie gigantică, din aluminiu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
avusese noroc și că pachețelul pentru domnișorul Julius era În siguranță În poșetă. Se simțea iarăși ceva mai bine, Începea să se gîndească că ar putea să calce mai departe cămășile conașului ca și pînă acum, cînd deodată auzi un glăscior alături de ea, un soi de șuierat și deschise din nou ochii ca să se uite cu luare-aminte la bătrînica oacheșă care stătea lîngă ea. Într-adevăr cînta, dar nu ăsta era lucrul cel mai ciudat, avea o față de copil și zîmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ei mai mare. Alo-ul tărăgănat al fetei avea prea multe silabe. Șapte ani. Ce fel de părinți erau ăia care-și lăsau fetița de șapte ani să răspundă seara târziu la telefon? Karin pescui din memorie numele fetei: —Ashley? Glăsciorul firav îi întoarse un „Daaa!“ senin, încrezător, de Cartoon Network. Austin și Ashley - nume care pot schilodi un copil pe viață. Karin închise și formă instinctiv un alt număr la care se gândea să sune de săptămâni întregi. —Daniel, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sunt un balsam pentru bătrânul doctor care-și plimbă singurătățile prin Kleine Schanze. Cât s-ar fi bucurat bunica ta să fie alături de tine în aceste clipe ! Când citesc rândurile tale, e ca și cum, de la o mare depărtare, i-aș auzi glăsciorul. Rămâi cu bine și nu întârzia să-mi scrii, Dr. Alphonse F. București, 12 februarie 20... Herr Doktor, Iată că au trecut aproape zece zile până când m-am urnit să-ți scriu. Nu știu cum să-ți explic, dar chiar și pentru
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
computer, alegerile o copleșesc, e amețită ca un prizonier proaspăt eliberat care nu știe cum să facă față libertății, în cele din urmă pare că se hotărăște, se îndreaptă tremurând către măsuța cu laptopul, îl aprinde, și, în clipa aceea, glăsciorul tău răsună din dormitor, te-ai trezit, puiul meu, ceva ți-a tulburat somnul tău paradiziac în care abia te cufundaseși, o spaimă fără nume sau poate una dintre acele inexplicabile crampe, și uite-o pe mami cum se repede
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
nu cumva ar fi fost preferabil să folosească Taurusul. La urma urmelor, avea cincisprezece cartușe plus unu. Tremurul neplăcut al mâinilor persista - dacă În clipa decisivă Își greșea ținta, ar fi avut mai multe șanse. — Vii tati? ajunse la el glăsciorul obosit al lui Kevin din salon. Acum moare Mufasa, e o scenă care te face să plângi. — Vin, răspunse. Deschise primul sertar. Pistolul Taurus, negru ca un scarabeu uriaș, era așezat Între chiloți și șosete. Dar tocmai acea abundență de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cum l-ați găsit pe micuț? Da’ nu-i micuț că-i micuță, apăi să vedeți cum o fost. De-abia am ajuns acasă de la servici și am coborât să duc gunoiul, când aud io p-aci prin întunerec un glăscior de cocon, un scâncet, înțălejeți. Io lucrez chiar la maternitate la bucătărie, cunosc plânsul de pruncuț și-n somn. Odată l-am auzât pă unu care plânjea la etaju’ tri, noi stăm la zece, vă dați seama. Noroc că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
prafului depus pe televizor. Așa se face că, după ce mi-am antrenat văzul și auzul timp de câteva săptămâni, am fost trezit din somn într-o sâmbătă dimineață de o voce subțire. N-am știut întâi de unde vine. Era un glăscior obosit, pesemne și nițel supărat, cu o cadență ciudată în rostirea frazelor. Aducea mai degrabă cu discursul unui comis-voiajor sau al unui cerșetor din metrou. Monotonia sa m-a făcut să mă gândesc apoi la o rugăciune spusă de vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu mai rezista... se uita le ele, îi săruta degetele.. ea nu mai rezista... Mario, mă iubești tu? ? Dar dacă nu m-ar chema Maria? zise ea sub inspirația unei fulgerătoare maliții. ? Cum dar? - Da! da! Maria, zise ea cu glăscior argintos, dar taci, nu ți-e iertat să vorbești... nu ți-e iertat... Nu te scula, căci asemenea nu ți-e iertat... Ea-l împinse în perini... El voia să vorbească, dar își simți gura astupată de sărutări.. El își
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
gentilă, fiecare interesantă... Câte enigme i-ai dat tu asară de ghicit, de-și sfarmă capul cu ele... Tu nu știi puterea ta, tu guriță de roză ce ești! sau ești șirată, te faci că nu știi! Elli râse cu glăsciorul ei de argint... - O, eu știu că sânt frumușică, zise ea înecată de plăcere, știu că plac... dar zău, ți-o jur, Cezara... nu știu că el mă poate iubi... Ochirea lui era așa de rece pentru mine... pe când eu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]