29 matches
-
canoane sînt temelia meșteșugului stihurilor pe care este așăzată toată stihurghichi” etc... Conachi inventează (traduce, calchiază) o terminologie specifică, silind dialectul moldav să primească finețea și complexitatea științei retorice. El Împarte stihurile În drepte, Încurcate și sloboade, numește vocalele slove glăsuitoare și consoanele slove neglăsuitoare, tîlcul, tălmăcirea unui stih se cheamă la el noimă, comparația este asămăluirea, scurtarea unui cuvînt prin ifen [...] se numește zgîrcire și zgîrcirea cuvîntului „pricinuiește scădere” etc. ... Grija poetului este ca versurile să aibă rînduială și cuvintele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai bine cunoscut. Nu altele. Datorită caracterului său național? Romanul meu Pace în război a fost tradus în germană și în cehă. Fapt e că fantezia și tragicomedia Ceții mele trebuie să fi fost elementul cel mai expresiv și mai glăsuitor pentru omul individual care e cel universal, pentru omul aflat deasupra, și totodată dedesubtul, claselor, castelor, pozițiilor sociale, sărac sau bogat, plebeu sau nobil, proletar sau burghez. Și o știu bine istoricii culturii, cei cărora li se zice culți. Bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Ungrovlahiei. Referitor la activitatea componistică a lui Iovașcu, putem spune că era un melod original, neimitat, compunând diferite cântări și În special doxologii dintre care se disting cea de la Înălțarea Sfintei Cruci, sărbătorească și veselă În glasul IV, numită „frumos glăsuitoare“. Compozițiile lui Iovașcu Vlahul, datorită calității lor, au pătruns repede În literatura universală de specialitate, impunândul Încă din timpul vieții, acestea fiind interpretate deopotrivă la Curtea și Mitropolia Ungrovlahiei cât și la Mănăstirile Neamț, Putna, Cozia, Căldărușani sau chiar la
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
politice. Și asta nu pentru că noi, electoratul, n-am vrea să votăm oameni. Ci pentru că, ascunși după vorbele lor goale, candidații nu ni se arată, de fapt. Îi vedem și totuși nu-s. Acolo, la televizor, apar doar niște umbre glăsuitoare care se mișcă în cadrul procentelor oferite de partidul din spatele lor. Iar în panourile electorale mai importante sunt culoarea de pe fondul pe care apare candidatul și sigla de alături decât omul însuși. Candidații sunt doar niște etichete lipite pe partide. Și-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]