209 matches
-
ale planetei. Următorul rezervor ca mărime îl constituie calotele glaciare din zonele polare și ghețarii. În prezent, ele înmagazinează aproximativ 2% din rezervele de apă, dar acest procent variază în timp, în funcție de ciclurile de încălzire ale planetei. În perioadele diferitelor glaciațiuni acest procent era mai ridicat, iar în prezent tendințele de încălzire climatică au început să topească calotele glaciare ceea ce în timp va putea duce la micșorarea relativă a acestui rezervor. Aceste procese nu modifică însă cantitatea totală de apă care
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
detalitată asupra evoluției economice, sociale și politice a trecutului. Arhologia maritimă studiază obiecte și situri preistorice care datorită schimbărilor climatice sau geologice se află sub apă. În general locuirea preistorică se află concentrată în apropierea surselor de apă. Datorită ultimei glaciațiuni nivelul mării a crescut cu aproximativ 75 de metri. Inundarea regiunii cunoscută astăzi ca Marea Neagră ca urmare a pătrunderii apei Mării Mediterane în regiune a inundat probabil un foarte mare număr de situri arheologice. O mare parte a artei rupestre
Arheologie maritimă () [Corola-website/Science/304175_a_305504]
-
din despărțirea unui supercontinent din Neoproterozoic, numit Rodinia. Întinderile de apă din această perioadă sunt puțin adânci, dar răspândite. Se presupune că climatele acestei perioade au fost sensibil mai calde decât cele ale precedentelor perioade, în care s-au înregistrat glaciațiuni ( glaciațiunea Varanger). Rata de desprindere a continentelor din supercontinentul preexistent a fost destul de mare pentru a fi putut fi considerată o anomalie. Datorită complexităților, mișcările exacte ale plăcilor continentale sunt foarte greu de descris. Ceea ce trebuie menționat este faptul că
Cambrian () [Corola-website/Science/297896_a_299225]
-
despărțirea unui supercontinent din Neoproterozoic, numit Rodinia. Întinderile de apă din această perioadă sunt puțin adânci, dar răspândite. Se presupune că climatele acestei perioade au fost sensibil mai calde decât cele ale precedentelor perioade, în care s-au înregistrat glaciațiuni ( glaciațiunea Varanger). Rata de desprindere a continentelor din supercontinentul preexistent a fost destul de mare pentru a fi putut fi considerată o anomalie. Datorită complexităților, mișcările exacte ale plăcilor continentale sunt foarte greu de descris. Ceea ce trebuie menționat este faptul că toate
Cambrian () [Corola-website/Science/297896_a_299225]
-
carstic, cu abrupturi, hornuri (Hornurile Țapului), doline, chei (Horoabele, Urșilor, Peșterii, Tătarului, Zănoagei, Orzei), peșteri (Ialomiței). Relieful structural este evidențiat prin suprafețele structurale, abrupturi, brine și polițe structurale. În bazinul superior al Ialomiței sunt localizate,de asemenea, numeroase urme ale glaciațiunii cuaternare: circurile de sub Mecetul Turcesc și de la obârșia văii Sugărilor, văi glaciare, custuri, morene. Subcarpații Ialomiței formează treapta colinară înaltă ce constituie partea central-nordică a județului. Sunt alcătuiți dintr-o asociere de dealuri și depresiuni, acestea din urmă fiind generate
Județul Dâmbovița () [Corola-website/Science/296657_a_297986]
-
vis-a-vis de cartierele Altona și St. Pauli. Malurile sunt legate prin poduri precum și prin tunelul vechi al Elbei și tunelurile noi. La nord și la sud de fluviu terenul este o luncă înaltă ("Geest"), din nisip și grohotiș, apărută în urma glaciațiunilor. Lunca joasă ("Marschland" sau "Marsch") din nisip și mâl, din imediata apropiere a fluviului, este rezultatul a secole de inundații provocate de maree. Ambele maluri sunt însă acum îndiguite, vechi diguri amintesc încă de timpuri în care cartiere întregi stăteau
Hamburg () [Corola-website/Science/298945_a_300274]
-
de acum 70.000 years, facându-le printre primele dovezi ale existenței homo sapiens-ului modern găsite în afara Africii. Migrația s-a realizat în timpul etapelor finale ale pleistocenului, când nivelul oceanulului era mult mai mic decât cel din prezent. Episoadele repetate de glaciațiune din timpul pleistocenului au rezultat în descreșterea nivelului ocenului cu mai mult de 100 de metri în Australasia. Linia de coastă continentală s-a extins astfel mult mai adânc în Marea Timor iar Australia și Noua Guinee au format o
Preistoria Australiei () [Corola-website/Science/320806_a_322135]
-
nu este cunoscută apartenența confesionala. Cele dintâi dovezi ale existenței unor comunități pe pământul Dobrogei aparțin mousterianului (paleoliticului mijlociu, cca 100 000-35 000 î.Hr.). Perioada aceasta corespunde cu sfârșitul celei de-a treia interglaciații (Riess-Wurm) și cu prima parte a glaciațiunii următoare (Wurm), fenomene care au avut urmări importante asupra florei și faunei dobrogene, asupra vieții și activității oamenilor. În perioada feudala, pe ruinele romano-bizantine de la Cap Midia s-a dezvoltat cetatea "Zanauarda", fapt care vine să demonstreze continuitatea locuirii pe
Năvodari () [Corola-website/Science/296982_a_298311]
-
un port maritim, pentru Arsenalul Venețian și pentru pescuit, fiind de asemenea un spațiu limitat de vânătoare și pentru industria pisciculturii. Laguna s-a format cu aproximativ 6.000-7.000 de ani în urmă, când transgresiunea marină ce a urmat glaciațiunii a inundat câmpia de coastă a Adriaticei superioare. Depunerea de sedimente de râu a compensat câmpia de coastă care s-a scufundat, iar aluviunile depuse de-a lungul coastei la gura de vărsare a râului Pad a închis spațiul de
Laguna Venețiană () [Corola-website/Science/333390_a_334719]
-
proză tot mai criptică. Astfel, comparând „Secretul doctorului Honigberger” și „Pe strada Mântuleasa...”, Culianu constata că cele două nuvele sunt atât de diferite încât pare că le despart „adevărate ere geologice, de parcă Eliade ar fi supraviețuit multor perioade intermediare de glaciațiune”. Scrisă într-o altă perioadă de creație, nuvela „Pe strada Mântuleasa...” a avut parte de recenzii elogioase din partea criticilor, care i-au apreciat atât limbajul său aluziv, cât mai ales imaginația prolifică a autorului ce a creat o mitologie citadină
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
o suprafață de 117 km², fiind în același timp și cel mai mare lac de pe teritoriul Germaniei. Relieful regiunii este modelat de procesele geologice care au avut loc cu cca 15.000 de ani în urmă în ultima perioadă de glaciațiune. În regiunea lacurilor se poate vedea vulturul pescar ("Pandion haliaetus"), o serie de rațe sălbatice ca "Anas crecca" și "Anas querquedula", sau alte păsări de baltă ca "Acrocephalus scirpaceus", "Botaurus stellaris", "Alcidae", "Haematopodidae", "Jacanidae", "Glareolidae", "Rostratulidae", "Thinocoridae", "Ibidorhynchidae", "Pluvianellidae", "Laridae
Parcul național Müritz () [Corola-website/Science/313050_a_314379]
-
varia între 1.100 și 1.400 cm, care coincide cu intervalul de variație al volumului creierului oamenilor moderni. Neanderthalienii, deși erau destul de bine adaptați la mediul glaciar instalat în Europa, au dispărut din cauze încă incerte. Pierderea plantelor în urma glaciațiunii ar fi afectat populațiile de mari mamifere, precum mamuții, care erau principala sursă de hrană a Neanderthalienilor. Neanderthalienii au fost înlocuiți acum 30.000 de ani de oamenii moderni. Oamenii moderni ar fi supraviețuit dezastrului ecologic întrucât mare parte din
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
în cea mai recentă glaciație de acum 40-50 mii de ani, mai ales în perioada de apogeu a acesteia, când condițiile de viață din zonele din emisfera nordică, pe care astăzi le numim temperate, erau extrem de nefavorabile. Lipsa hranei în timpul glaciațiunii a dus, de multe ori, la acte de canibalism . Timp de 10-15 mii de ani, două specii și-au disputat supremația, conviețuind în Europa: Homo sapiens și Homo neanderthalensis. Oamenii de Neanderthal erau evoluati cultural, la fel de inteligenți ca și oamenii
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
mamut. Dar erau organizați în grupuri mai mici în favoarea oamenilor moderni care aveau un sistem de comunicare mai complex și care erau mult mai bine organizați și adaptabili. Oamenii de Neanderthal au dispărut acum 30.000 de ani, fie datorită glaciațiunii, fie datorită încrucișării cu oamenii moderni. În timp, oamenii din specia Homo Sapiens au început să-și confecționeze haine din blănuri de animale cusute cu ace din os pentru a se încălzi în peșterile reci și au domesticit anumiți lupi
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
se află Insulele Åland, între Marea Åland și Marea Arhipelagului. Coasta sudică a Golfului Botnic este un tip de țărm cu eskeruri și ridicături de teren alungite și netezite de alunecarea ghețarilor (numite roche moutonnée), formațiuni specifice regiunilor afectate de glaciațiune. , cea mai nordică parte a Mării Baltice, este asociat cu zona rece, în care domnesc nopțile polare. Cu toate acestea, coasta sa estică este una dintre cele mai însorite regiuni ale Europei de Nord. Bineînțeles, iarna este un ținut al zăpezii
Golful Botnic () [Corola-website/Science/315514_a_316843]
-
resturile unei ), marginea Muntelui Negru este tăiată de văi înguste și abrupte, cu căderi de până la 1000 m. Aceasta este o caracteristică a Muntelui Negru, care îl deosebește de alte părți ale Carpaților, prin faptul că este mai afectat de glaciațiune. În trecut, limita zăpezilor veșnice se afla la o altitudine de 1300-1400 m și s-au format ghețari (în valea Prutului ghețari atingeau o altitudine de 1000 m și o lungime de 6,5 km). Pe urmele fostei glaciațiuni au
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
de glaciațiune. În trecut, limita zăpezilor veșnice se afla la o altitudine de 1300-1400 m și s-au format ghețari (în valea Prutului ghețari atingeau o altitudine de 1000 m și o lungime de 6,5 km). Pe urmele fostei glaciațiuni au rămas căldări — circuri glaciare, cu maluri abrupte, de multe ori cu margini stâncoase și deschideri largi, uneori umplând lacuri (sub Gutinul Tomnatic se află ); văile au declinații inegale (uneori cascade, de exemplu ), și morene laterale și terminale. Marginea Muntelui
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
lung afluent din dreapta Uzului (20 km). împreună cu Apa Lină se formează câte un platou depresionar în zona de obârșie (1050-950), de 6-8 km lungime. Aceste depresiuni înalte sunt pline de mlaștini oligotrofe, lăcașuri a multor specii de relicte din epoca glaciațiunii, astăzi ocrotite de lege. Pârâul Dofteana cu Ciungetu și Doftenița: este cea mai lungă vale, având cca. 25 km lungime, fiind bogată în zvoare sulfuroase, slab carbogazoase. Pe locul unor vechi fabrici de cherestea (Talianu, Argintărie, Strigoi) au apărut mici
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
Alaska, acești câini au început să fie folosiți pentru vânătoare. Conform teoriei migrației grupurilor umane, inuiții au fost probabil primii reprezentanți ai speciei Homo Sapiens care au pășit pe pământ american, traversând Oceanul pe fâșia de uscat expusă de ultima Glaciațiune ce unea Asia de America de Nord. Se pare că în marea lor călătorie singurele animale domesticite care-i însoțeau erau câinii din rasa denumită în prezent . Chiar numele rasei derivă din denumirea unui trib local Mahlemuits/Malamut. Rolul acestor câini era
Malamut de Alaska () [Corola-website/Science/323704_a_325033]
-
defileul de la Racoș, către lacul mai mare existent în Transilvania. Relieful este modelat în continuare de agenți externi de eroziune precum și de acumulări torențiale și fluviatile. De asemenea, o mare influență asupra reliefului au avut-o și cele patru mari glaciațiuni. După sfârșitul acestora, o bună parte din terioriul Țării a rămas mlăștinos și sălbatic, evoluând cu timpul către o depresiune cu câteva lacuri mai mari. Astăzi, Țara Bârsei prezintă trei zone distincte: Masivul Postăvaru este alcătuit din calcare jurasice și
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
largi amfiteatre sau mari conuri de dejecție, mult aplatizate, care se îngemănează formând câmpii fluvio-glaciare sau sandre. În ele apele curgătoare pot forma ulterior terase fluvio-glaciare. Activitatea ghețarilor de calotă (continentali) prezintă multe elemente comune cu cea a ghețarilor montani. Glaciațiunea actuală de calotă ocupă suprafețe întinse în Antarctica, Groenlanda, Islanda, Spitzberg, în insulele Franz Iosef, Novaia Zemlia, Severnaia Zemlia. Dupa extindere, morfologie și dinamica, actualii ghețari de calotă pot fi grupați în patru tipuri: Tipul antarctic, în Antarctica calota are
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
final al acestora? Tradițiile pascuane se referă, în sens metaforic, la o putere spirituală denumită "mâna" și cu ajutorul căreia statuile putea fi făcute să „meargă” din cariera spre locuri dinainte alese. Având în vedere latitudinea insulei, efectele climatice ale Micii Glaciațiuni (din 1650 până în 1850) ar fi putut exacerba defrișarea începută de locuitori. Totuși, această afirmație rămâne doar o speculație. Mulți cercetători, cum ar fi [Finney (1994), Hunter Anderson (1998), P.D. Nunn (1999, 2003), Orliac (1998)] au atras atenția asupra Micii
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
din 1650 până în 1850) ar fi putut exacerba defrișarea începută de locuitori. Totuși, această afirmație rămâne doar o speculație. Mulți cercetători, cum ar fi [Finney (1994), Hunter Anderson (1998), P.D. Nunn (1999, 2003), Orliac (1998)] au atras atenția asupra Micii Glaciațiuni ca fiind unul dintre factorii care au contribuit la suprasolicitarea resurselor insulei și astfel la dispariția palmierilor. Oricum, experții nu au căzut încă de acord asupra datei când palmierul Râpă Nui a dispărut. În cartea sa "Collapse", Jared Diamond respinge
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
în peștera Church Hole din defileul Creswell Crags, Nottinghamshire, Anglia, au scos la iveală o piatră în care era săpat desenul tablei de țintar. Descoperirile efectuate în peșterile din acest defileu arată că zona a fost locuită din timpul ultimei glaciațiuni, dar piatra cu tabla de țintar nu a fost încă datată. De asemenea jocul a fost jucat încă din antichitate în multe alte părți ale lumii, printre care Africa de Sud, India, Sri Lanka, China, Grecia (Acropole, Atena), Fenicia, Israel, Germania, Peninsula Istria
Țintar () [Corola-website/Science/304728_a_306057]
-
istoria omenirii, cunoscută sub denumirea de "epoca pietrei cioplite" sau paleolitic: "palaios" = vechi și "lithos" = piatră (cuvinte grecești), cuprinde cea mai lungă perioadă de timp (aproximativ între 1.000.000 și 10.000/8000 î. Hr.). Geologic, corespunde pleistocenului sau epocii glaciațiunilor din perioada cuaternară, când în structura geomorfologică a pământului au loc schimbări impor-tante, valabile și pentru lumea vegetală și animală. Răcirea climei a determinat cele mai importante glaciații din istoria pământului, cunoscute îndeosebi datorită cercetărilor din Munții Alpi sub denumirea
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]