119 matches
-
secetoase, ce alternează cu ploi scurte, torențiale, determină o eroziune accelerată ritmic, care duce pe de o parte la formarea unor suprafețe dintre cele mai netede, iar pe de altă parte la menținerea unor pante abrupte și în continuă retragere. Glacisurile au fost semnalate și în alte zone, dar cu o frecvență mult mai mică. O dezvoltare mai mare o au în regiunile periglaciare. Formarea și tipurile de glacisuri sunt în funcție de condițiile de modelare, de rocă, de locul de formare. În
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
de altă parte la menținerea unor pante abrupte și în continuă retragere. Glacisurile au fost semnalate și în alte zone, dar cu o frecvență mult mai mică. O dezvoltare mai mare o au în regiunile periglaciare. Formarea și tipurile de glacisuri sunt în funcție de condițiile de modelare, de rocă, de locul de formare. În literatura geomorfologică au fost făcute o serie de clasificări: Pentru țara noastră Gr. Posea evidențiază următoarele tipuri: Evoluția glacisurilor este marcată de extinderea și scăderea altitudinală a suprafețelor
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
o au în regiunile periglaciare. Formarea și tipurile de glacisuri sunt în funcție de condițiile de modelare, de rocă, de locul de formare. În literatura geomorfologică au fost făcute o serie de clasificări: Pentru țara noastră Gr. Posea evidențiază următoarele tipuri: Evoluția glacisurilor este marcată de extinderea și scăderea altitudinală a suprafețelor netede, precum și de retragerea tot mai avansată a versanților către interiorul muntelui. Astfel glacisurile (pedimentele) care înconjoară din toate părțile o regiune muntoasă, se pot dezvolta pe seama acesteia, până la contopirea și
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
geomorfologică au fost făcute o serie de clasificări: Pentru țara noastră Gr. Posea evidențiază următoarele tipuri: Evoluția glacisurilor este marcată de extinderea și scăderea altitudinală a suprafețelor netede, precum și de retragerea tot mai avansată a versanților către interiorul muntelui. Astfel glacisurile (pedimentele) care înconjoară din toate părțile o regiune muntoasă, se pot dezvolta pe seama acesteia, până la contopirea și îngemănarea lor într-o vastă câmpie de eroziune- pediplenă, accidentată de reliefuri reziduale - "inselberguri".
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
Pe versanții omogeni că rocă, solifluxiunea poate avea caracter areal, rezultând versanți de solifluxiune. În profilul acestora apar: în partea superioară un sector înclinat unde afloreaza rocă, în baza un sector acumulativ gros de 2-5 m, iar între ele un glacis cu o peliculă fină de gelifracte. Culoarele de avalanșe și semipalniile nivale se formează pe versanții cu înclinare mare, în urma producerii repetate, pe aceleași trasee a avalanșelor. Sunt lungi de mai multe sute de metri, iar în partea superioară au
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
preferă să aștepte întăriri. Această alegere s-a dovedit o eroare, deoarece va permite fortificarea ulterioară a orașului în vederea unui lung asediu. Munca la fortificarea orașului a durat toată iarna 1705-1706, cu contribuția populației civile. Lucrările principale constau în construirea glacisului în jurul cetății ceea ce permitea pușcașilor mai multă siguranță. A fost deasemenea realizată o deasă rețea de tuneluri și galerii fără egal între fortărețele europene. Planurile lucrărilor au fost efectuate de avocatul Antonio Bertola, șeful inginerilor. Pregătiți pentru asediul iminent, autoritățile
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
ultima centura de ziduri se afla satul sec, care se putea umple cu apa din Bega, urmat de calea acoperita cu pietele armelor (locurile de reitrare al armelor)amplasate in varfurile salinet ale caii acoperite, iar ultima structura defensiva era glacisul.Glacisul reprezenta o panta inclinata de pamant, cu inclinatia inspre exterior adica inspre inamic. Dacă inițial, apa a jucat un rol important în apariția așezării, dimpotrivă, în secolul XVIII, mlaștinile erau considerate principala sursă a molimelor. Cele mai importante realizări
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
centura de ziduri se afla satul sec, care se putea umple cu apa din Bega, urmat de calea acoperita cu pietele armelor (locurile de reitrare al armelor)amplasate in varfurile salinet ale caii acoperite, iar ultima structura defensiva era glacisul.Glacisul reprezenta o panta inclinata de pamant, cu inclinatia inspre exterior adica inspre inamic. Dacă inițial, apa a jucat un rol important în apariția așezării, dimpotrivă, în secolul XVIII, mlaștinile erau considerate principala sursă a molimelor. Cele mai importante realizări teritoriale
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
reprezintă secțiunea central-sudică a Podișului Central Moldovenesc, principala subdiviziune a Podișului Moldovei din România. Altitudinea maximă este de 561 m. Tipul de relief cuprinde: cueste, platouri structurale, relief fluviatil, glacisuri, conuri de dejecție, cueste erodate etc. Prin curg râurile: Bârlad, Crasna, Vaslui, Racova, Tutova, Zeletin, Jijia, Prut, Covurului. Apare stepa și silvostepa, molisoluri, influențe climatice de ariditate, climat secetos, precipitații reduse, bate crivățul.
Podișul Bârladului () [Corola-website/Science/306490_a_307819]
-
datează cel puțin din sarmațian. Această fază s-a concretizat prin continuarea nivelului interfluviului Moldova-Bistrița (556-750 m) și a nivelului interfluviilor dintre principalii afluenți (aproximativ 300-400 m). Pliocenul a fost o etapă în care principala caracteristică a constituit-o formarea glacisurilor de vale, iar în cuaternar a fost desăvârșită configurația actuala a reliefului, înregistrându-se o adâncire a văilor de 100-140 m și formarea de terase, versanții fiind supuși modelarii periglaciare. În general, a existat o concomitenta între principalele faze de
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
de înălțimi și culmi monolitice concordante cu structura, având un aspect de hogback, în timp ce văile nu sunt adaptate la structura. Pe văi se pun în evidență nivele de umeri situate între 120 și 300 m altitudine aproximativa, derivate din fragmentarea glacisurilor de vale pleistocene. În zona Munților Stânișoarei sunt foarte active procesele de modelare a versanților - prăbușiri, eroziune torențiala și mai ales alunecări de teren cu deluvii groase de până la 20 m, care se dezvoltă mai ales "pe stratele de Hangu
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
loc de cult și de ofrande votive. Apoi (3150-1200 î.e.n) s-a dezvoltat aici orașul-stat canaanean nefortificat Lahish, aflat sub dominație egipteană. În epoca bronzului mijlociu orașul a căpătat o mai mare importanță, el fiind înconjurat de un glacis și de un șanț, care au conferit colinei formă dreptunghiulara cu margini abrupte, pe care o are până astăzi, iar în centrul sau a fost înălțat un palat, probabil, al conducătorului cetății, si care a ars ulterior într-un incendiu
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
m/s . În comuna Valea Moldovei hidrografia are un rol important în evoluția peisajului geografic. Alături de precipitații apele subterane alimentează rețeaua superficială. Apele subterane se împart în : - ape freatice, ce se găsesc în albia Moldovei și a pâraielor, în terase, glacisuri, deluvii de alunecare și pe unele interfluvii; - ape de stratificație, ce se găsesc la adâncimi destul de mari, peste 20 de metri. La locurile unde ies la suprafață se formează izvoare și chiar înmlăștiniri. Apele de suprafață aparțin integral bazinului hidrografic
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
spre vest, Munții Codrului prin Piemontul Codrului. Depresiunea Baia Mare are o altitudine medie de 200 de metri, fiind dominată de lunci și terase ale râurilor Lăpuș, Săsar, Someș. Relieful este așezat pe verticală. Există o fâșie înconjurătoare compusă din piemonturi, glacisuri, sau dealuri, apoi o zonă de câmp înaltă care înglobează terasele superioare și mijlocii ale râurilor și o zonă mai coborâtă cu lunci și terase inferioare ale râurilor. Pe fundul depresiunii se găsește municipiul Baia Mare, reședința județului Maramureș, reprezentat prin
Rus, Maramureș () [Corola-website/Science/301589_a_302918]
-
învecinate sunt: la nord-est orașul Ineu, la est Comuna Târnova, la sud orașul Pâncota, la vest Comuna Zărand, la nord Comuna Șicula, la sud-est orașul Sântana. Localitatea este amplasată în câmpia Crișurilor, în depresiunea Zărandului. La contactul câmpiei joase cu glacisul din estul localității Seleuș, apar o serie de zone mșăștinoase și lacuri mici. Tendinta generală a reliefului este de înălțare, ca urmare a proceselor de acumulare din văile râurilor care o străbat. Această câmpie se află în faza de trecere
Seleuș, Arad () [Corola-website/Science/300303_a_301632]
-
și termenul de lunca. Ultima noțiune este mai complexă, cuprinzând și porțiuni neinundabile care se găsesc, ca poziție în albia majoră. Astfel de microforme neinundabile sunt : popinele sau gradistele (martori din terase sau din interfluviu), conurile de dejecție și trenele (glacisuri). Lunca este deci o albie mai complexă, care apare în timpul profilului de echilibru că o materializare a acestuia. Structura luncii rezultă din însăși geneză ei. În fundament se află rocile în loc, retezate aproximativ la același nivel. Urmează un strat de
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
conuri piemontane, pentru a le putea deosebi de cele obișnuite care nu evoluează spre piemont. Râurile mari dau conuri extinse și plate, iar cele mici, conuri restrânse și înclinate. În faza următoare conurile ajung la îngemănare și se construiește un glacis aluvial. Când glacisul acumulativ se formează pe suprafețe de mai multe sute de km piemontul devine în fapt, o câmpie piemontana, care se construiește în cea mai mare parte fosilizând câmpia anterioară. Panțele sale sunt foarte reduse, adesea sub 0
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
a le putea deosebi de cele obișnuite care nu evoluează spre piemont. Râurile mari dau conuri extinse și plate, iar cele mici, conuri restrânse și înclinate. În faza următoare conurile ajung la îngemănare și se construiește un glacis aluvial. Când glacisul acumulativ se formează pe suprafețe de mai multe sute de km piemontul devine în fapt, o câmpie piemontana, care se construiește în cea mai mare parte fosilizând câmpia anterioară. Panțele sale sunt foarte reduse, adesea sub 0.5‰. Stadiul de
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
o ușoară înclinație spre sud-est. Altitudinile care descresc de la vest la est (de la 450 m la 375 m) și de la sud la nord (520 m la 415 m). Prezintă o fragmentare și o energie redusă, formate din lunci, terase și glacisuri proluvio-coluviale întinse, psefitice și psamitice. Denivelările de teren, cu excepția unor dealuri, sunt mici și nu depășesc 20-30 de metri . Podișului Suceava cu „Depresiunea Rădăuțului”. Spre partea de S-E, depresiunea e mărginita de Dealul Burla cu altitudine de 483 m
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
profesor universitar român. I. Date personale Nume: POSEA Prenume: GRIGORE Data nașterii: 15 (12) octombrie 1928; Locul nașterii: Nehoiașu, jud. Buzău; Starea civilă: căsătorit, un fiu (Aurora; Cristian) Funcția: • profesor universitar; Principalele domenii de interes: Relieful României, terase, piemonturi, pedimente, glacisuri, depresiuni, geografia munților, geografia câmpiilor, regionarea geografică, geomorfologie aplicată, relieful și mediul înconjurător, văile transversale, Geografia României, geopolitica, vulcanism environement, geografie didactică, preuniversitară. Studii: Titluri științifice Specializări Titluri didactice Funcții didactice - științifice și administrative Activitatea editorială Apartenență la societăți științifice
Grigore Posea () [Corola-website/Science/315565_a_316894]
-
înclinată puternic, continuarea culmii principale făcându-se spre Siret cu o fâșie de dealuri sculptate în marne și gresii, cu vai adânci săpate de o eroziune accentuată. Porțiunea localizat între Siret și Pietricica a evoluat în cuaternar în regim de glacis piemontan, format după înălțarea culmii. Prelungirea sudică a culmii, Piemontul Orbenilor, este alcătuit din prundișuri și nisipuri pliocen-cuaternare. Trăsăturile actuale ale reliefului s-au format în Pleistocenul superior și în Holocen. Culmea reprezintă cumpănă apelor dintre bazinele hidrografice ale râurilor
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
desprind crește sub formă de prelungiri înguste, scurte și paralele (unele cu aspect de hogbackuri), orientate spre nord-est: Dealul Nou-Sărata (574 m), Dealul Lărguța (561 m), Dealul Dumăriei (461m), Dlealul Dumache (523 m), Dealul Brădișu (525 m). Morfologic, spre est glacisul piemontan este separat de către abruptul morfotectonic (cu diferențieri altitudinale de 250-300 m în partea centrală și 100-150 m în zonele nordică și sudică), de culme. În dealurile Cărunta, Capătă și Cireșul, versantul estic da astfel impresia unor munți mijlocii și
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
ansamblu este al unor culmi domoale cu interfluvii largi, uneori aproape orizontale (dealurile de pe stânga Trebișului), excepție spre limită de nord-vest (spre obârșiile Slatinei, Văii Budului și Cârligatei) unde apar câteva forme mai semețe. Fâșia de contact dintre abrupt și glacis - unde racordul se face brusc - este foarte fragmentată. Rocile slab rezistente la eroziune ale glacisului, au favorizat o evoluție a rețelei hidrografice care l-a fragmentat în diferite culmi deluroase și microdepresiuni de contact tectono-erozive și erozive: Slatina (tectono-erozivă, cu
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
Trebișului), excepție spre limită de nord-vest (spre obârșiile Slatinei, Văii Budului și Cârligatei) unde apar câteva forme mai semețe. Fâșia de contact dintre abrupt și glacis - unde racordul se face brusc - este foarte fragmentată. Rocile slab rezistente la eroziune ale glacisului, au favorizat o evoluție a rețelei hidrografice care l-a fragmentat în diferite culmi deluroase și microdepresiuni de contact tectono-erozive și erozive: Slatina (tectono-erozivă, cu iviri de ape sărate), Trebiș (eroziva, pe cursul mijlociu al Trebișului), Osebiți (eroziva pe un
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
se accentuează spre est și sud. Prezența culmii între Depresiunea Tazlăului și Culoarul Șiretului favorizează foehnizarea ușoară a maselor de aer vestice și nord-vestice la coborârea versantului împădurit din est și formarea brizelor de deal-vale. Microdepresiunile formate la contactul cu glacisul piemontan oferă nuanțe de adăpost . Este de remarcat aridizare pronunțată a regimului pluviometric în ultimele 3 decenii, în sensul predominării anilor secetoși și creșterii gradului de torențialitate. Temperatura medie are valori de 8-8,5 °C, precipitațiile apropiindu-se de 580-600
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]