471 matches
-
și ireal, unde ... XXIX. CĂLĂTORIND PRIN TOAMNA TÂRZIE, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2154 din 23 noiembrie 2016. Cu priviri adânci, neclintite, Trec clipe lungi în șir la fereastră, Admirând poteci arămite Și ultimele flori vii din glastră... Se aștern zâmbete și vise Peste momente de melancolii, Trăind printre poeme scrise În nuanțe tomnatice târzii... Drumuri amorțite de brume Șerpuiesc printre copaci dezgoliți, Făcându-și loc cu sârg în lume, Prin șesuri, văi și munți ninși ocoliți... Povești
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
nesfârșită... Peisaje sublime încântă, Suflete și chipuri înveselind, Tristeți, prin magii le descântă, Spectacolul toamnei desăvârșind! ~ Cristina P. Korys ~ ... Citește mai mult Cu priviri adânci, neclintite, Trec clipe lungi în șir la fereastră, Admirând poteci arămiteși ultimele flori vii din glastră...Se aștern zâmbete și visePeste momente de melancolii,Trăind printre poeme scriseîn nuanțe tomnatice târzii...Drumuri amorțite de brumeșerpuiesc printre copaci dezgoliți,Făcându-și loc cu sârg în lume,Prin șesuri, văi și munți ninși ocoliți...Povești și euforii plutindSe
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
Toate Articolele Autorului Armindeni, (ziua reînvierii noastre) Prieteni de pretutindeni Vă dau astăzi o-nștiințare, Fiindcă-n ziua de armindeni Va fi mare sărbătoare. Pân-atunci m-am gândit bine Pentru sufletele voastre Îngropați orice suspine În pământul pus în glastre, Și udați-le cu gânduri De iubire și de pace, Din ele ieși-vor muguri, Ura în pâmânt va zace. Din belșug de-i inundată Putrezi-va pe vecie Să nu poată niciodată Din moarte să reînvie. Numai dragostea renască
ARMINDENI, (ZIUA REÎNVIERII NOASTRE) de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380162_a_381491]
-
jigodie falsă, când îmi spui că nu mai poți, ca ți-e greu, cu picioarele tale umflate cu tot, cu fața ta buhăita de plâns și de dureri înghițite, cu izul tău de medicamente statute și cu florile tale din glastre, Tamara, cu prăjiturile tale mirosind a vanilie și a mângâiere de mama, că nici loc nu mai aveam prin casă de atâtea borcane cu dulceața de fragi și de broderii cu volane, de porcarii de femeie ... Citește mai mult Adu
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
jigodie falsă, când îmi spui că nu mai poți, ca ți-e greu, cu picioarele tale umflate cu tot, cu fața ta buhăita de plâns și de dureri înghițite, cu izul tău de medicamente statute și cu florile tale din glastre, Tamara, cu prăjiturile tale mirosind a vanilie și a mângâiere de mama, că nici loc nu mai aveam prin casă de atâtea borcane cu dulceața de fragi și de broderii cu volane, de porcarii de femeie ... XXXII. NU E TOAMNĂ
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
jigodie falsă, când îmi spui că nu mai poți, că ți-e greu, cu picioarele tale umflate cu tot, cu fața ta buhăită de plâns și de dureri înghițite, cu izul tău de medicamente stătute și cu florile tale din glastre, Tamara, cu prăjiturile tale mirosind a vanilie și a mângâiere de mamă, că nici loc nu mai aveam prin casă de atâtea borcane cu dulceață de fragi și de broderii cu volane, de porcării de femeie naivă, când vinul meu
LUA-TE-AR DRACU, TAMARA! de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377180_a_378509]
-
visul că ai fost în toată viața mea, Tamara, și din carnea ta am copii și nu ți-am luat niciodată un trandafir și nici cuvinte tandre nu ți-am spus, iar acum sunt al nimănui, cu florile tale din glastră cu tot, udate cu zaț de cafea, pe care eu nu voi ști niciodată să le iubesc și de care nu voi ști vreodată să mă ating, și cu vinul meu tulbure în care te strig și te urlu și
LUA-TE-AR DRACU, TAMARA! de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377180_a_378509]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > CUGETARE 1 Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016 Toate Articolele Autorului Cugetare 1 Poezia o găsești în grădinile minții Lasă-ți sufletul la intrare Ca o glastră în care să așezi Ce ai reușit să culegi De anghel zamfir dan, azed Cugetare 2 Alege-mă pe mine Spre a fi TU Te voi alege pe tine Spre a fi EU Împreună vom fi un NOI Ca nimeni
CUGETARE 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382171_a_383500]
-
Din toate punctele de vedere, a fost o manifestare de mare ținută, desfășurată în straie de gală (chiar și primarul Ponoran a fost înveșmântat în frac!), inclusiv în plan muzical. Cu doruri și regrete, cu iubiri neîmpărtășite și crizanteme în glastră, festivalul a ilustrat plenar versurile poetului local Ioan Tătar: “Pe-același drum de altă dată/ Te-am așteptat mereu să vii/ Romanța mea de mult plecată/ Revii acum din pribegii...”. A fost o “pribegie” de 3 ani, cât a durat
Refrenele toamnei by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/84224_a_85549]
-
forța care mă mai ținea cu fruntea lipită de cer; coboară învăluind în ceață, și-n umbre de fier, durerile mele! Am sa încerc să rup o floare! În cât timp moare petală cu petală? Câteva zile trec triste prin glastră, cu fața tot mai albastră, se apropie de stele, dansând noaptea ca niște iele. Am fost un pacient prea docil și victima unei nedreptăți, până și ziua mi-am sărbătorit făcând loc speranței, a trecut și timpul care ne desparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mine cel neinstruit. Te ascunzi cu boala ta ca o floare cu rădăcina înnegrită, gata să moară; încă înflorită tace, își ascunde fața dăruită. Cine să-i urmărească petalele în fiecare zi? A trecut de anotimp, au uitat-o în glastra albastră. Și ploaia nu mai vine! Un pic de răcoare ar mai ține-o sub soare, oho! Nimeni nu crede că n-o să mai fie nici măcar floarea din fereastră ce așteaptă ploaia s-o mai răcorească. Așa mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
împlinire conjugală, captată în versuri expresive: "nu facem altceva decât să ne trecem/ în revistă viața a spus ea/ cu o voce impregnată de tristețe/ nu avem o conștiință a ficțiunii/ și nici organ pentru finețea artificiului/ ceva... (a lăsat glastra și a venit fără grabă/ la mine și-n acest timp/ știam că-și gândește fraza pe care avea/ să mi-o spună de-acum cu o voce bine lucrată)/ ceva prin care să pătrundă miracolul/ a spus și mi-
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
astăzi până la sfârșitul programului, nu ne urnim de aici. Secretara le privi impasibilă. Gestul ei putea fi tradus în cuvinte: N-aveți decât, boboacelor! După o vreme, fetele renunțară să mai cronometreze timpul irosit în această anticameră. Numărară florile din glastră, creioanele de pe birou, ciucurii de la perdele, tablourile, absolut totul, când, într-un târziu, se auzi soneria. Secretara deschise ușa cu precauție și fetele auziră: - Să vină cele două... Iată că acum nu aveau nici nume. Erau cele două... - Intrați, le
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în Irak a fost înfrântă o dictatură, dar nu a câștigat democrația. Nu a câștigat nici măcar civilizația politică, dimpotrivă. De 48 de ore încoace, putem vedea pe diverse canale irakieni care aleargă târând câte o bucată din regimul Saddam: o glastră cu flori de plastic, un fileu de tenis, un fotoliu, o canapea, televizoare, frigidere, anvelope, covoare, ba chiar și câte o ușă smulsă din țâțâni și cărată în spinare. Statuile și portretele lui Saddam sunt răsturnate și sparte, nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
o anchetă. Metodele doctorului erau prea avansate pentru epoca lui; la un moment dat, fusese amenințat - pe cîte Înțelegea Digby - cu pierderea dreptului de practică medicală. „L-au crucificat! exclamase Într-o bună zi Johns, răsturnînd cu un gest patetic glastra cu narcise. PÎnă la urmă Însă, binele a triumfat asupra răului“ (Digby simțea că Johns se includea și pe sine În noțiunea de „bine“), iar doctorul, scîrbit de colegii săi din West End, se retrăsese la țară, pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
transă când l-am pictat... Scoate hârtia și-mi arată un carton pe care parcă și-a curățat cineva pensoanele. Câteva dungi, pete și rotocoale. Pata aceea lunguiață ar fi îngerul păzitor, îmi explică. Sigur, nu voiam eu maci în glastră, cu fluturi deasupra, dar nici asta. - N-am, Ilie, n-am bani nici eu... Nici de țigări. Vezi, tocmai traduceam ceva, să mai câștig. - Dar e o compoziție unică! Uite cum am dispus culorile, uită-te la contraste... O să valoreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de argint și vesela de porțelan cu imprimeuri florale, viu colorate, rumoarea din cărțile bibliotecii, rânduite în ordinea mărimii și nu după criteriul valorii, liniștea împietrită a bibelourilor bătrânicioase, descalificate ca stil, roșeața violentă a trandafirului de plastic, înțepenit în glastra de plastic, tic-tac-ul ceasului de masă, marca Pobeda, așezat pe raftul din mijloc al dulapului din lemn de cireș, cu furnir pictat și chenar aurit, toate împachetate; țâfna berbecului de ceramică, senzualitatea inocentă a unei nimfe obscure și, ca replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de farmece, de întâmplări neprevăzute, adunate toate la un loc. Tălmăcirea viselor din cartea de vise, forma de inimă a pernuței pentru ace, tristețea centrifugii mașinii de spălat, torsul de pisică al ficusului bătrân, care-și transporta mineralele din pământul glastrei prin vertebrele tulpinii spre capilarele frunzelor cerate, indecent de încet, toboganul somnului de noapte, de zi, de boală, de ranchiună, de dor, de renunțare, de abnegație pentru patul urieșesc, de abstinență sexuală, de răzbunare pe singurătate, pe bătrânețe și apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
babe, moși, gospodine, în capoate de muselină, diftină sau mătase, imprimate cu trandafiri de-un roșu crâncen pe un fond verde-brotac, burlane, gaziere, lămpi de masă, numărul cinci sau unsprezece, sobe-cizmă, sobe de rumeguș, de motorină, cornize de toate mărimile, glastre cu mușcatele copilăriei, pantofi cu șiret, cu perie și cremă la cutie, marca Eg-gii Timișoara, cutii cu placheuri și ținte de lemn sau de fier, sifoane din sticlă verde protejate cu plase de sârmă, țigle din cărămidă arsă pentru orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
El își scrie versurile fluierând, neînțelegând de ce alții își bat capul cu complicate probleme de estetică. Mereu voios, cu inima ușoară, povestește în versuri ce i întâmplă și așteaptă surâzător aplauzele cititorilor: „Pe casa scării s-a mai spart o glastră. / Și-n lift te miri cum putrezesc cotoare. Copiii bat covoare sub fereastră / acum, la ora sfântă de culcare. Să dormi ai vrea, dar sună telefonul / Privești aiurea, țintă la perdele. / Afară, prin vecini, casetofonul / vomită-ntr una, disperat, manele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a făcut dragoste cu o grădină, au fost extrase din volumul: Gheorghe Novac, Mirele Pământului. Amintiri din Paradis, Ed. Universității Transilvania, Brașov, 2008. Mărturisirea, fie și fantezistă, este șocantă. Față de un bărbat obișnuit, care nu se descurcă nici măcar cu o glastră, autorul cărții a reușit să-și facă iubită dintr-o grădină. După numai câteva pagini ni se oferă însă o surpriză și mai mare. Poetul s-a culcat și cu o pădure: „Doar frunzele mai pot să numere / de câte ori cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
au uscat, i-a spus Silvia. Îi țin fără apă, așa uscați. Îți plac așa? Sunt un fel de ornament. De multe ori, când intra în cameră și-i vedea, Elena cânta cântecul lor: „Trandafirii tăi s-au ofilit în glastră Vremea a trecut, tu m-ai uitat demult.” Fredonând, se gândea la iubirea celor doi care se despărțiseră pe neașteptate, atât de ciudat. Îi părea rău și de Matei, chiar dacă la început îl urâse pentru atitudinea lui necugetată. Isprăvile lui
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
întîlnirea, cu temporară conciliere, a două lumi. Una îi moștenește, la vreo trei decenii distanță, pe funcționarii lui Caragiale de la începutul secolului. Oamenii-statut, pentru care servieta și cravata, telefoanele, obligațiile, fac cît o identitate. Domnul Bogoiu este o floare de glastră ministerială, dedat, însă, în secret, la comice, de n-ar fi sfîșietor de tristele consolări ale unui om fără orizont, rătăciri pe mare: „de unde să știe ei, că în timp ce caută dosarul care s'a pierdut, eu sunt în Insulele Azore
Jocul de-a speranța by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6793_a_8118]
-
mă-sa l-a fătat Un nenorocit el e Ce s-a dus la LPF Ca jigodie penală Să distrugă tot în țară. Ăsta doar pe rău e pus Trei echipe a distrus Una e echipa noastră Care răsărise-n glastră Ce scotea în orice zi Zeci de talentați copii Din Craiova el i-a luat Ca să-i scoată la mezat Ne-a băgat pe toți în boală Să-și mai ia un cazan cu smoală. Și s-a luat apoi
"Pluguşorul" oltenilor pentru Dragomir, Sandu şi Piţurcă - VEZI VERSURILE () [Corola-journal/Journalistic/76304_a_77629]
-
și alta feminină. întinzîndu-se pe jos, masterandul descoperi și adevărul baltă. Concentrîndu-se, Oliver vru să prindă cu privirea adevărul pește, dar, spre uimirea lui, dădu peste un chiștoc, pe care în lipsă de altceva mai bun îl mestecă. Descoperi adevărul glastră și adevărul vază. Un timp stătu pe masă, în chip de boboc de trandafir, apoi, urcîndu-se pe pervaz, preț de cîteva zile jucă rolul de mușcată. Stătu astfel acolo, frecîndu-și mereu Ťfrunzeleť de gratii, pînă cînd într-o noapte veniră
Un roman al dedublării by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7135_a_8460]