858 matches
-
penală, cercetări penale etc. - să fi intrat inițial în lexicul argoului interlop, de unde să fi fost preluat de argoul tinerilor. Ca în multe alte cazuri similare, adjectivul izolat din sintagme și răspîndit de uzul oral, în contexte adesea ironice și glumețe, are o anume instabilitate semantică, vorbitorii atribuindu-i valori destul de subiective. În Dicționarul de argou al limbii române (1996) de Nina Croitoru Bobîrniche, e înregistrat termenul penalistă „prostituată de duzină”, în vreme ce adjectivul penal, chiar dacă nu devine cuvînt-titlu, apare în multe
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
regulă, pentru că apar la început de mesaj - „de azi dimineață pe unde citesc numai «hai pa, o să scriu doar așa nițel, dau capacitatea” - , una chiar într-o autoprezentare: „Hai, pa! Sunt A. T.”, - pot fi explicate ca reprezentînd o folosire glumeață, intenționat aberantă, de un gen atestat încă din schițele și miticismele lui Caragiale („te apropii de Mitică și-l saluți: el îți răspunde amabil: - Adio! O ultimă observație: rolul interjecției hai ca marcă a registrului colocvial-juvenil se confirmă și în
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
grafice în cauză sînt efectiv mici, deci diminutivarea se justifică. Numai că iconiță e la fel de prezent ca icoană în conțtiința vorbitorilor cu sensul său fundamental, iar componenta denotativă ("icoană mică") este dublată de una afectivă. Efectul produs e mai curînd glumeț: de asociere contrastantă, de adaptare marcat expresivă. Care dintre formele pe care le-am adus în discuție are mai multe șanse de impunere? Un răspuns l-ar putea da pentru momentul actual doar o anchetă lingvistică, iar pentru viitor - doar
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
nu-i aparțin acestuia, ci autorului. Este aceeași voce pretutindeni, și în capitolele în care vorbește personajul, și în ultimul capitol în care acesta "dispare". Prin urmare intenția autorului depășește planul intrigii, tinzând să-și transforme narațiunea într-un studiu glumeț de mentalitate. Henri Zalis consideră că Liviu Timbus "ar putea semna o rubrică de umor performant la un cotidian care se respectă..." Într-adevăr. Autorul vede ridicolul acolo unde el se află și îl demontează prin tehnica ironiei. Povestea lui
Proză satirică by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13976_a_15301]
-
care fusese înregistrat la Vlahuță (,hainele cele mai răblărite"). În DEX avem surpriza de a descoperi și cuvîntul rablionetă, cu definiția "automobil vechi, uzat" și cu explicația etimologică "din rablă (după camionetă, cabrioletă)". E desigur o creație ad-hoc, un cuvînt-valiză glumeț, efemer, care nu s-a fixat în uz. Doar întîmplarea a făcut să fie consemnat. Internetul furnizează și cîteva cuvinte mai recente, necuprinse în dicționare, din familia lui rablă. Tipice pentru uzul familiar-argotic contemporan sînt diminutivul răbluță și formația glumeață
Rabla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10412_a_11737]
-
glumeț, efemer, care nu s-a fixat în uz. Doar întîmplarea a făcut să fie consemnat. Internetul furnizează și cîteva cuvinte mai recente, necuprinse în dicționare, din familia lui rablă. Tipice pentru uzul familiar-argotic contemporan sînt diminutivul răbluță și formația glumeață rablament. Valoarea afectiv-ironică a diminutivului se asociază mai ales cu sensul "mașină, automobil": "timp de o oră - o oră jumătate stăteam pe lîngă mașini și discutam fiecare ce-l mai doare la răbluța, zambilica, carolina sau grăsunicaťlui" (daciaclub.ro); "neapărat
Rabla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10412_a_11737]
-
ronii ăia 100 ești de acord să bem o ladă de bere mai înspre vară...?" (forum.targujiu.net); "nu că aș fi zgârcit pt ronii ăștia, dar cam sus prețul" (macuser.ro). În multe cazuri, folosirea cuvîntului este una marcată, glumeață, lucru indicat de alte semnale ironice și parodice, de exagerarea conștientă a formelor populare: "de cînd cu ronii, s-au descentrat toate calculilii" (daciaclub.ro); "să-mi dea primimistru' ronii ăia de mi-i promise" (forum Libertatea). Între variațiile ortografice
Roni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10496_a_11821]
-
surpriza de a da peste actualizarea expresiei de doi bani: "țara asta de 2 RONI" (antena3.ro forum); "și bârfa nu era nici măcar de doi roni" (rss.groups.yahoo.com). Ca orice noutate lingvistică la modă, roni intră în asocieri glumețe ("ronii - neuronii", agonia.ro), în serii (pseudo)sinonimice în care se manifestă din plin variația stilistică - "cashul, mălaiul, bețele, dolăreii și euroii și ronii noștri" (cinemagia.ro/forum) și produce chiar derivate glumețe, în primul rînd diminutive: "cum adică? doar
Roni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10496_a_11821]
-
lingvistică la modă, roni intră în asocieri glumețe ("ronii - neuronii", agonia.ro), în serii (pseudo)sinonimice în care se manifestă din plin variația stilistică - "cashul, mălaiul, bețele, dolăreii și euroii și ronii noștri" (cinemagia.ro/forum) și produce chiar derivate glumețe, în primul rînd diminutive: "cum adică? doar pentru 5 ronișori se prostituează unii?" (vwforum.ro); "să-i pună piedică în buget de alți ronuleți" (gnv.myforum.ro). Dovada supremă a normalității formei (dobîndită într-un timp atît de scurt, prin
Roni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10496_a_11821]
-
pe care tot ele îl înfățișează: e vorba de portretul intelectualilor români în vremurile de azi, de graba, orgoliul și optica tendențioasă cu care fiecare este înclinat să-i judece pe alții, și asta într-un mod amintind de superficialitatea glumeață a personajelor lui Caragiale. Cităm un scurt fragment: "Ceea ce se observă ușor, aș spune chiar că sare în ochi, este locvacitatea necondiționată a intelectualului român. El vorbește cu două guri și ascultă cu o singură ureche - în cazul fericit în
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10528_a_11853]
-
alături de care apare de mai multe ori („remedii secrete - vrăjitorie, ghicitorie”, dnttm.ro.). Fiecare apariție are suficiente justificări funcționale: șomerie - care e cuprins în dicționarul academic (DLR) cu o atestare din Glosarul regional al lui Udrescu (din Muntenia), ca termen glumeț cu sensul „starea de șomer” - poate fi considerat un substitut al lui șomaj, dar nu este în nici un caz un cuvînt inutil. Termenul nou e purtător al unei diferențe semantice: contextul arată că șomeria nu este fenomenul social, ci perioada
„Șomerie“, „boemie“, „membrie“... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13163_a_14488]
-
perioada din viață petrecută cu o anume (lipsă de) activitate; modelul imediat e probabil studenție (în DEX: studenție = „stare, viață de student; timp în care cineva este student”), dacă nu și (cu același sens temporal) copilărie. Contextele utilizării sînt adesea glumețe: “aproape de vesela șomerie”, Opinia studențească 5, 1992, 10); „Da, și eu vreau să mă las de șomerie” (muzicabuna.ro), dar ironia nu e o condiție obligatorie („sfârșitul perioadei de șomerie este mai departe decât ar fi crezut”, cotidianul.ro/anterioare
„Șomerie“, „boemie“, „membrie“... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13163_a_14488]
-
doamnă)!!!” (ib., 15.03.2002). Ca echivalent mai economic al unei sintagme, termenul e o creație necesară, care chiar ar putea să se răspîndească. Nu cred că va fi suficient de puternică bariera stilistică: pe de o parte datorită conotațiilor glumețe, pe de altă parte în ciuda lor, sufixul -ie ar putea (re)deveni tot mai productiv.
„Șomerie“, „boemie“, „membrie“... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13163_a_14488]
-
Către această concluzie par să conducă o intervenție din Cluj - „Eu mi-am făcut o socoată și am ajuns la concluzia că dacă mă duc la revizie cu tot ce trebuie ies mai ieftin” (Autoshow Forum 12.05.2003) -, versuri glumețe din Hunedoara - „Dar nu-i ieși socoată în vrîun fel” (Replică, 35, 2003) - , pagini cu poezii în grăi bănățean: „Veta-ș fașe iut socoată”; „Io dăloc făcui socoată” (infotim.ro) etc. Chiar în intervențiile anonime, anumite recurente ne permit să identificăm
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
întocmit de Comisia Europeană că este o „traducere fără suflet”. În Dilema nr. 552, la rubrica Cu ochii-n 3,14, citim într-o notă că firma Adorama are următoarea reclamă: „ Mobila ta de suflet”. Un suflet bine mobilat, zice glumeț autorul notei. Suflete, bun la toate, zicem la rîndul nostru, citînd știți pe cine. l A propos de slogane: un concert al lui Tudor Gheorghe e anunțat drept Evenimentul muzical al anului. Oare Festivalul „George Enescu” în ce an s-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13375_a_14700]
-
de structura tip a silabei (în mod normal consoana se grupează cu silaba următoare, pentru esemes pronunțarea-tip fiind în contradicție cu originea: e-se-mes). În scris e convenabilă din motive de economie a comunicării păstrarea abrevierii (sms/SMS), dar expresivitatea glumeață nu ezită să propună transcrieri ale formei orale: semese(u) ("ți-am dat un semese direct pe Atomic!", fanclub.ro; "i-a transmis un semeseu directoarea", ziarul 21.go.ro), esemes și mai ales - printr-o amuzantă localizare, cu fonetism
Semese și (i)esemes by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12091_a_13416]
-
Latura lui aperceptivă funcționează admirabil, în paralel cu un epicureism nu tocmai liniștit: diaconul mărturisește că-i "mirosise" de timpuriu "a catrință". Probabil că din excedentul "senzual" se încheagă și savant simplificata artă a seducției din Moș Nichifor Coțcariul, "povestire glumeață" pe care G. Călinescu o vede "întîia mare nuvelă românească cu erou stereotip". Faptul că "popa Smîntînă" rîde și plînge în timp ce scrie, făcînd gesturi incontrolabile, iarăși nu-i de mirare. S-a vorbit nu o dată de forța de transpunere a
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
din română cu cea din alte limbi romanice: dicționarele franceze înregistrau în genere doar masculinul ministre (de exemplu: Le Petit Robert 1991), eventual și femininul mai vechi ministresse (Trésor de la langue française). Pentru italiană, Zingarelli 1994 cuprinde formele (marcate ca glumețe, ironice) ministra și ministressa. Pentru spaniolă, dicționarul academiei, DRAE, pune în cuvîntul titlu deopotrivă ministro și ministra - masculinul și femininul - ca forme standard, nemarcate stilistic. Internetul ne permite să verificăm măcar parțial uzul: ministra e într-adevăr foarte frecvent în
Ministră, ministreasă, ministroaică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12238_a_13563]
-
Barbu Cioculescu a avut parte de o, ca să zicem așa, falsă ursitoare în persoana criticului Vladimir Streinu: "împlineam patru ani cînd primeam primul mesaj scris în viață: o carte de vizită de la Vladimir Streinu în care acesta-și exprima dorința glumeață (oare?) ca nimeni să nu mă încline Ťcătre meseriile literareť". îmi menea modul cel mai complet de exprimare, tăcerea, al cărei cod îl cunoștea, acest om trăitor între oameni și, totuși, atît de secret". Urare ce consună cu cea adresată
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
la cele moderne). Inventarul formulelor de adresare suferă modificări rapide, tipică fiind transformarea lor în exclamații apropiate de statutul unor interjecții (e culmea, dom'le!; mamă, mamă, ce i-a făcut!). În mod special merită analizată situația actuală a formulelor glumețe, familiar-argotice, inovatoare, din limbajul tinerilor. Multe exemple din această categorie pot fi furnizate de situațiile speciale de "oralitate scrisă" ale Internetului, în condițiile specifice ale acestui canal de comunicare: interlocutorul dublu, individual și colectiv; interlocutorul adesea necunoscut, ascuns sub un
Dragii moșului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12738_a_14063]
-
Rodica Zafiu Trecînd în revistă, săptămîna trecută, utilizările actuale ale cuvîntului drac (frecvente în oralitatea popular-familiară și în textele spontane), observam mai ales variațiile sale de pronunție și de scriere: trunchierile, rostirile regionale, inovațiile glumețe și mai ales eufemizante. Subiectul este însă destul de complex, așa încît cred că merită să enumerăm și principalele valori gramaticale și pragmatice ale termenului. Fără a fi făcut o statistică riguroasă, doar pe baza unui număr destul de mare de exemple
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
sufixul are și valoarea specială de element redundant, aproape asemantic, în prietenar, jupînar, străinar. Limbajul jurnalistic utilizează mult sufixul -ar, în cuvinte preluate din alte surse sau în creații proprii; unele rămîn experimente izolate (am mai citat, între creațiile ad-hoc glumețe, pe iogar), altele se impun pînă la a deveni aproape termeni standard (de exemplu, boschetar). Am înregistrat în ultima vreme și alte formații în -ar; unele serioase: piscinar, folosit cu sensul normal de "constructor de piscine": "piscinarii vor o asociație
"Căpșunar" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12309_a_13634]
-
deveni aproape termeni standard (de exemplu, boschetar). Am înregistrat în ultima vreme și alte formații în -ar; unele serioase: piscinar, folosit cu sensul normal de "constructor de piscine": "piscinarii vor o asociație și o lege" (EZ 3813, 2004, 3), altele glumețe: mîțar apare folosit cu sensul de "stăpîn / iubitor de pisici", nota umoristică provenind atît din ambiguitatea relației, cît și din caracterul popular-familiar al termenului de bază, mîță: "mîțarilor dacă le spui mîțari nu se supără" (EZ 3539, 2003, 7). Oricum
"Căpșunar" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12309_a_13634]
-
pe gratis, în timp ce pe scena publică se înghesuie impostori gălăgioși, oportuniști nerușinați, egolatri nesătui de onoruri și privilegii, ahtiați de notorietate cu orice preț. Iordan Chimet e un personaj neverosimil în lumea noastră, stînjenitor de curat, un fel de înger glumeț și băutor de bere, care mai crede în miezul ingenuu și bun ascuns în semeni, deși realitatea îl contrazice mereu. Nu l-am auzit niciodată plîngîndu-se de nedreptate sau ingratitudine la adresa lui, n-are timp și energie pentru asemenea deșertăciuni, altele
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
era lumină ca-ntr-un pahar cu ceai în care-a explodat o albină" sau "vara", plecând "târâtă ca un văl de ciocurile cocorilor" - acestea, alese la întâmplare, ar putea, poate, circula independent, după cum s-a reținut și un distih glumeț al meu: "M-am deplasat la fața locului, / fața locului era umflată"... Dar, cum am spus într-un alt interviu, dacă-mi doresc ceva e să fiu citită. Cu orice risc, cu tot riscul de a-mi dezamăgi cititorul, de
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]