KorAP: Find »[drukola/base=gnom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 ...9 >

225 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

Somnul meu și al Arinei, o gravidă, privindu-se în oglindă pe întuneric, fără a se vedea, deslușește în dreptul ei, de la o vreme, o formă amorfă, ce începe să semene cu o față de om, de om bătrân, cu trăsături de gnom. La lumina unui fulger, realizează că gnomul e un balon scofâlcit. Pătrunsă, în somn, de frig, ea are senzația de a fi ținută, pe la spate, în poziție fetală, ca în copilărie, de către bunică-sa, acum rece țestoasa. Aceeași bunică îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
privindu-se în oglindă pe întuneric, fără a se vedea, deslușește în dreptul ei, de la o vreme, o formă amorfă, ce începe să semene cu o față de om, de om bătrân, cu trăsături de gnom. La lumina unui fulger, realizează că gnomul e un balon scofâlcit. Pătrunsă, în somn, de frig, ea are senzația de a fi ținută, pe la spate, în poziție fetală, ca în copilărie, de către bunică-sa, acum rece țestoasa. Aceeași bunică îi strigă din pământ că nu mai poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
încântau în copilărie. Singur sau însoțit de amică, el trece pe lângă casa Zmeului, care joacă șah cu Priculiciul, contemplă dansul în iarbă al Ielelor, află lucruri noi despre Hinchipun, spiridușul șchiop, despre Vampir, Strigoi, despre Zâna Zorilor. Îi sunt prezentați Gnomul, Trolul cel Uriaș și urât, Scorpia, Vasiliscul verde, cele mai hidoase și mai rele dintre babe: Dochia, Pâca, cea mereu cu luleaua între dinți, Muma-Pădurii, Joimărița; ascultă poveștile, spuse de ei înșiși, vârcolacului și Licornului, ca și povestea perversei Aspide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
tovarășului lui de luptă, un alt samurai, la locul și momentul convenit dinainte, pentru că un samurai își ține întotdeauna cuvântul. Samuraiul hotărăște să își ia viața, ca să-și poată ține promisiunea. Cu aceeași ocazie, mi s-au prezentat Scorpia, Hipogriful, Gnomul și Trolul cel uriaș și urât. Bongul locuia într-o casă plină cu dulapuri, cămări și lăzi de zestre. De câte ori băteai la ușa lui, nu-ți răspundea nimeni, dar tu știai că trebuie să intri, să te prefaci că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
cu toții în cerc, unde se povesteau întâmplări năstrușnice. Cu cât erau mai năstrușnice, cu atât păreau mai adevărate. Vizitam pe rând creaturile noastre preferate, desigur, aceleași ale mele și ale ei: Licornul, Centaurul, Hipogriful, câteodată pe Zmeul Zmeilor și pe Gnomul cel înțelept. De multe ori, zăboveam și pe la case mai puțin primitoare pentru a asculta cele mai uimitoare dintre povești. Stăteam de obicei pe prispă, sub cerul liber, mână în mână sau mâna mea se odihnea pe genunchiul ei delicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
prăbușesc. Simt deja că am atins orizontalitatea și trupul meu se relaxează încet la contactul cu solul, se destinde, se deconcertează... Pleoapele încep să se miște, deschid ochii larg... îmi ascult respirația grea și sacadată. Somnul meu și al Arinei Gnomul Un strat gros de întuneric mă desparte de imaginea mea din oglindă. Îmi intuiesc forma grevată în beznă, așa cum s-ar reflecta ea în oglinda de la capătul patului, înaltă până în tavan și îngustă. Adesea urmăresc din pat, din cele mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
perpetuăm; de fapt, îl scindăm cu fiecare multiplicare. Așa devin netrebnice sufletele istovite de prea multe scindări. Forma amorfă din dreptul oglinzii începe să capete expresie, seamănă tot mai mult cu o față de om, de om bătrân cu trăsături de gnom; ochii încep să-i capete strălucire în întuneric, ca și cum ar fi stat ascunși până acum sub găvanele unui dovleac de Halloween. Gnomul mă privește ca și cum ar vrea să mă întrebe ceva, dar îi e teamă să nu mă înfricoșeze și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
începe să capete expresie, seamănă tot mai mult cu o față de om, de om bătrân cu trăsături de gnom; ochii încep să-i capete strălucire în întuneric, ca și cum ar fi stat ascunși până acum sub găvanele unui dovleac de Halloween. Gnomul mă privește ca și cum ar vrea să mă întrebe ceva, dar îi e teamă să nu mă înfricoșeze și mai tare. În ce mă privește, frica mi-e paralizată de dorința de a ști cine este și ce vrea să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
le dăm un sens sau măcar să le băgăm în seamă, nu ne-am mai bate atâta capul cu nimicuri. Am păși din semn în semn ca pe stâlpii fixați în pământ pe o întindere de ape. Pe fața scofâlcită a gnomului, observ acum niște încrețituri ce urcă și coboară, ca niște buze; gnomul încearcă să-mi vorbească. Ciulesc urechile, dar întunericul e mult prea mâlos ca să transmită semnalele sonore până la mine. Fac un gest sublim de concentrare, simt cum mi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
am mai bate atâta capul cu nimicuri. Am păși din semn în semn ca pe stâlpii fixați în pământ pe o întindere de ape. Pe fața scofâlcită a gnomului, observ acum niște încrețituri ce urcă și coboară, ca niște buze; gnomul încearcă să-mi vorbească. Ciulesc urechile, dar întunericul e mult prea mâlos ca să transmită semnalele sonore până la mine. Fac un gest sublim de concentrare, simt cum mi se sparg urechile de tăcere... Nimic... Gnomul îmi vorbește surd, iar eu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
urcă și coboară, ca niște buze; gnomul încearcă să-mi vorbească. Ciulesc urechile, dar întunericul e mult prea mâlos ca să transmită semnalele sonore până la mine. Fac un gest sublim de concentrare, simt cum mi se sparg urechile de tăcere... Nimic... Gnomul îmi vorbește surd, iar eu mă întreb dacă voi mai auzi vreodată... Afară e înnorat, fără lună. Tot mai mult întuneric, apăsător ca vidul, își face loc prin fereastra deschisă; deodată, un fulger străbate camera, se izbește de oglindă, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
voi mai auzi vreodată... Afară e înnorat, fără lună. Tot mai mult întuneric, apăsător ca vidul, își face loc prin fereastra deschisă; deodată, un fulger străbate camera, se izbește de oglindă, apoi se întoarce ca un bumerang și străpunge capul gnomului, el se revelează a fi doar un balon scofâlcit ce a pierdut prea mult neon în luptă cu gravitația. Totuși și aceasta poate constitui un semn, îmi spun ducându-mi mâinile la urechi. Unde este tunetul? mă întreb. Fulgerul a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
spun ducându-mi mâinile la urechi. Unde este tunetul? mă întreb. Fulgerul a trecut deja de-o vreme, dar perechea lui unde e? De ce nu se aude?... Privesc din nou prin întuneric la locul unde a fost mai înainte capul gnomului, încerc să-i refac imaginea din memorie. Dar de data aceasta nu mai apare; gnomul a dispărut pe vecie și eu nu am priceput nimic din vorbele lui... Ploaia bate temeinic în streașină, mă liniștesc dintr-o dată, deja știu că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
de-o vreme, dar perechea lui unde e? De ce nu se aude?... Privesc din nou prin întuneric la locul unde a fost mai înainte capul gnomului, încerc să-i refac imaginea din memorie. Dar de data aceasta nu mai apare; gnomul a dispărut pe vecie și eu nu am priceput nimic din vorbele lui... Ploaia bate temeinic în streașină, mă liniștesc dintr-o dată, deja știu că am să adorm în următoarele minute. Burta mea ascuțită, dezumflată pe-o parte, respiră ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
și îi era iarăși foarte frig. Gheața de pe spatele meu se ridica imperceptibil, ca ceața de toamnă târzie. Încep să mă mișc, copilul se mișcă și el în legea lui, burta respiră în toate direcțiile, ca un giroscop... Din nou, gnomul Am avut o zi foarte agitată. Mă privesc în oglindă din profil. Aproape toată ziua nu m-am gândit deloc la el. Nu i-am vorbit, iar el nu s-a mișcat, sigur a avut timp să crească. Mă dezbrac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
un vis... Pe pragul ferestrei, cu spatele, stă un omuleț; din profil, nemișcat, pare că pescuiește în neant. Deodată, se întoarce brusc cu fața la mine și-mi zâmbește; ochii i se mișcă în găvane ca la păpușile mecanice. Îl recunosc, e gnomul de ieri noapte din dreptul oglinzii. Ca și atunci, începe să vorbească, își mișcă gura îngrozitor de repede, o deschide larg, o închide, iar o deschide larg, de parcă ar cânta în cor. Nu aud nimic din ce încearcă să-mi spună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
de ieri noapte din dreptul oglinzii. Ca și atunci, începe să vorbească, își mișcă gura îngrozitor de repede, o deschide larg, o închide, iar o deschide larg, de parcă ar cânta în cor. Nu aud nimic din ce încearcă să-mi spună gnomul. Gesticulează febril în timp ce vorbește. Mă întreb dacă într-adevăr nu se aude ce spune gnomul și de aceea gesticulează atâta, sau pur și simplu eu nu pot să-l aud. Poate-mi vorbește în alfabetul surdo-mut! Nu aud și nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
îngrozitor de repede, o deschide larg, o închide, iar o deschide larg, de parcă ar cânta în cor. Nu aud nimic din ce încearcă să-mi spună gnomul. Gesticulează febril în timp ce vorbește. Mă întreb dacă într-adevăr nu se aude ce spune gnomul și de aceea gesticulează atâta, sau pur și simplu eu nu pot să-l aud. Poate-mi vorbește în alfabetul surdo-mut! Nu aud și nici nu pricep nimic din gesturile lui. Îmi duc instinctiv mâinile la urechi, le astup cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
gesturile lui. Îmi duc instinctiv mâinile la urechi, le astup cu degetele. Un lătrat îngrozitor, strident, disonant îmi arestează timpanele, ce încep să dăngănească în ecou ca niște clopote. Scot repede degetele din urechi; oricum nu deslușesc nimic din zbieretele gnomului, îmi vorbește într-o limbă necunoscută, ce, de altfel, seamănă cu toate limbile. Totul nu are nicio noimă... Tăcere absolută... Gnomul încă se mai zbate în spațiul ferestrei, în același timp continuă să-mi zâmbească. O durere ascuțită în zona

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
încep să dăngănească în ecou ca niște clopote. Scot repede degetele din urechi; oricum nu deslușesc nimic din zbieretele gnomului, îmi vorbește într-o limbă necunoscută, ce, de altfel, seamănă cu toate limbile. Totul nu are nicio noimă... Tăcere absolută... Gnomul încă se mai zbate în spațiul ferestrei, în același timp continuă să-mi zâmbească. O durere ascuțită în zona abdomenului mă anunță că trebuie să-mi schimb poziția. Mă trezesc, sau mai sparg un vis... Oare mă voi mai trezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-mi schimb poziția. Mă trezesc, sau mai sparg un vis... Oare mă voi mai trezi vreodată la realitate din acest noian de vise recursive? Umblu de data aceasta singură pe un câmp plat plin cu ciuperci uriașe cam de dimensiunea gnomului pe care tocmai l-am visat. E o lumină albă, puternică, soarele de o suliță pe cer, și plouă în același timp torențial. Ciupercile cresc continuu sub ochii mei. Alerg pe câmp în căutarea gnomului adăpostit de ploaie sub una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
ciuperci uriașe cam de dimensiunea gnomului pe care tocmai l-am visat. E o lumină albă, puternică, soarele de o suliță pe cer, și plouă în același timp torențial. Ciupercile cresc continuu sub ochii mei. Alerg pe câmp în căutarea gnomului adăpostit de ploaie sub una dintre ciuperci. Dacă l-aș găsi acum pe gnom, poate că de data asta aș reuși să-l înțeleg mai bine. Trebuie neapărat să-l găsesc, dar este foarte greu, mă joc singură de-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
lumină albă, puternică, soarele de o suliță pe cer, și plouă în același timp torențial. Ciupercile cresc continuu sub ochii mei. Alerg pe câmp în căutarea gnomului adăpostit de ploaie sub una dintre ciuperci. Dacă l-aș găsi acum pe gnom, poate că de data asta aș reuși să-l înțeleg mai bine. Trebuie neapărat să-l găsesc, dar este foarte greu, mă joc singură de-a v-ați ascunselea cu gnomul, fără nicio speranță să-l găsesc. Nu e niciun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
una dintre ciuperci. Dacă l-aș găsi acum pe gnom, poate că de data asta aș reuși să-l înțeleg mai bine. Trebuie neapărat să-l găsesc, dar este foarte greu, mă joc singură de-a v-ați ascunselea cu gnomul, fără nicio speranță să-l găsesc. Nu e niciun alt copil să mă ajute. Copiii sunt tentați să trișeze... Ei mi-ar fi spus; dar nu e niciunul în jur! Ei m-ar fi ajutat pentru că nu au răbdare, vrând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

perimată, pentru a-l scoate pe viitorul cititor din somnolența cantabil-desuetă a catrenelor. Mai greu era pentru îngeri, pentru că Gustav îi voia pictați pe capotul Anușcăi, iar Hugo pe petalele prunilor și gutuilor. Și pentru că viziunile difereau, Hugo picta un gnom pe Any, vampiri în dreptul inimii și pe cap o cunună din rochița-rândunicii și gura-leului, împletind movul, roșul grena, violetul cu picături din sângele soarelui, cu albastrul din ochii heruvimilor și un miligram din surâsul lor divin, în ochii vecinilor care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]