93 matches
-
ajutor. Mai exact, acea parte a filosofiei care se ocupă cu viziunile despre lume în diferite epoci istorice. Așadar, istoria filosofiei. Ea nu se predă nicăieri în școală. Așa cum nu se predă istoria religiei. Sigur, filosofia are multe ramuri. E gnoseologia, e epistemologia, e aceea care are ca obiect morala și politica. Interesul lui Luc Ferry se îndreaptă către acea parte a filosofiei, descoperită de vechii greci, pe care modernii o numesc înțelepciune și care constă în a-i învăța pe
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2705_a_4030]
-
sau secrete. Acestea indică predilecția pentru o anumită substanță a conținutului. Se pun În valoare autorii antici și medievali care vorbesc de gnoză, ordine cavalerești, magie albă și magie neagră, astrologie și alchimie, golemul ebraic și piatra filozofală, soteriologie și gnoseologie. Vizionarea Întregului material esoteric, situată Într-o perspectivă mai amplă de hermeneuitici a istoriei umane, se transformă esențialmente Într-o experiență de cunoaștere, asumată individual. Enciclopedia, Înțeleasă ca o acumulare cantitativă de cunoștințe, este subsumată saltului calitativ; prin catharsis-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
coordonata subiectivității în alchimia omului de geniu. Când spune că știința este "o vecinică corectură", se subînțelege că ea, prin dialectica autodepășirii, "se hrănește secol de secol prin paradoxii"; sugestie care-i amintește lui Theodor Codreanu de epistemologia deschisă din gnoseologia lui Gaston Bachelard, de la mijlocul secolului XX. Despre Archaeus, se constată inechivoc originalitatea gândirii eminesciene. El "închide într-un singur focar reminiscența conștiinței în genere kantiene și, totodată, noumenul, calea de acces către el fiind conștiința individuală, lucru de neconceput
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în jocuri de aripi, în răsturnări acrobatice, în alunecări și reveniri vertiginoase."37 Pentru creator, zborul semnifică deopotrivă aventură erotică dar și elevație spirituală, creație în deplină libertate, ceea ce anticii numeau ascensio spintualis. În capitolul E tot fîlozofie... lecția de gnoseologie, pe care Ștefan i-o oferă răbdător Elei, sfârșește într-o pasională îmbrățișare. Aerul și al treilea element al său, mișcarea, creează, filtrate prin conștiința auctorială, un flux al memoriei care mistuie gândul aceluiași Fred, el transferând ceva din propria
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de undeva din timpuri primordiale. Exegeza a tratat, cu o regretabilă indiferență, conținutul acestui studiu, cu atât mai mult cu cât citindu-l, Ladima și, ulterior, Fred rămân profund impresionați. În opinia noastră, el deschide calea unei comparații insolite cu gnoseologia lui Lucian Blaga. Câteva citate disparate din Evoluția e oare revolută? vor fi lămuritoare: "Ființele vii sunt departe de a fi toate capodopere. Se cunosc animale care se împiedică în ghearele lor prea lungi, altele care pot abia să se
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Filosofia era pentru el o dimensiune a existenței, o atitudine în fața lumii și vieții. El nu a fost un gânditor sistematic și nici nu avea o concepție teoretică proprie. Era „filosof” în accepția secolului al XVIII-lea, care presupunea o gnoseologie sensualistă și o morală hedonistă. Ralea a făcut însă, mai mult decât o dată, remarca foarte fină că hedonismul e mai degrabă o predispoziție temperamentală, o chestiune de psihologie, decât una propriu-zis estetică. El considera în schimb morala epicuriană ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
-mi pare de conceput un mare artist, un mare scriitor, fără simț practic. Și nici vreun mare filozof; cu atât mai puțin un mare conducător. Căci finalitatea filozofiei e totdeauna practică. Toate speculațiile asupra cunoașterii, asupra esenței și existenței, toată gnoseologia, metafizica și logica nu sunt decât fundamentarea moralei, adică a înțelepciunii, adică a conduitei practice. Nici o filozofie adevărată nu a avut vreodată alt scop decât unul practic. Toate speculațiile teoretice sunt operații prealabil necesare, fiindcă din rezultatele lor decurge morala
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
care imaginea ideilor acționează ca un sigiliu, lăsînd În urmă amprente, ca Într-o ceară moale. Multe texte platonice fac referință la proasta calitate a copiei cosmice În raport cu prototipul ei ideal; numărîndu-se printre cele mai cunoscute, mitul peșterii conține fundamentele gnoseologiei platonice 103. Dar mitul platonic al creației lumii conținut În Timaios 104 precizează că atît Artizanul (demiourgos) lumii, cît și lumea Însăși, sînt buni. Dualismul platonician nu este nefavorabil cosmosului, este procosmic. Artizanul cel bun din Timaios, intermediar Între lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
celor provenite din experiențele spațio-temporale (în empirism). În esență, Giddens nu face decât să confirme reflexivitatea modernismului contemporan, de data aceasta dintr-un punct de vedere strict sociologic. Preocuparea privind amplasarea spațio-temporală a individului recuperează una dintre dilemele fundamentale ale gnoseologiei modernității inițiatoare. O primă constatare, pe care o voi nota cu (M1), este că, dacă observațiile unui autor contemporan de relevanță precum Giddens sunt definitorii, atunci: (M1) Preocuparea metateoretică pentru poziționarea sociologică a individului în plan spațio-temporal tinde să fie
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
în jurul capacităților sale de a cogita. Este adevărat că în acest caz nu avem de-a face cu o construcție ontică a lumii, ci cu una gnoseologică. Omul devine creatorul lumii prin propriul său "Cogito", Meditațiile devin astfel "Geneza" pentru gnoseologie. Consecințele operei sale au fost bine conștientizate în epocă fiind considerată deschizătoare de noi drumuri. Totuși nu au fost observate toate consecințele realizărilor carteziene. Meditațiile schimbă modul în care este văzut universul, metafizica lui Descartes fiind o cosmogonie și o
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
vedenie, viziune, mentalitate, către „modulații românești ale ființei”. Cea care face mijlocirea este întrebarea, care aduce suspendarea și regenerarea, inversiunea, cu oglindirea, negația ca îndoială, nedeterminarea ca deschidere către o lume viitoare, caracterul indirect și „încărcarea”, sporirea lumii (pentru domeniul gnoseologiei semnificativ este conceptul „cunoaștere spornică”) cu posibilul. Din „orizontul întrebării”, cu cele șase modalități ale ei, se conturează șase situații ale ființei, pe care originalitatea limbii române le aduce pe lume în șase modalități ale verbului a fi: n-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
reușește mai bine să lovească în ideologia de stânga, dând impresia că el însuși este un gânditor de dreapta, pe când, în realitate, descinde din Noua Stângă Americană, pe care o combate. Mișcarea îndrăzneață executată de Patapievici pare a veni dinspre gnoseologie. El se-ntoarce la teza platoniciană a existenței celor două lumi: una vizibilă, alta invizibilă. Postmodernitatea, reprezentată de omul recent, creatură a noii paradigme antropologice, a eliminat dimensiunea invizibilă a lumii, care ține de sacru, instalându-se comod numai în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu excepția optometriei și fiziologiei, ajungând la concluzia că "percepția vizionara este hermeneutica vizionara" (1972, p. 135) și că viziunea "își dezvoltă propria epistemologie și propria ontologie" (1972, p. 135), în tentativa herculeana de a cuprinde și explică totul. Potrivit lui Grimes, gnoseologia vizionara blakeană transcende frontierele literaturii, devenind un mod de cunoaștere generală a universului: "Viziunea este adevărata doar în măsura în care este atotcuprinzătoare" (1972, p. 135). În timp ce Steven Vine identifica în viziunea blakeană pur și simplu "puterea imaginației de a întrupa lumea dorinței
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cum pot căpăta niște judecăți, care nu-și au izvorul în experiență, adică apriori și care nu sunt nici deducții logice, deci propoziții analitice, dreptul de valoare de cunoaștere obiectivă, respectiv judecăți sau propoziții sintetice. În această problemă, fundamentală a gnoseologiei kantiene, sunt implicate distincțiile dintre analitic și sintetic, a priori și a posteriori. Prima distincție are o natură logică, iar cea de a doua este o disociere epistemologică. Distincția analitic-sintetic are o natură logică, deoarece în propozițiile analitice adevărul sau
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
el ilustrează parabola transcedentării imanenței prin traversarea drumului de la necunoaștere la cunoaștere, o parabolă a devenirii umane. Astfel, numele personajului și, implicit, titlul operei definesc metafora existenței, văzută ca ritual de spiritualizare a materiei prin parcurgerea unui drum inițiatic spre gnoseologie. Iată ipostaza inițială a lui Dănilă: „Dar cum am spus, omul nostru era un om căruia îi mâncau câinii din traistă și, toate trebile câte le făcea, le făcea pe dos” și cea finală: „Prepeleac pusnicul se stricase acuma de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Etica", "Politica", "Metafizica", la care adaugă o anexă despre "Critica doctrinelor lui Kant și Schopenhauer". Totul se întemeiază pe o ontologie negativă care pornește de la principiul potrivit căruia "neființa este de preferat ființei". În explicarea facultății de cunoaștere, Mainländer urmează gnoseologia postkantiană a lui Schopenhauer, fiind și el convins că nu cunoaștem lucrul în sine, ci numai aparențele. Cu toate acestea, el ajunge la o concluzie opusă celei lui Schopenhauer: "lucrul în sine" nu este identificat cu schopenhaueriana "voință de viață
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Trebuie să precizăm înainte de toate că reluarea problemei metafizice din partea lui Bontadini nu era o operă de restaurare. Dincolo de referirea la paradigma greacă, aceasta urmărea să definească structura logico-ontologică a metafizicii pentru a-i revendica necesitatea împotriva prevalenței moderne a gnoseologiei. Interesantă, în contextul nostru, este calea pe care Bontadini a urmat-o pentru a ajunge la acest lucru. El a pornit de la o interpretare a filozofiei moderne ca "gnoseologism", cu alte cuvinte ca organizare speculativă în care, din moment ce transcendența ființei
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ca "gnoseologism", cu alte cuvinte ca organizare speculativă în care, din moment ce transcendența ființei în raport cu gândirea este presupusă în mod naturalist, ființa nu apare imediat manifestă, luându-și așadar ca punct de plecare alternativ cunoașterea, al cărei primat este teoretizat în "gnoseologie". Având în vedere caracterul eterogen și excendent al ființei față de cunoaștere, filozofiile cu organizare gnoseologică nu pot întemeia experiența sau faptul de a se manifesta al ființei în actul cunoașterii, ci trebuie să o presupună ca fiind dată. În general
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
1962, 7; Florin Manolescu, „Repaose”, RL, 1970, 1; Petru Poantă, „Repaose”, ST, 1970, 5; Corina Popescu, „Confesiune patetică”, RL, 1972, 4; Nicolae Prelipceanu, „Datoria”, TR, 1972, 49; Georgescu, Printre cărți, 205-206; G. Călinescu, Ion Murgeanu, LCF, 1974, 35; Marcel Petrișor, Gnoseologia etnosului nostru poetic, F, 1975, 10; Piru, Poezia, II, 339-340; Daniel Dimitriu, Modalități ale confesiunii, CL, 1976, 8; George Alboiu, Ipostazele asincroniei, VR, 1977, 5; Iorgulescu, Scriitori, 110-112; Ioan Holban, Romanele poeților, CRC, 1980, 38; Al. Piru, „Tratatul despre spini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288316_a_289645]
-
la români nu este un aspect doar declarativ, ci chiar unul care dovedește un anumit caracter empiric, indiferent dacă acesta este legat doar de faptul că vorbim despre superstiție sau despre un angajament concret într-o viață religioasă conformă cu gnoseologia teologică a Bisericii. Comportamentul religios al românilor fiind așa de puternic atât la nivel individual, cât și la nivel de societate per ansamblu putem afirma că avem un specific identitar românesc. Nu ne vom ocupa în acest studiu de religiozitatea
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
ni se descoperă în societatea românească referitor la relația stat-Biserică în privința asistenței sociale. Bineînțeles că la enunțurile împotriva importanței pe care o poate avea pentru societate gândirea socială a Bisericii și gânditorii care-și fundamentează principiile existențiale plecând de la o gnoseologie teologică au oferit câteva răspunsuri care contrazic cele expuse mai sus. Din punct de vedere sociologic, argumentele curente astăzi în științele sociale și politice în favoarea posibilității concrete ca gândirea socială creștină să poată fi un ghid etic al practicii nu
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
unor fapte procese și concepte specifice domeniului științelor sociale și a relațiilor dintre acestea, prin intermediul conceptelor specifice științelor sociale și umane 1.1. Definirea conceptelor și categoriilor esențiale pentru studiul filosofiei morale; 1.2. Identificarea unor concepte și categorii specifice gnoseologiei; 1.3. Caracterizarea premiselor presupuse de o poziție filosifică în filosofie; 2. Utilizarea unor instrumente specifice științelor sociale și umane pentru caracterizarea generală și specifică a unei probleme teoretice și practice 2.1. Compararea unor puncte de vedere diferite asupra
Caiet de practică pedagogică pentru discipline socio-umane by Melentina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/465_a_1314]
-
D. Stoianovici, Editura Humanitas, București, 1998. Marrou, Henri-Irenée, Patristică și umanism, trad. Cristina și Costin Popescu, Editura Meridiane, București, 1996. Marrou, Henri-Irenée, Teologia istoriei, trad. rom. de Nina și Ovidiu Gimigean, Editura Institutului European, Iași, 1995. Matsoukas, Nikos, Introducere în gnoseologia teologică, Editura Bizantină, București, 1997. Maxim Mărturisitorul, Cuvântul ascetic (pp. 1-34), Capetele despre dragoste (pp. 35-123), Capetele teologice (gnostice) (pp. 124-208), Întrebări, nedumeriri și răspunsuri (pp. 209-252), Tâlcuire la Tatăl nostru (pp. 253-285) în Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii, vol. 2
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în care trăim e lipsa caracterului. Or, a învăța e a lucra credința că ești om, în acord cu tine, cu ceilalți, cu Absolutul. Soluția: înapoi la a învăța cu semnificație pentru a fi cu semnificație! Intrinseca legătură între ontologie, gnoseologie și axiologie. Evocarea paideică la V. Fetescu depășește demersul asociaționist de apropiere a imaginilor, simplă acțiune de proximitate. Ea realizează un acord, o fuziune energetică de rezonanță. O simplă întâmplare, ceva din câmpul real, din imediatitate îi prilejuiește autorului - auctor
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
dialectic la un nivel superior, fapt din care rezultă că una nu poate exista fără cealaltă, deci ambele formează un tot unitar. În concepția hegeliană, fenomenologia spiritului se ocupă atât de problemele de bază de ordin epistemologic (ca parte a gnoseologiei, adică cea care studiază procesul cunoașterii, așa cum se desfășoară în cadrul diferitelor științe), cât și de ordin etic și istorico-filozofic. Un rol deosebit în concepția hegeliană l-a jucat conceptul de conștiință de sine, care conține perspectiva dialectică a exploatatorului și
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Administrative/935_a_2443]