587 matches
-
sunt gnostice; stînga e gnostică și dreapta e gnostică; Hegel e gnostic, dar și Marx e gnostic; Freud e gnostic, dar și Jung e gnostic; toate lucrurile, precum și contrariile lor, sunt deopotrivă gnostice." Prin aceste cuvinte ironice, Culianu denunța inflația gnostică din mediile universitare europene și americane, afirmînd în fond că, asemenea unei religii din care viziunea și credința au dispărut, gnosticismul a supraviețuit sub forma unor puzderii de idei, doctrine și curente lipsite de coerență. În fond e vorba de
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
a cunoscut taina crucii și a mormântului a înțeles rațiunile celor mai’nainte spuse; iar cel ce a cunoscut înțelesul tainic al învierii a cunoscut scopul spre care Dumnezeu a întemeiat toate de mai’nainte<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete gnostice, suta întâi, cap. 66, în Filocalia..., vol. II, p. 150. footnote>. Prin firea umană animată, Hristos recapitulează în Sine pe toți, pentru ca pe toți oamenii să-i elibereze din robia păcatului și a morții împăcându-i cu Dumnezeu și înnoindu
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
al judecăților în sine; un ludic fără limite se arată poetul odată cu cele 11 Elegii. Abstrat, chiar abscons, fără profunzimile barbiliene, lipsit uneori de carnea concretului, de viața realului, poetul se lăfăie în marile saloane ale neantului, îngropîndu-se în definiții gnostice care, uneori, frizează banalul". Sau: "Construiește o ontologie precară și exterioară". În legătură cu G. Călinescu, avem de asemenea propoziții aspre, motivate însă prin numeroasele momente de cădere ale Divinului critic: "Angajarea partinică a lui G. Călinescu, dar și a unor Arghezi
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
O altă problemă capitală abordată de Părinți în operele lor a fost combaterea ereziilor. Apologeții erau nu numai apărători calificați ai creștinismului față de păgânism, ci și ocrotitorii cei mai firești ai ortodoxiei în fața atacurilor ereziilor 86. Spre exemplu, pericolul ereziilor gnostice a fost sesizat de Părinții Apostolici, iar apologeții, realizând și ei marele pericol al acestor erezii, au scris tratate întregi împotriva acestora, luați în grup sau priviți individual 87. Unii dintre eretici sau dintre potrivnicii credinței, înșelători cu față de șarpe
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
lungul lecturii. Subiectele sunt de nișă și felurimea lor e babilonică: experiențe extatice, șamani și vrăjitori, urcarea sufletului la ceruri și geomanție medievală, îngerii neamurilor și magia lui Giordano Bruno, eschatologie cerească și demonizarea cosmosului, mandala și schemele mnemotehnice, dualisme gnostice și viziunea lui Isaia, divinații și simpatii pneumatice etc. Culianu aduce cu un savant absorbit de un bazar de exponate religioase cărora le lipsește un minim criteriu de așezare pe rafturi. Culianu se lasă în voia unui joc cu mărgele
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
exemplu cel care atârnă grotesc dintre pulpele căprioarei. Peste scenariul terapeutic în linie freudiană cu o anamneză menită să identifice trauma la nivelul subconștientului și să o retrăiască paroxistic înainte de a o dizolva se suprapune un alt scenariu cu accente gnostice, ezoteric, care aduce filmului tensiunea unui thriller psihologic îndepărtându-l de dimensiunea sa "filosofică". Preocupările științifice ale femeii, este vorba despre o teză de doctorat despre vrăjitoare și vrăjitorie în secolul al XVI-lea depășesc latura cercetării pentru a intra
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
temele obsesive ale literaturii. Dacă un cuvânt ca divan nu ar pretinde nuanțe mai luminoase și tonuri mai limpezi, această culegere ar putea avea subtitlul Divanul occidentalo‑răsăritean, În varii contexte ironice și parodice. Simon Magul este varianta unei legende gnostice. În Dicționarul teologiei catolice Jacques Laccardière va defini Borborit - cuvânt ce apare În această povestire - „eretic“, „nelegiuit“; Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acei nelegiuiți că se lăfăiau În desfrâu precum satirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
65 OGLINDA NECUNOSCUTULUI ....................................................... 86 POVESTEA CU MAESTRUL ȘI DISCIPOLUL ....................................... 97 SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE ............................................. 105 CARTEA REGILOR ȘI A NEBUNILOR ............................................. 110 TIMBRE ROȘII CU CHIPUL LUI LENIN ............................................ 146 POST‑SCRIPTUM ........................................................................ 157 Coperta: Redactor: . Simon Magul este varianta unei legende gnostice. În Dicționarul teologiei catolice, Jacques Laccardière va defini cuvîntul borborit - eretic, nelegiuit: „Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acești nelegiuiți că se lăfăiau În desfrîu precum satirii, tăvălindu‑și sufletul În noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a transformat în simbolul luptei pentru emancipare a femeilor creștine și în sigla nevinovată a teologiei feministe. În mare, noile bacante universitare folosesc două strategii de reabilitare și canonizare implicită: recitirea textelor canonice prin lentile feministe și reactualizarea unor texte gnostice, în care Maria Magdalena joacă un rol mult mai apăsat și central decât în Noul Testament. Susținătorii unor asemenea puncte de vedere nu sunt în exclusivitate femei. De altfel, în ultima parte a studiului ne vom ocupa și de ipotezele avansate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
unor asemenea puncte de vedere nu sunt în exclusivitate femei. De altfel, în ultima parte a studiului ne vom ocupa și de ipotezele avansate de un reprezentant masculin al paradigmei (excluzându-l pe Dan Brown, firește). Mărturii apocrife Câteva texte gnostice vorbesc pe larg despre Maria Magdalena, prezentându-ne-o ca pe un discipol aparte. De pildă, în Pistis Sophia se spune: „Isus, milostivul, răspunse și-i zise Mariei șMagdalenaț: Preafericită Maria, tu, cea pe care te voi face desăvârșită șinițiindu-teț
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
îndrăzneală, tu, a cărei inimă se îndreaptă spre Împărăția cerurilor mai mult decât frații tăi”. Din cele o sută cincisprezece întrebări pe care ucenicii I le adresează Învățătorului, șaizeci și șapte sunt ale Mariei Magdalena. Ea apare și în Evanghelia gnostică a lui Toma cu o întrebare: „Cu ce se aseamănă ucenicii Tăi?” (logion 21). Dar cele mai bogate și interesante mărturii sunt Evanghelia Mariei și Evanghelia lui Filip. În cea dintâi, Maria Magdalena îi încurajează pe apostolii îngroziți de perspectiva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
doilea rând, trebuie subliniat conflictul dramatic cu Petru, conflict care îmbracă o semnificație simbolică. Petru, recunoscut ca șef al apostolilor în evangheliile canonice, este contracarat de Maria Magdalena, văzută ca inițiată în tainele cele mai secrete de către Isus în tradiția gnostică. Opoziția dintre ortodoxie (fără sensul confesional de azi) și gnosticism se reflectă în opoziția dintre apostolul Petru și Maria Magdalena. În Evanghelia Mariei, Petru are un complice, pe apostolul Andrei, care, la capătul revelației Mariei, mărturisește că nu crede o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tu ca să o tăgăduiești? Nu e nici o îndoială, Mântuitorul o cunoaște foarte bine. De aceea o iubea pe dânsa mai mult decât pe noi”. În fine, Maria Magdalena se vede învestită cu o funcție misionară, ea legitimând astfel răspândirea curentelor gnostice în paralel cu cel ortodox, petrinic. Faptul că o evanghelie întreagă a fost așezată sub autoritatea numelui său denotă respectul de care personajul se bucura în rândul gnosticilor. Chiar dacă nu ea a redactat apocrifa respectivă, figura sa l-a inspirat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Mariei Magdalena, întrucât ea singură deținea, din gura lui Isus Însuși, taina învierii Sale. Odată cu ea riscă deci să dispară martorul privilegiat al celui mai important eveniment din istoria creștinismului. 8. Opoziția Petru/„ucenicul iubit”. De Boer invocă unele texte gnostice, în care opoziția dintre Petru și Maria Magdalena apare la lumina zilei (de pildă, în Evanghelia Mariei). În Evanghelia lui Ioan rolurile sunt împărțite: Petru primește în grijă grupul de ucenici și autoritatea de a-i ghida (funcție pastorală), în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
comunității ioaneice s-a dizolvat după schismă în curente secundare: gnosticism și montanism. Curentul minoritar s-a lăsat asimilat de „orthodoxie”. Acum, se știe că Evanghelia lui Ioan a ridicat mari probleme înainte de a fi acceptată în canonul eclezial. Sectele gnostice o foloseau cu aviditate, primul ei comentariu datorându-se, de altminteri, gnosticului Herakleon. Brown susține că pre-evanghelia inițială aparține fazei în care comunitatea ioaneică forma un tot unitar și solidar, în vreme ce faza finală, Evanghelia lui Ioan, ajunsă până la noi, ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și fidele ucenice a lui Isus s-a răsfrânt asupra unei întregi comunități creștine, care, de teama represaliilor, a trebuit fie să colaboreze cu aripa dominantă, fie să-și camufleze identitatea. Adevăratul mesaj al victimelor s-a păstrat în sectele gnostice, unde figura Magdalenei se află la loc de cinste. Soarta gnosticismului se suprapune într-un fel cu soarta acestei femei hăituite și neînțelese. Abia acum, după aproape două milenii, asistăm la o încercare de reabilitare atât a gnosticismului, cât și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
condamnând, confirmând sau infirmând, într-un cuvânt, creând un vălmășag de nedescris, a cărui țintă a fost deja atinsă: transformarea traducerii unui text din secolul al IV-lea într-un bestseller mondial în secolul XXI. Campania publicitară dusă în jurul evangheliei gnostice s-a bazat pe o interpretare tendențioasă a conținutului, așa cum vom vedea ceva mai încolo. Totuși, ea a prins atât de bine, încât specialiștilor onești le va fi foarte greu să reașeze lucrurile în matca lor firească. „Taina trădării” nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Rău, creator al lumii sublunare, vrăjmașul Dumnezeului adevărat, la care, desigur, se închină doar ei, gnosticii. Astfel, șarpele, Cain, Iuda etc. devin simboluri pozitive, întrucât sunt opuse Demiurgului „oficial”. Diabolizat de aproape întreaga tradiție creștină, reabilitat simbolic de câteva grupări gnostice, Iuda este consacrat erou al poporului ales, într-un text polemic a cărui datare este greu de stabilit (undeva între secolele al V-lea și al XI-lea). Textul se numește Toledot Ieschu, provine dintr-o comunitate iudaică fanatic anticreștină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
rușinos”. Iar cei doisprezece preoți vulgari, păcătoși, criminali și desfrânați sunt chiar cei doisprezece apostoli, care n-au înțeles taina lui Isus, pervertindu-I mesajul. Să nu uităm că avem de-a face cu un text de factură și doctrină gnostică. Isus din Evanghelia lui Iuda se opune sacrificiilor, considerându-le vestigii ale unui cult inferior, pe care El a venit din cer să-l abolească. După coborârea lui Isus în lumea substelară, jertfele materiale nu-și mai au rostul. Pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
subsol la sensul platonician. „Daimon” ar fi, în ochii lui Kasser și Mayer, o entitate pozitivă, cu rol de intermediar între diferitele eoane sau sfere ale universului. Or, trebuie spus că noțiunea de daimon în literatura creștină, fie canonică, fie gnostică, nu are niciodată sens pozitiv, tocmai pentru a se diferenția de noțiunea păgână. A traduce termenul, în contextul nostru, prin „spirit” constituie, dacă nu o trădare semantică, cel puțin o soluție arbitrară, nejustificată prin nimic. În plus, găsim un contraargument
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ori să le deformeze. Nimic nu certifică autenticitatea informațiilor sale. În al doilea rând, el nu prezintă conținutul Evangheliei lui Iuda, pe care mă îndoiesc că o cunoștea de la sursă, ci se mulțumește să descrie, în linii generale, o sectă gnostică având simpatii declarate pentru personajele negre ale Bibliei canonice. Kasser și echipa lui cunoșteau textele celor doi ereziologi creștini și au pornit la descifrarea Evangheliei lui Iuda cu informațiile lor în minte. Cred că acesta e principalul motiv pentru care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ființei de a conștientiza păcatul. O pisică, ființă animată, dar irațională, nu poate păcătui împotriva Fiului sau a Duhului, postura ei ontologică fiind foarte modestă în raport cu ființa umană. La fel, păgânul netrecut prin taina majoră a botezului nu are capacitatea „gnostică” necesară pentru a-și asuma păcatul comis față de Fiul. Numai creștinul, adică ființa umană completă, realizată spiritual, posedă conștiința și discernământul necesare perceperii păcatului său. Prin urmare, numai el, păcătuind, o face pe deplin conștient, împotriva Duhului din care s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
multe remaniate târziu, după campania „antiapocrife” din secolele al II-lea și al III-lea, constituie o mină de informații despre imaginarul și tipul de credință practicat de anumite comunități creștine din Asia Mică, Palestina sau Egipt. Între o evanghelie gnostică sethiană, care impune o nouă viziune teologică despre lume, un nou scenariu soteriologic și un text de factură populară diferența este uriașă. Rețeta „de fabricație” a apocrifelor populare (denumirea aceasta nu acoperă tot spectrul, dar mi se pare cea mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lucru se cuvine însă adăugat aici, și nu de cea mai mică importanță: dualismul profesat de autorii apocalipticilor nu este unul metafizic, întrucât Dumnezeu rămâne peste tot Creatorul și Stăpânul absolut, al ambelor vârste. Ne aflăm așadar la antipodul viziunii gnostice, unde viziunea vârstelor reflectă o dihotomie esențială în sânul divinității: Dumnezeul bun și Demiurgul rău, două principii antagonice aflate oarecum pe picior de egalitate 133. Nu, în cazul textelor noastre, răul se explică fie prin coruperea oamenilor de către îngerii răzvrătiți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a văzut, asupra credinței în existența a două seminții de oameni - una perfectă și păstrătoare a virtuții și cealaltă rea - care își împart lumea încă de la origini. Omenirea perversă urcă până la Cain, cea virtuoasă până la Seth, pe care anumite grupări gnostice, în speță sethienii, au ales-o ca model de existență 162. Sethienii își trag denumirea „sectei” lor de la numele celui de-al treilea fiu al lui Adam, pe care-l identifică cu Isus Cristos. Ei consideră că lumea se află
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]