478 matches
-
-i drept, stau mai prost cu logica, dar ca putere spirituală sunt superioare bărbaților, iar viața lor tinde spre un centru organic, nu spre dezvoltarea liniară și aventuristă. Nu făcea decît să repete niște idei preluate dintr-o carte intitulată Gnoza de la Princeton, dar le preluase atît de bine, Încît i se părea că-i aparțin de cînd lumea. — Uneori se mai bat și femeile. Am văzut la televizor două tipe care făceau box, spuse Marychka. Își dădeau la pumni!... Mă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
subiect în subiect, care nasc acțiune în acțiune, cu aceeași actori în situații și locații diferite, multiplicarea urletului episodic năștea și susținea lumea multidimensională a evidenței sale, atât de puternică și de variată încât puteai să te rătăcești precum adepții Gnozei în practicile ezoterice, care cred în inexistență mai mult decât în ei înșiși. Geografia urletului gunoierilor era variabilă. Deși solidă și nepieritoare, ea se putea muta, defectă, deteriorată, dezmembrată, dar nu dispărea: era esența existenței. Fără urletele gunoierilor nu concepeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
istorică la Dan Brown. Între nefondata tradiție a „desfrânatei convertite” și noul mit feminist al „soției lui Isus Cristos”, avatarurile Mariei Magdalena par incalculabile. Ridicând-o însă pe această ucenică fidelă și smerită la rang de pereche a lui Dumnezeu, gnoza modernă comite în realitate un act de lez-divinitate la adresa lui Isus. Nu ridicarea Magdalenei contează, ci coborârea Mântuitorului. Sau, dacă într-adevăr se respectă scenariul gnostic până la capăt, atunci încă nu s-a făcut ultimul pas, radical: includerea Mariei Magdalena printre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
continuare. În aprilie 2006, spuneam, se lansa la Washington prima traducere a acestei apocrife, realizată de o echipă internațională, constituită din profesorii Kasser, Meyer și Wurst, coptologi (pentru că textul e scris în dialectul sahidic al coptei), paleografi și specialiști în gnoza antică. Iată ce scrie pe coperta a IV-a a acestei prime traduceri: avem de-a face cu „o evanghelie prezentată din perspectiva lui Iuda Iscariotul. Departe de a fi un răufăcător, Iuda apare ca un erou. În această interpretare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ei, pe care o numesc Evanghelia lui Iuda. Cât despre Epifanie, el îl preia și rezumă pe Irineu. Ereticii vorbesc despre Iuda ca despre un „instrument al mântuirii”, care L-ar fi predat pe Isus kata ten epouranon gnosin (conform gnozei supracerești) și ar fi îndeplinit agathon ergon eis sotherian (un lucru bun spre mântuirea șneamului omenescț). Din cele două mărturii - de fapt, reduse la una singură, cea a lui Irineu -, rezultă o imagine, într-adevăr, pozitivă despre Iuda, „cunoscător al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de sinteză. Să spun totuși că textul pare să fi fost zămislit în siajul mișcării eseniene. O dovedesc coincidența mai multor expresii („inimă rea”; „Fiul”, denumirea pentru Mesia), precum și a multor teme: locul de excepție pe care-l ocupă Cunoașterea (Gnoza), ascetismul, ezoterismul, tehnicile extazului etc. Autorii „Studiului introductiv” la volumul Ecrits intertestamentaires descriu astfel sâmburele metafizic al textului nostru: „Autorul vrea să dea un sens angoasei trăite de comunitatea credincioșilor din care face parte. Sigur, evenimentele din anul 70 sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sacrificiul pe care Tu Însuți Ți l-ai oferit prin mijlocirea celui care Te caută/ Primește-mă cu bunăvoință, arată-mi ștoate celeț, învață-mă și dezvăluie robului Tău cele pe care mi le-ai făgăduit” (XVI, 8-18). Prin urmare, gnoza primită de mistic în cursul călătoriei sale se află în strânsă legătură cu sacrificiul adus. Înainte, inițiatul trebuie să postească (în cazul nostru, patruzeci de zile) și să se pregătească printr-o tehnică specială pentru contemplarea Tronului. Nu intrăm aici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trecută nici măcar prin extaz mistic, așadar nici măcar prin cea mai înaltă formă de cunoaștere omenească. Misticul contemplă Tronul Regelui, dar Regele însuși îi rămâne ascuns; doar glasul străbate din interiorul flăcărilor în afară 123. De aici și deosebirea majoră față de gnoza păgână, străbătută de la un capăt la altul de sentimentul imanentismului divin. A doua observație joacă dublul rol, de concluzie și rezumat. Las cuvântul lui Sholem: Tronul reprezintă pentru mistica evreiască ceea ce pleroma, „plenitudinea”, sfera Divinității, cu puterile, eonii, arhonții și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
înainte, p. 7) Prin urmare, cartea radiografiază demersul lui Ioan Petru Culianu, propunându-și explicit să acorde o atenție privilegiată trecerii, traversării, transfigurării, saltului de la căutarea cheii unei probleme circumscrise unei discipline anume, istoria religiilor (în speță, cazul concret al gnozelor dualiste), la găsirea cheii care deschide toate porțile cunoașterii, clavis universalis, oferind un răspuns cu privire la condițiile de posibilitate ale cunoașterii în genere, respectiv ale magiei ca modalitate privilegiată de legitimare a acelor facultăți cognitive care au fost excluse din harta
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
acestor opuse definitorii, regimul polițienesc cu funcționarii săi hârșiți în rele și o intelighenție tot mai vocală cu idei liberale. Trandafirașul înscrie în emblemă, sub rosa, dubla condiție a misterului și a confidențialității constitutive oricărei organizații secrete cu propria ei gnoză. În primul caz, este vorba de ceva ce depășește posibilitatea de înțelegere a Kamilei, ezoteric-ideologica luptă contra dușmanilor de clasă, iar cea dea doua constituie o disciplină de corp. Secretul Trandafirașului devine tot mai greu pe măsură ce descoperă în noul amant
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
majore) ale recuperării înțelepciunii pierdute la Cădere. Atunci cînd a început surghiunul nostru omenesc pe pămînt? Nu. Atunci cînd a început surghiunul nostru pe pămînt ca îngeri căzuți în trufie. Căci nu omul este în exil aici, pe pămînt, zice gnoza, ci scînteia îngerească din el. Omul este făcut din pămînt, dar cu scînteie angelică în lutul din care e făcut. Cei trei magi împărați, aflați aici, la porțile Răsăritului, în vremea cea mai decrepită a Căderii și sub pana cea
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
a constata că în literatura noastră antimodernul radical a fost Mateiu Caragiale. Antimodernismul său nu este polemic și ideologic. Este organic. Tradiția de la care se revendică nu este conservatoare, jucînd spre slava unei aristocrații istorice, ci inițiatică și creștină. Nici măcar gnoza nu-i este imputabilă ca fiind de sorginte eretică, dat fiind că "teoria" despre surghiunul îngerilor pe pămînt nu a fost niciodată condamnată dogmatic. Mai dificil pentru o lectură care s-ar dori riguros respectuoasă din punct de vedere dogmatic
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
o melancolie castrată de principiul nostalgiei. Antimodernul Ulise nu mai are un acasă al său. Este aruncat într-un timp viitor pe cerul căruia singura stea fixă ce se mai poate vedea (cu cel de-al treilea ochi al vechii gnoze) este Răsăritul de după Asfințit. Nietzsche a numit asta "ultra-omul". Mateiu a numit asta Curtea Veche. Filosoful a preferat un concept al revoluției. Poetul a ales o imagine a restaurației.
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
posibile” din Ființă Necesară). De altfel, Averroes i-a reproșat că a ignorat voit distincția între „ceea ce e ascuns” (sfera cunoașterii intuitive; Dumnezeu; noumenon) și „ceea ce e vizibil” (lumea gândirii raționaliste; omul; phainomenon). Aflat la distanță egală între raționalism și gnoza intelectualista, Ibn Șină definește - într-o Epistola asupra izvoarelor înțelepciunii/ Risala fi ’uyun al-hikma astfel filozofia: „Hikma este perfecțiunea sufletului omenesc prin cunoașterea lucrurilor și afirmarea adevărurilor speculative și practice, în măsura posibilităților omenești”. Tot că pe o noutate în
Filozofia orientală în traduceri recente by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4495_a_5820]
-
Sorin Lavric Ioan Petru Culianu, Iter in silvis. Eseuri despre gnoză și alte studii, trad. de Dan Petrescu, Corina Popescu și Hans Neumann, introducere de Eduard Iricinschi, Iași, Polirom, 2012, 244 pag. Ce atrage la Culianu e promisiunea unui mister de care vei avea parte printre tenebre și poțiuni magice. De
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
să le adune mai tîrziu în volum (1980), sunt un exemplu de diversitate fără unitate. Chiar autorul, vrînd să le acopere lacuna de coerență, le postulează în prefață un fir conducător pe care îl numește „fenomenologia cu multiple fațete ale gnozei“. Expresia, dincolo de semeția tehnică, e de o inexpresivitate voită, căci nu spune altceva decît că, în paginile tomului, găsim felurite elemente mitice pe care le putem include în categoria gnozelor. Dar o idee care, ghidînd interpretarea, să strîngă la un
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
conducător pe care îl numește „fenomenologia cu multiple fațete ale gnozei“. Expresia, dincolo de semeția tehnică, e de o inexpresivitate voită, căci nu spune altceva decît că, în paginile tomului, găsim felurite elemente mitice pe care le putem include în categoria gnozelor. Dar o idee care, ghidînd interpretarea, să strîngă la un loc stufoșenia materialului bibliografic - o asemenea idee nu există. De aceea metafora din titlu nu are justificare în conținut: nu de un „drum prin pădure” e vorba, ci de o
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
culminează în vreo concluzie. Dată fiind perioada în care Culianu și-a scris textele, o circumstanță atenuantă i se poate găsi: e perioada în care tînărul cercetător nu intrase în posesia acelei metode de cercetare pe care mai tîrziu, în Gnozele dualiste ale Occidentului, avea s-o pună la temelia efortului exegetic. Așa se face că, în anii ‘70, înzestrarea lui Culianu nu atinsese forma coaptă a unei minți în stare a se exprima cu voce proprie. Îi lipsea orizontul de
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
și apoi, prin ridicarea asemănării la rang de criteriu de clasificare, le așează în grupe similare. Iar cînd vrea să afle un mecanism care să explice transmiterea aceluiași motiv dintr-o doctrină într-alta, ajunge la ideea arborelui binar din Gnozele dualiste ale Occidentului. Clasificare și transmitere prin secvențe de natură binară, cam aceasta e logica lui Culianu. Mai departe de clasificare Culianu nu merge, de pildă spre a cuteza explicații de tip genetic. Pur și simplu descrie mituri și le
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
căror măcel au încep zorii creștinismului. Singura cetate de scăpare a acestor divinități de mistere a rămas până azi filosofia ocultă. Aici au fost înghesuite toate relictele panteiste ale antichității, toți zeii necreștinați și salvați de la ardere pe rug, toate gnozele păgâne, întreg hermetismul neoalexandrin, astrologia caldeană, chiromanția și tarotul egiptean, magia naturală a lui Zamolxis și astrologia lui Zoroastru, kabbala iudaică, etc etc. A venit apoi o vreme când, grație renumelui unui Pseudo-Aristotel, tot acest tezaur de sapiențialitate frauduloasă a
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
Adrian G. Romila În 1999 Editura Nemira arăta publicului românesc o latură mai puțin cunoscută a savantului Ioan Petru Culianu. După ce se traduseseră lucrările sale de referință în domeniul istoriei religiilor (Eros și magie în Renaștere, Gnozele dualiste ale Occidentului, Experiențe ale extazului), apăreau atunci textele gazetărești și câteva interviuri ale discipolului eliadian, puse sub titlul unui text mai vechi al acestuia, din 1987: Păcatul împotriva spiritului. Volumul a fost reeditat în cadrul seriei Culianu de la Polirom, în
Reflecții (in)actuale by Adrian G. Romila () [Corola-journal/Journalistic/3813_a_5138]
-
ani. Aplicată atunci, soluția Culianu ar fi făcut, poate, ca azi România să arate altfel și să fie asimilată mai de mult, în mod firesc, marii familii europene. Măcar ca exercițiu de reflecție actuală, merită să credem că autorul Arborelui gnozei nu s-a înșelat. În celebra parabolă a Jormaniei, reprodusă în prezentul volum, există un semenea exercițiu de factologie. Ea e alcătuită din două povestiri, Intervenția zorabilor în Jormania și Jormania liberă. Culianu imaginează un scenariu stupefiant de asemănător cu
Reflecții (in)actuale by Adrian G. Romila () [Corola-journal/Journalistic/3813_a_5138]
-
de operare diacronică a ideii, Culianu realizase că omul e angajat în istorie într-un moment determinat și nu realizează că activitățile sale sunt doar rezultatul unei opțiuni din imensul joc combinatoric pe care sistemul îl desfășoară. Spusese deja în Gnozele dualiste ale Occidentului că sistemul ne alege pentru a deveni „eroi” sau „victime” și că, în rest, hazardul se îngrijește de toate. Dacă privim la destinul lui Culianu, afirmația pare profetică. Cei prinși în sistem nu sunt capabili să realizeze
Reflecții (in)actuale by Adrian G. Romila () [Corola-journal/Journalistic/3813_a_5138]
-
2003), descoperă că micul roman Craii de Curtea Veche, despre „decăderea și moartea unei lumi”, e „foarte actual” politic în România. În cartea despre Culianu și Eliade (2002), acuză, ipotetic, Securitatea de uciderea celui dintâi, „poate chiar un amator de gnoze și ezoterisme să fi ordonat sau coordonat asasinarea lui Culianu”. Eliade, notează în marele eseu monografic despre Ionesco (2006), era „un om esențialmente nereligios și un naiv politic”. Iar dacă Ionesco respinge legionarismul, o face pentru că e „om de convingeri
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
a renascentiștilor înșiși, care cunoșteau foarte bine și latura nefastă, nu doar a imaginației, ci a oricărei activități intelectuale în exces. Așa că, dincolo de admirația necondiționată față de performanța intelectuală a acestei cărți și a întregului proiect utopic, îmi păstrez rezerva față de „gnoza” dualistă care le subîntinde. Și, ca să merg până la capăt: gândirea dez-vrăjită nu este de fapt, ab initio, o operă luciferică? Și atunci, „gândirea vrăjită” care ni se propune, după izgonirea din paradisul prim, nu este doar o cacialma ontologică?
O utopie atinsă: un cercetător român, acasă, în Europa by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3005_a_4330]