38 matches
-
prin dispoziții legale și să li se indice să tindă către o comportare mai cuviincioasă. Boierii, clerul, ca arhiepiscopul, episcopul și stareții mănăstirilor au fost întotdeauna scutiți de oricare fel de contribuție, dar ei trebuie să achite cunoscuta impunere a goștinei și a deseatinei, deși erau scutiți, pe măsura stării și demnității lor, de o anumită cantitate din impunerea pe animale. Astfel, episcopul trebuia să achite impunerile pentru tot ce depășea o mie, boierul pentru tot ce trecea de 800 sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de vreo 25 și a treia de vreo 15 guldeni, alăturat au să împlinească lucrări în fortificațiile de la Bender și la celelalte lucrări publice, în măsura în care cheltuiala depășește pomenitul cuantum al contribuției lor și, în plus, sunt datori să achite impunerea goștinei și a deseatinei. Ca totuși scopul final al noilor Preaînalte organizări să devină apropiat, creșterea impunerilor în primii ani n-ar fi admisibilă, căci se poate face presupunerea sigură că, după aplicarea bine gândită a respectivei măriri, vistieria va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
urmă fiind cea mai indicată. G. Spre liniștirea publicului și pentru a face plebea să înțeleagă întru-totul în privința încălcările sale, conținutul dispozițiilor emise de către Preaînalte locuri, cu privire la vămuire, să fie aduse din când în când la cunoștință publică. H. Darea goștinei și deseatinei ar trebui desființate la această organizare nouă, ca fiind nefavorabile comerțului, spre despăgubirea vistieriei ar trebui găsită altă formă de contribuție și, în cazul că plata acestei impuneri ar trebui totuși menținută, rugămintea generală este ca, din cauza multelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ușor imaginată prin prisma a ceea ce am amintit, în treacăt, până aici. Totodată, petiționarul trebuie să achite pentru oi, porci și stupi de albine o taxă apăsătoare, atât pentru agricultură, cât și pentru el însuși, contribuție cunoscută sub numele de goștina și deseatina și care se ridică de la 5, până la 61/2 kr. pe bucată. Pe lângă acestea, el trebuie să plătească, pentru el și pentru agricultorii săi, impozitul de război. Răul se reproduce la nesfârșit, aceasta este în general soarta lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ora 6½ dejunat cu Elisabeta, apoi plecat la Gara de Nord. Ora 7½ plecarea cu trenul special, cu toată societatea de vânătoare, spre Frătești, acolo la ora 9. Coutouly, Hooriks și Pherekyde în vagon. Plecat în 12 sănii (eu cu Stătescu) spre Goștina pe Dunăre, două ore și jumătate (deși am fost asigurați că durează doar o oră). Ora 12 prima goană, care durează o oră, n-am împușcat nimic. Lupi și vulpi în goană. Apoi mare dejun, care a fost adus acolo
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
s-a repopulat curând cu țărani veniți din alte părți și cu cei care se mutaseră în alte sate. În 1705, domnitorul Mihail Racoviță a scutit pe locuitorii din Șipote de toate dările pentru stat, dar a dispus ca veniturile „goștinii și desetinii ” să fie încasate tot de egumenul M. Barnovschi. Tot documentele vremii consemnează că, în anul 1734, satul Șipote era bine populat, deși nu se cunoaște numărul de locuitori. Aceștia au fost supuși atunci la plata unui impozit, dar
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
Hăbășescul biv vel paharnic: „...și să fie în pace de dajdie, și de zloți, și de galbeni, și de taleri, și de lei, și dajdie preutească; așijderea și pe călugărițe să le lase în pace de desetină, de stupi, de goștină, mascuri și alte angăriii câte sunt pe alți mișei în țară" („Surete"..., vol. IV, p. 316), dispoziție față de care Gh. Ghibănescu comentează: „Enumerarea scutirilor pentru preotul și diaconul de la mănăstirea Mesteacăn arată căte dări plăteau preoții către domnie și către
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pe uliță prin târg, că n-au scos oamenii întâi la ruptă, să-și fi luat pecetluituri. Și văzând că nici cu aceia nu-i poate speria să iasă toți la ruptă, vândut-au toate ținuturile la Cochii-Vechi ciocoilor, ca goștina de oi pre oamenii cei fără de pecetluituri de ruptă, de nu putea scăpa nici un becisnic de om pe nicăieri să nu ia pecetluit..." Același Mihai Vodă Racoviță, în a sa a doua domnie, când țara se obișnuise și se înscria
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
În Descrierea Moldovei din spusele lui Dimitrie Cantemir se înțelege că fumăritul era mai vechi, însă nu era atât de important atunci fiindcă era mai mic. În timpul lui Mihai Racoviță fumăritul devenise obiect de mezat, dat pe seama CochiiVechilor... Gorștina sau goștina era o dabilă pe oi și pe mascuri, pe care visteria o da în antepriză pentru a fi încasată. La început, goștina se lua pentru pășunatul oilor și a porcilor în munții domnești, iar mai apoi a devenit un impozit
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
fiindcă era mai mic. În timpul lui Mihai Racoviță fumăritul devenise obiect de mezat, dat pe seama CochiiVechilor... Gorștina sau goștina era o dabilă pe oi și pe mascuri, pe care visteria o da în antepriză pentru a fi încasată. La început, goștina se lua pentru pășunatul oilor și a porcilor în munții domnești, iar mai apoi a devenit un impozit comun, pentru toate localitățile și pentru toate vitele omului, oriunde ar fi pășunat. Un fel de dare pe capul de animal aflat
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Episcopului Sava care a găsit Episcopia „arsă, prădată, fără ogradă, fără casă, fără chilii", neavând nimic, „nici pe dinlăuntru, nici pe dinafara", în afară că menționează că „îi acordă 20 de scutelnici care să fie spre serviciu și a căror goștină și desetină să fie în folosul Episcopiei" devine și un inventar al gloabelor ori înlesnirilor ce puteau fi făcute atunci supușilor: „...să dea cu ruptă câte trei ugri de om într-un an visteriei, și acești bani să-i dea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
documente, istoricul M. Costăchescu prețuindu-l „ca model de veche și bună traducere făcută de acest dascăl de slavonește". Pentru a o ajuta, se spune în „Istoria orașului Iași", p. 295, Domnul scutea Mitropolia de plata văcăritului, de desetină și goștină pentru vitele sale și-i mai dăruia de la vama domnească și câte 160 de lei pe an, jumătate la Paști și jumătate la Crăciun, dar îi cerea Mitropolitului „să se îngrijească de școala slavonească și de cea grecească din orașul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
6 octombrie 1407 într-un act în care, la Liov, boierii Țării Moldovei reînnoiesc jurământul către regele polonez, Vladislav Iagello, iar printre aceștia este mențonat "„Mihail de la Dorohoiu”". Ținutul Botoșaniului a fost atestat documentar într-o listă de încasări ale goștinei (darea de porci) în 1757. Acesta a apărut ca urmare a decăderii târgului Hârlăului și a creșterii importanței Botoșaniului și a încorporat mare parte din teritoriile fostului ținut al Hârlăului. Pierderiile teritoriale suferite de Moldova în 1775 și în 1812
Județul Botoșani () [Corola-website/Science/296650_a_297979]