155 matches
-
prea adânc, n-am putut să iau nimic de pe ea. Așa că am mers mai departe, căutând altceva. Le-o luasem Înainte tuturor și știam că tre’ să iau orice aș găsi. Am tot mers de la bancurile de nisip unde găsisem goeleta și n-am găsit nimic, deși mersesem destul. Și apoi, când am ajuns să văd farul Rebecca, am văzut tot felu’ de păsări care se roteau deasupra a ceva și m-am Îndreptat spre ele ca să văd despre ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
departe? — O zi de mers. Nu știu. O duzină, dacă n-au bagaje. N-au bagaje. Unde vreți să-i duc? — — Asta hotărÎți dumneavoastră. Adică eu decid unde-i las? — Destinația lor este Tortugas, de unde trebuie să-i preia o goeletă. — Ascultați-mă. La Tortugas e un far, pe cheiul Loggerhead, și Ăla are transmisie radio În ambele direcții. — Așa este. Ar fi, desigur, o mare prostie să-i debarcăm acolo. PĂi și-atunci? — Eu n-am zis decît că destinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să-i debarcăm acolo. PĂi și-atunci? — Eu n-am zis decît că destinația lor este Tortugas. Ăla-i locul În care trebuie să fie ca să poată trece. — Da. — Dar dumneavoastră Îi debarcați unde considerați că e mai bine. Și goeleta o să vină la Tortugas ca să-i preia? — Desigur că nu, spune domnul Sing. Ce prostie. — CÎt Îmi dați pentru fiecare? — Cincizeci de dolari. Nu. — Șapteșcinci sună mai bine? Dumneata cît iei pentru fiecare? Ah, dar asta chiar n-are nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
elefant Înainta gînditor pe teren și, la semnalul omului cocoțat pe grumazul său, Își lăsa capul În jos, Își legăna de cîteva ori trompa cenușie, brăzdată, iar apoi o Încolăcea grav În jurul unui stîlp de cort, mare cît catargul unei goelete de curse. Apoi elefantul se retrăgea Încet, tîrÎnd stîlpul uriaș ca pe un băț de chibrit. În acest moment fratele meu izbucnea În hohote exuberante, „ha, ha, ha“ și mă Împungea cu degetul În coaste. Ceva mai Încolo, doi negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Christian. * * * - Uite-l! Smulgîndu-se din mîinile maică-sii, măturînd În trecere o carafă cu apă care Îi stropi din belșug vălul, Marie se năpusti spre balconul apartamentului Într-un vîrtej de muselină la fel de albă ca vela de pe catargul principal al goeletei pe care o umfla briza dinspre sud-vest. Silueta Înaltă și bine clădită a skipperului se decupa Îndărătul cîrmei. Era Încă prea departe pentru a-i desluși trăsăturile, dar Îi era de ajuns să Închidă ochii ca să vadă zîmbetul larg care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În timp ce vasul cu două catarge cîrmea ca să intre În port, iar marinarul radios o saluta aplecîndu-se adînc, cu mîna pe inimă. Dăduseră nas În nas la căpitănia din Saint-Malo În ianuarie al anului ce trecuse. El venea să-și Înmatriculeze goeleta veche, ea era pe urmele unei filiere de contrabandiști. Dragostea la prima vedere izbucnise instantaneu. Era adevărat că se iubeau de atîta amar de ani... Ea avea doar șase ani cînd hotărîse cu toată seriozitatea că-l va lua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
asculta. Cu pupilele ușor dilatate, privea țintă spre un punct aflat departe, dincolo de umărul lui, iar pe chipul ei se perindau expresii diferite care exprimau tot atîtea sentimente. Surpriză, neliniște, neputința de a Înțelege. Intrigat, Ryan Întoarse capul și zări goeleta lui Christian care tocmai lăsase În urmă promontoriul Soaz și se Îndrepta spre larg, cu vela mare umflată de vînt. La orizont, primele fulgere Începeau să brăzdeze cerul. - Nu te neliniști, spuse el cu căldură. Marinarii se Întorc mereu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îngînase ceva ce aducea a scuză, În vreme ce apăsa febril tastele mobilului căutînd numărul lui Christian. Se auzi soneria, apoi mobilul Îi dădu căsuța vocală. Mesajul pe care Îl lăsă Marie era scurt. „Sună-mă repede. Te iubesc“. Urmări din ochi goeleta care se Îndepărta spre apus, de unde venea furtuna. Și dacă nu se va mai Întoarce? Primele picături de ploaie se striviră de parbriz cînd ajunse la mașină. Deschise portiera, provocînd un curent de aer care făcu să zboare hîrtiile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mărunțișuri. Închizînd iute ușa, se apucă să le adune și tresări descoperind un bilețel scris pe o foaie ruptă dintr-un carnet. Te aștept acolo unde mi-ai spus da. Uluită, Marie se uită din nou În zare, acolo unde goeleta părea că se face tot mai mică, apoi reciti biletul scris de Christian. După o clipă de șovăială, demară. 6 Norii care se Îngrămădeau Îi veniseră de hac amurgului, astfel că era beznă totală cînd Marie se Îndreptă spre abația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fi putut să-i fac rău? - Scopul era mai cu seamă s-o sperii foarte tare. Doar ai spus-o, ești gata de orice ca ea să plece cu dumneata. - În noaptea aceea, eram pe mare, Îi aminti el glacial. - Goeleta dumitale era pe mare, ceea ce nu e chiar același lucru. Îl privi pe Christian a cărui țigară de foi se consuma prea repede, martoră a furiei lăuntrice a skipperului. - Știi care e cel mai bun mijloc de a dejuca orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mușama sau să pilotezi o mașină Ferrari, de pildă. Poți fi sigur că martorii au focalizat cu toții acest detaliu, În asemenea măsură Încît să fie incapabili să descrie individul. Așadar, zise el mai departe, sosind cu bacul, ți-am zărit goeleta care se Îndepărta... Savură o clipă ce avea să urmeze. - Ei bine, aș fi jurat că cel care ținea cîrma avea cu cel puțin zece centimetri mai puțin ca dumneata. - Și te-ai fi Înșelat. Capătul țigării de foi scînteie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
agresat la vechea abație. Ea se Întoarse pe călcîie. Lucas primi direct În față privirea ei Încărcată de ură. - Christian n-ar fi făcut niciodată un asemenea lucru. Minți. În noaptea aceea plecase pe mare, l-am văzut. - Ai văzut goeleta, și este tocmai ceea ce voia el să vezi. Știam că n-ai să mă crezi, așa că sună-l pe un anume Noël Legoff, la Cancale, și Întreabă-l unde era În noaptea aceea! TÎnăra femeie păru brusc cuprinsă de greață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
privirea lui Lucas, Marie se mulțumi să dea din cap și se Îndepărtă. Abia ieși din SRPJ că se și Întoarse spre Fersen, nedînd atenție ploii care cădea cu găleata. - De acord, ai avut dreptate, Christian nu se afla pe goeletă În seara cînd am fost agresată la abație, i-o Împrumutase efectiv lui Legoff, un fost coechipier care murea de poftă de destulă de mult timp ca să nu fie prea pretențios, declară ea dintr-o suflare. Dar asta nu dovedește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cămașa pusă pe un scaun. - Pierric Le Bihan a ieșit din comă. Poate vorbi. Îmi pare bine. Foarte bine. Lucas o privi, amuzat de avîntul ei. - Vrei să zici, pentru Pierric? - Și pentru el. Închise ușa În urma ei. De pe puntea goeletei, Christian o urmări din ochi pe Marie, care cobora din mașina de teren și se Îndrepta spre bacul gata de plecare, În compania polițistului. Să fi acționat puterea privirii lui sau chemarea mută pe care aceasta o conținea? O văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
extraordinara stăpînire de sine de care dădu dovadă cînd se auzi rostind: - Te duc eu pînă acolo? Nu schimbară o vorbă pe tot parcursul scurtului drum pînă acolo. Dar cînd o lăsă la intrarea pe pontonul la care era ancorată goeleta lui Christian, Îi luă mîna și i-o sărută. Marie Îi zîmbi, mișcată, și Își retrase Încet mîna. Se uită după ea cum merge În direcția goeletei și se-ntoarse. Accelerînd, mai aruncă o privire spre ea În oglinda retrovizoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acolo. Dar cînd o lăsă la intrarea pe pontonul la care era ancorată goeleta lui Christian, Îi luă mîna și i-o sărută. Marie Îi zîmbi, mișcată, și Își retrase Încet mîna. Se uită după ea cum merge În direcția goeletei și se-ntoarse. Accelerînd, mai aruncă o privire spre ea În oglinda retrovizoare, se Încruntă zărindu-l pe Christian care, cu un aer sumbru, cu o sticlă goală În mînă, stătea așezat chiar pe chei, de unde era limpede că Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aruncă o privire spre ea În oglinda retrovizoare, se Încruntă zărindu-l pe Christian care, cu un aer sumbru, cu o sticlă goală În mînă, stătea așezat chiar pe chei, de unde era limpede că Îi observase. Marie sări pe puntea goeletei și se aplecă spre cabina luminată. - Christian? Intrigată că nu obține nici un răspuns, coborî. Remarcă o dezordine neobișnuită, o cutie de conserve Începută, cutii de bere goale. Ușa cabinei se trînti violent. Se Întoarse și-l văzu pe Christian care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se făcu mai subțire. De parcă ar fi avut din nou zece ani... vorbi despre Pierric, despre copil... În timp ce Îl asculta cum povestește mai departe, pe Marie o năpădi o violentă greață. * * * Christian stătea În hamac cînd ea urcă la bordul goeletei. Primul lucru pe care-l văzu fură ochii ei verzi, strălucind de lacrimi. Să fi fost din pricină că el Îi lipsea la fel de mult cît Îi lipsea ea lui? Cuprins de o speranță nebunească, se ridică și se apropie de ea. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Marie Încuviință și rămase surprinsă cînd Jeanne o cuprinse brusc În brațe și o strînse la piept. - Du-te repede, te așteaptă, Îi șopti ea desprinzîndu-se la fel de brusc. La capătul ultimului loc de oprire din port, Christian se agita pe goeletă, ocupat cu ultimele pregătiri de plecare. Cu coada ochiului o văzu pe tînăra femeie desprinzîndu-se de părinți și străbătînd piața portului fără să se Întoarcă. Marie deveni conștientă de privirile care se aținteau asupra ei. Părinții, Christian, Lucas... Grăbi pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
O simți rezemîndu-se de el, lipindu-se cu umărul și cu șoldul. Sirena bacului răsună. Vibrația motoarelor Începu să toarcă surd, bacul dădu Înapoi și se desprinse de chei, făcînd vîrtejuri În apa portului. Fără să schimbe o vorbă, văzură goeleta Îndreptîndu-se rapid spre larg, Christian se deslușea limpede În spatele cîrmei. Cu o Împunsătură de gelozie, Lucas recunoscu În sinea lui că skipperul avea o Înfățișare elegantă și se Întrebă dacă Marie nu Încerca oarece regret contemplînd silueta celui pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
printre iahturile și șalupele cu cabină amarate. Cu carenele lor albe, ambarcațiunile aveau un aspect aproape spectral În lumina apusului - o flotă pregătită să navigheze pe aripile unui vînt-nălucă. Andersson se opri la capătul debarcaderului, unde era ancorată o micuță goeletă. La pupă, mai jos de flamura Clubului Nautico, se putea citi numele ei: Halcyon. Polițiștii Întinseseră de-a lungul balustradelor benzi ale căror capete atîrnau În apă, plutind ca serpentinele de la o petrecere de mult Încheiată. — Halcyon? (Am Îngenuncheat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
făcînd pe managerul lui mă puteam plasa mai aproape de Crawford și Betty Shand și poate reușeam măcar să găsesc un fir călăuzitor către adevărul despre incendierea conacului Hollinger și despre absurda mărturisire a lui Frank. În portul de ambarcațiuni pătrunsese o goeletă albă cu velele strînse și cu motorul la minimum. La cîrmă se vedea silueta subțiratică a lui Gunnar Andersson, de aceeași Înălțime cu arborele artimon, cu cămașa fluturîndu-i pe umeri ca o fîșie de velă zdrențuită. Vasul părea neîngrijit, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de ulei, de unde am presupus că Andersson navigase cu el pe traseele petrolierelor dinspre Tangier. Apoi am observat capătul de panglică galbenă ce flutura prins de balustradă la proră, ultimul rest din banda cu care polițiștii Înfășuraseră ambarcațiunea. — E Halcyon. Goeleta lui Frank... ce caută aici? — Așa e, spuse Crawford, ridicîndu-se și făcîndu-i cu mîna lui Andersson, care Îi răspunse scoțîndu-și bereta. Am vorbit cu Danvila. Frank e de acord că iahtul o să fie mai În siguranță În portul din Costasol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dormitorului. Am ieșit pe balcon și m-am uitat după raza farului din Marbella, presupunînd că vreo descărcare electrică distrusese felinarul. Dar raza Își continua rotirea lină pe cer. Miezul portului din Costasol era cuprins de flăcări. Luase foc o goeletă, catargul Îi strălucea ca un fitil de lumînare. Eliberată din parîmele de amarare, plutea În derivă către larg, ambarcațiune de foc căutîndu-și În beznă flota-fantomă. Dar nu dură niciun minut, și parcă stinse cineva flăcările cu mucarnița; am bănuit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu mașina pe lîngă port În drum spre clubul sportiv, am văzut o ambarcațiune a poliției dînd roată resturilor Împrăștiate pe apă. Pe chei se adunase ceva lume să se uite la un scafandru care plonja În locul unde se scufundase goeleta. Pe iahturile și șalupele din jur, de obicei atît de liniștite, era activitate intensă. CÎțiva proprietari Își testau velatura și motoarele, În timp ce nevestele lor aeriseau cabinele și lustruiau alămurile. Numai Andersson ședea liniștit În atelier, cu același aer posomorît dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]