25,173 matches
-
Cred că înțeleg foarte bine ce ai vrut să spui.Dar că noi,cei care înțelegem și știm câtă dreptate se află în vorbele “Ce țară e aceea în care gură diplomaților adevăr grăiește, iar regii umblă imperturbabili în demnitatea goală?”câți suntem?Prea puțini sau prea fricosi.Sau e nevoie de un copilasa inocent care să spună(cum numai ei o spun);”nu vedeți că regii sunt dezbrăcați?” De ce nu o faceți voi ,jurnaliștii,scriitorii,de ce nu lăsați deoparte neînțelegerile
Coloana vertebrală gonflabilă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82919_a_84244]
-
glad to see they’re coming, too bad că o să mai fie și alții în afară de me and only me around. Aș a P.S.Recomand Web Club ca loc de mers for electro stuff, but only on Fridays, îi mai mult gol de obicei și ppl-ii is always the same. Pentru că moderezi comentariile, te rog șterge PS-ul. I really don’ț want more ppl to come there (although se mai întâmplă din când în când niște invazii).And btw, Bonobo rulează
Insurgenţa veselă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82951_a_84276]
-
concluzie, arată cât de departe suntem de rezolvarea acestei situații. Puya a fost cel mai sincer: “Se vorbește mult la talkshowuri dar nu se face nimic concret”. știu eu undeva în românia un centru de dezintoxicare, care este mai mereu gol, asta cu toate că se știe de el și exită și persoane care ar avea nevoie de tratatemnt. Între timp (pentru că este nou și oferă niște condiții super) este folosit drept “compartiment de lux” pentru pacienții internați în clinica de psihiatrie de
Grupul petru monolog social by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82965_a_84290]
-
uite orice... Femeile pe care le respingi și de care nu poți uita, a căror imagine te urmărește mereu,femeile care te fac să le dorești într-o manieră disperată și care îți bântuie gândurile în nopțile în care privirea goală îți este fixată aiurea iar brațele goale tânjesc la pasiunea nopților albe. Femeile din a caror cauza îți încovoi trupul de durere și pentru care îți vine să urli și să plângi că un copil și de care îți aduci
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
și de care nu poți uita, a căror imagine te urmărește mereu,femeile care te fac să le dorești într-o manieră disperată și care îți bântuie gândurile în nopțile în care privirea goală îți este fixată aiurea iar brațele goale tânjesc la pasiunea nopților albe. Femeile din a caror cauza îți încovoi trupul de durere și pentru care îți vine să urli și să plângi că un copil și de care îți aduci aminte peste ani... când ele te vor
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
câte un băiat trecut câteva nopți prin viața ta căruia nu-i vei putea spune niciodată te-am iubit sau aș fi putut fi iubita ta, daca nu ai zâmbit spunând “la revedere” și nu ai izbucnit într-un plânset gol cu spatele la trenul din urmă, daca nu ți-ai căutat fericirea doar în locurile imposibile, atârnata de relația perfectă, daca nu ai o sumă de prețioase amintiri amare ce iți aduc totuși un surâs împlinit pe buze, daca nu ai trâmbițat
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
eu că pînă la urmă,o să dai cep chintesentialitatii, vorbindu-ne puțin de HAINE! Bineînțeles, cînd vrei să salvezi lumea prin marxism, un amănunt atît de important, nu poate fi ignorat. Doar n-o să ne-apuce echitatea și fericirea colectivă, goi sau, mai rău, îmbrăcați prost! Așa că, revoluția vestimentară fiind adevăratul preambul al transfigurării umane,e bine să nu mai așteptăm!E musai să declanșam insurecția, să răsturnam tirania troglodita a “hoardelor de învățătoare și diriginți”, a “educatorilor care tuna și
Ai dreptul sa ramai dezbracat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82989_a_84314]
-
Dar tu știi mai bine, seara în cameră, umbră lecturilor tale lipsa și dorința de a spune la un moment dat un lucru numai ca să fie spus, să fim și noi în rândul lumii, cred că te urmărește. Ești cam gol deocamdată și nu convingi. Și apropo, dacă tot spuila un moment dat “Ich bin ein Bulangiu” aș dori să te întreb, fără sarcasm, chiar știi germană? Dar bine, adică să citești și să scrii în germană. Încă nu am ce
Scriti, baieti, orice, numa scriti! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82998_a_84323]
-
dar nu părăsim incinta”. Incinta adăpostea cam 5,000 de oameni și o duzină de toalete, demne de o soartă mai bună într-o peliculă semnată Kusturica. Chiuvetele la care nu curgea apă și bodyguarzii care se zgâiau prin ramele goale ale ușilor de la WC-uri întregeau imaginea de penitenciar. Un străin (să-i spunem Robin), căruia România nu i-a atrofiat încă simțul igienei, a avut ideea nefericită de a-i cere unui bodyguard să-i permită ieșirea din incinta
Igrasia noii Ibize a Europei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83078_a_84403]
-
o noapte în compania altei hippioate ingenue. Invazia manelelor și a merturilor a declanșat o reacție hiper-alergica cunoscută sub numele de Mișcarea “Salvați Vama Veche”. Brusc, n-a mai fost în ordine dacă te bronzezi în slip sau în pula goală, daca bei rom de la alimentară sau Cuba Libre de la Ovidiu, dacă vii cu 4×4 sau cu stopul, dacă-ți place de muzică lui Sile sau daca preferi iPod-ul. Concertele-protest din ultimii trei ani au cimentat o Vama muzealizata
Lehamite litorala by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83079_a_84404]
-
apare mareea, talazu, ocazia. E clar că nu puteai s-o scapi, “pistruiatu”, “roscovanu”, “marxistu”, “scriitoru” și “efebul” din tine( și mai ales din brandu tău) nu te-ar fi iertat. Și iata-te, fat-frumos-din-brand, încercînd să răpui, cu mîinile goale și tricoul proaspăt imprimat, “barzaunele” rasist care-a tisnit din gitlejul președintelui. Mai întîi a fost incursiunea paranormala a lui Gheorghe în borcanul cu poncife behaviorist-electorale( soldata cu expresii de genul: “Băsescu se hrănește din mase”, “intra într-un soi
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
trebuie să facă nimeni legi speciale, nici pentru ei, nici pentru nici o altă minoritate de orice fel...Trebuie să “umblam” la (în)cultură tuturor, civilizația ne lipsește, de isterici care se leagă cu lanțuri de baleniere sau umblă în pielea goală pe străzile din întreaga lume nu duce nimni lipsa... Criști S. Nu înțeleg cum îi puteți lua apărarea lui Băsescu.. A greșit! Când lu’ Iliescu i-a scăpat pe gură porumbelu’ și s-a adresat unui ziarist cu “mai animalule
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
altuia în mod nemijlocit ci într-un fel sau altul prin intermediul moderatorului. Termenul mediu. Voi termina cu binele. Scopul scuză uneori mijloacele, dar dacă a trebuit să se ridice o voce care să urle...” Voi nu vedeți că împăratul e gol!” iată că s-a ridicat una. În această seară mi s-a vindecat o rană veche, stârnita de ură și de rușinea care s-a strâns în mine și în toți ai mei, ca în politica românească mai bântuie un
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
apoi că textele de aici pot destabiliza. Destabilizează mai întîi obișnuința de a trece nepăsători, ba chiar plictisiți, pe lîngă îmbulzeala de obiecte din jurul nostru. Arca lui Noe deschide gustul către fantasticul banalului: pe prima copertă a cărții, un dulap gol, pe ultima, unul invadat de obiecte, mai toate inutile. Reușită sugestie, pentru că aceasta se și întîmplă în carte. E destabilizată apoi o știință veche și respectabilă precum etnologia, preocupată de tezaurizare, uitînd însă de prezent, de Coca-Cola, cu privirile țintă
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
sute de mii de oameni, pe atunci eram cu totul liberi și "scriam" doar pentru noi... Dan a murit în 91 și atunci am scris ultimul text cu umbra lui în suflet. Dan a murit straniu, într-o noapte, singur, gol și ud, electrocutat de un calorifer electric, care i-a vărgat pielea. Textul era așa: " Cred că Dan s-a gândit mult în noaptea aceea, când curgeau amperii în el, dacă să mai trăiască sau nu. Ar fi putut să
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
acestei lumi. Chiar și rămânând mereu la un metru de noi, tot ar fi făcut afișajele ceasurilor noastre digitale să se dea vertiginos peste cap, consumându-ne fulgerător viața. În timpul marilor furtuni ar fi fugit, nebun de singurătate, în câmpul gol, căutând trăznetele. Fiecare șuvoi de foc alb care i s-ar fi înfipt în degetele ridicate spre cer i-ar fi iluminat chipul într-o poză mișcată a copilăriei. Lacrimile lui, ca niște fulgi albaștri, ar fi ars iarba, ar
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
o știre din sport: o echipă feminină de fotbal din Norvegia riscă excluderea din campionat fiindcă a folosit drept portar un bărbat. De-ghizat în femeie, firește. Oare ce l-o fi dat de gol? Faptul de a nu fi primit gol, se pare.
Coadă de tip nou by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14758_a_16083]
-
chiote... Și, totuși, nu era nimic, nimeni." Sau, altundeva, asaltat de mulțimea premiilor câștigate la diferite concursuri pentru consumatori, unul dintre personaje se plânge: "...nu mai am nici unde să le pun. Debaraua e plină... Dar viața mea e cam goală." Explicația, banală, se ivește, prin vocea domnului Niculescu: "Trăim într-o societate de consum care ne oferă mai ales produse de consum. Dar ceea ce este esențial pentru spirit, nu se află în galantare." Venirea în America, așadar, nu a schimbat
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
comparație nefericită între binevoitorii care-au sustras acte oficiale profitînd de vidul instituțional și situația din Germania Democrată, unde o mină de oameni au intrat în clădirea STASI, preluind-o ca să împiedice distrugerea documentelor, dar parasind-o așa cum intraseră, cu mîinile goale. în asemenea situații, e riscant să numești "studiu de caz" singurele documente la care ai avut, la urma urmei întîmplător, acces: cît sînt ele de reprezentative pentru Serviciul de Cadre al PCR? Se poate face o analiză pertinenta a respectivului
Fetele ascunse ale documentelor de partid by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14765_a_16090]
-
calme, mature, nu stă în conceptualitate, ci mai curând într-o ciudată detașare de subiect, eterare a imaginilor cu un copleșitor ecou metafizic, insă trădând golul, anxietatea, totodată calmă derulare emoțională: "o carte cu imagini răsturnate/ voi aduce pe țărmul gol/ aștept să văd cât de aproape sunt două zile." Ioan Vieru are o privire de spectator, ca în fața scenografiilor angoasante ale lui De Chirico. Cu greu se poate decela realismul din metaforă, totul este filtrat subtil, filosofic, amestecând vidul gesturilor
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
toată literatura lumii, ce naiba, măi citisem, dar așa ceva... Mrkrgnaô!... Până și fonetica animaliera în Ulise se distanța de clasicismul onomatopeic știut. O voce feminină suava anunță apropierea de Paris și stația finală, Monparnasse. O muzică alertă umplu numaidecât vagonul destul de gol în momentul acela. Mozart pe mine mă dispune totdeauna pentru că știu că viața așa cum o vede el nu există și că e doar treaba noastră. E cum ai trăi, în paralel, a doua viața, numai pe contul tău personal și
Reflexe pariziene VII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14773_a_16098]
-
lu-mea are niște pantaloni care par tăvăliți prin nisip ud, albiți de atîta purtare, cu partea de jos în franjuri, căscați pe la genunchi sau rupți pe coapsă. Unii au pantalonii tăiați sus de tot, încît li se văd bine picioarele goale și înnegrite de soare, alții deasupra genunchiului, sau sub genunchi, sau la jumatatea gambei. Cei care au avut destul material ca să ajungă pînă la gleznă au pantalonii evazați, de parcă le-a greșit cineva cusătura. Totul atîrnă pe muritorii nespus de
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
adânc pe care un insomniac ca mine nu poate decât să-l admire... Loviturile însă pe care le primesc la clătinăturile mai bruște, mă silesc în cele din urmă să mă mut de lângă el și să mă așez pe fotoliul gol, orientat în direcția mersului, ceea ce e și mai comod. Instalându-mă bine, încerc să închid ochii. Zadarnic. Atunci, cum îmi întorc ochii spre dreapta, spre fotoliul gol de alături, de lângă geam, văd pe măsuța trasă în afară ca pentru lectură
Reflexe pariziene VI by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14800_a_16125]
-
din urmă să mă mut de lângă el și să mă așez pe fotoliul gol, orientat în direcția mersului, ceea ce e și mai comod. Instalându-mă bine, încerc să închid ochii. Zadarnic. Atunci, cum îmi întorc ochii spre dreapta, spre fotoliul gol de alături, de lângă geam, văd pe măsuța trasă în afară ca pentru lectură o carte foarte groasă, răscoaptă, umflată, ca salvată de la o inundație în care a zăcut zile în șir. Trag mai atent cu coada ochiului, mă sucesc în
Reflexe pariziene VI by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14800_a_16125]
-
Materiile încep să viseze, consolînd spiritul bolnav cu ajutorul prețiozităților: "Ți-a bătut în tîmple, alb, ora,/ Te doare lucirea rece din tavan,/ În aerul stătut se-mpotmolesc secundele,/ ce speri vezi clar în fumul de țigară...// Cutia de scrisori mereu goală...// I've just call to say I love...// Veneai plutind - sirenă a norilor/ se deschideau drumuri de alb cu carmin/ trecerii tale, ce stîrnea fîlfîiri de aripi,/ ochii de agat ai caselor, aprinși, te devorau/ în grațiosul dans pe geana
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]