6,083 matches
-
viță, Ce rotesc,o, aprig jocul vieții, gureș, Cum e obiceiul de prin Maramureș. Liguriei II Ce aș putea să-ți scriu ce nu s-a scris, Pământ puțin și stâncă peste goluri, De unde-și iau puterea, tragic vis, Crestatul golf și asprele decoruri? Liguric țărm, ca un arici se strânge În sine însuși numai țepi și spăngi, De aici plecă spre glorie și sânge, Barcazul, cei o Mie, plumb și lănci. Pe Garibaldi l-ai împins din spate, Nu vântul
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
marinari unde e ceața deasă. Terase pentru rodul cel mai scump, Răbdare latinească, sfânt efort, Grădina ta coboară până-n port, Îmbracă-n iederi casa lui Columb. E aspru și uleiul tău, parcă amar, Lămâia ta-i acidă, vinul tare, În golfuri nereidele-ți vin rar, Ești cicatrice, uscăciune, sare.
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
suflă dinspre Roma, cetatea cea mai vestită, deci maestră, lipsește și Ponente, ce bate tot dinspre nord-vest, cel alintat Ponentino de romani, recunoscători că le răcorește vara orașul, cât despre aprigul Tramontana, despre cumplitul, arcticul Bora, cel care răscolește sălbatic golful Triestului, dar se simte și mai spre miazăzi, mai bine să nu vorbim, mă simt cu musca pe căciulă, pentru că vin oarecum dinspre acele părți. Chiar Grecul suflu, Grecale, ce sosește din ostrovul poetului, vînt ce cutreieră dinspre Zante spre
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
albă de naufragiat, sau de condamnat, ori de bolnav, mai tare? Deci care dintre cele patru plus patru puncte intermediare, va veni ajutorul pe mare? Cum stăm cu coatele lipite de parapet, cu fața spre larg, privind în golul, în golful Genovei, chiar mai mult, ne adâncim treptat într-un golf mai mic, numit al Paradisului; o bucurie nu vine niciodată de una singură, zic, dar nici necazul, adaugă Angela... Ar trebui să simțim fierbintele Scirocco, sau Libeccio, pătimașul, libianul, dar
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
tare? Deci care dintre cele patru plus patru puncte intermediare, va veni ajutorul pe mare? Cum stăm cu coatele lipite de parapet, cu fața spre larg, privind în golul, în golful Genovei, chiar mai mult, ne adâncim treptat într-un golf mai mic, numit al Paradisului; o bucurie nu vine niciodată de una singură, zic, dar nici necazul, adaugă Angela... Ar trebui să simțim fierbintele Scirocco, sau Libeccio, pătimașul, libianul, dar vremea lor a trecut. Dinspre larg, unde iahturi și iole
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
de oaspeți cu încă o masă nesfârșit de lungă și douăsprezece scaune în jurul ei - a lui N. are doăzeci și patru, dar el e șeful delegației! În față, de la fereastra uriașă în montură de inox se vede ca în palmă Golful Mexic cum își leapădă leneș valurile uriașe pe recifurile de la picioarele parapetului din granit roz, la fiece șapte secunde mă lovește în ochi lumina farului cu sclipiri de pe celălalt mal al șenalului ce duce în port; crenelurile fortului Moro străjuiesc
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
ne ia în seamă nici când plecăm. Adormind în patul imens (mai degrabă conceput pentru sex în grup - 12 persoane!), sub o dună de puf ca la nemți, încep să mă gândesc la misiunea specială și secretă a lui N... Golful Mexic foșnește ca trestia în Deltă, pe vânt... Hotelul "Nacional". 29.I. Seara. La șapte sunt în hol. N. era deja acolo. Ca de obicei tăcut, nici urmă de jenă pentru ieri. Nici gând de vreo explicație. Mă întreabă doar
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
cheiului. o fregată-și aruncă ancora-n lună luna se deplasează-n tăcere spre vest și fregata legată de ea ca o umbră dispare în noapte. ultima oară a fost văzută în 1874 în Gibraltar. apoi în 1711, toamna, în Golful Persic. o vreme n-a mai fost văzută de nimeni de parcă viii și morții ar fi fost cu toții legați la ochi. a reapărut în 1452 la Constantinopol cu un an înainte ca diamantul Bizanțului să cadă în mâinile Semilunii. se
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
si sare. Liguriei Când toate începeau să fie, Un Deget ferm, poruncitor Te-a desenat cu bucurie, Tatăl și Fiul, Duhul Creator. Nu pe nisip, pe scoarța lavei, Pășește primul heruvim, Ligurie, de Domnul Slavei Trasată ești, contur sublim. Și golfuri mici mai sapă încă De râd ca gropile-n pomeți, Măslinii-i urcă și pe stâncă, Vița de vie o cațără-n scaieți. Ești arc întins, atingi și norii, Un țărm abrupt și nematern, Săgeată-n infinit, navigatorii Sunt fii
Adrian Popescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7844_a_9169]
-
a răsăritului. Așa era Africa - un corp prea prea bătrân și deshidratat, ca o piele de elefant. Își trase picioarele mai adânc, sub pulover și-n-cepu să asculte foșgăiala gângăniilor pe sub frunze și zgomotele care anunțau începutul zilei: trecerea pescarilor înspre golf și mersul pe vârfuri al pisicilor africane, care împânziseră curtea, forfota păsărilor de mare și, bineînțeles, plesnetul valurilor la țărm, fiindcă Mediterana era liniștită, după două nopți de furtună. Își îndreptă spatele. Litania rugăciunii se stinse, ca ecoul unui pahar
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
muzică ușoară și catastrofe aeriene. șRutină? Idiotul!ț Dar trebuie deconspirat - la fel de răspicat, la fel de cinic, la fel de lucid, - că omul nu a reușit să umanizeze Luna. Ea a fost transformată în magazine, în laborator, în șosea, în parc, în teren de golf, în sală pentru conferințe de presă, în studio de televiziune, dar nu a devenit a omului. Căci, uitați-vă bine: nu există mormânt pe Lună. Și acolo unde nu există morminte, nimic nu e omenesc, nimic nu e al omului
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
prin canalele Gării de Nord și pînă la pasul de cangur al primului om ajuns pe Lună, televizorul ne spune totul, ne alimentează insațiabila poftă de evenimente, ne flatează vanitățile și orgoliile și ne creează permanent iluzia participării. Asistăm la loviturile de golf ale lui Clinton și la cele din Golf ale lui Bush, participăm la suferințele lui Elțîn și ale lui Jirinovski, la redesenarea geografiei și la resemnificarea istoriei. Vedem revoluții în direct, privim catastrofele naturale și dramele sociale ca pe niște
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
cangur al primului om ajuns pe Lună, televizorul ne spune totul, ne alimentează insațiabila poftă de evenimente, ne flatează vanitățile și orgoliile și ne creează permanent iluzia participării. Asistăm la loviturile de golf ale lui Clinton și la cele din Golf ale lui Bush, participăm la suferințele lui Elțîn și ale lui Jirinovski, la redesenarea geografiei și la resemnificarea istoriei. Vedem revoluții în direct, privim catastrofele naturale și dramele sociale ca pe niște simple ficțiuni și ne implicăm înfiorați în construcții
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
muzician? - Nu tocmai muzician, dar cînt la saxofon. Al treilea lucru care îmi place foarte mult e pictura, mai ales cea modernă, abstractă, expresionismul. A, la televizor mă uit și la emisiuni sportive! Sînt pasionat de sport: fotbal american, hochei, golf. - Nu și de fotbalul european? - Am văzut Campionatul Mondial din 1994, dar... (rîde, strîmbă din nas). - Cîntați des la saxofon? - Am un saxofon cu care cînt chiar la colocvii sau simpozioane, dar cel mai des în cabinetul meu de lucru
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
își făceau, pentru ei și familiile lor, monumente din marmură de Paros sau Carrara în cimitirul grecesc din oraș. Un licăr de celebritate a luminat orașul cu prilejul morții misterioase a țarului Alexandru I. Apoi, portul a recăzut în uitare. Golful s-a umplut cu nisip, iar navele de mare tonaj au fost nevoite să ancoreze în larg. În același timp, aglomerarea urbană vecină, Rostov-pe-Don, extinzîndu-se și modernizîndu-se, a acaparat tot comerțul din regiune. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, Taganrogul nu
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
retras, dar rămânând un festin pentru critici. Și totuși, dezamăgirea e cruntă... Maiorul Marco (Denzel Washington) trăiește o deziluzie în legătură cu eroismul individual: sergentul Shaw, actual candidat la vicepreședenția S.U.A., (Liev Schreiber) nu și-a salvat realmente camarazii în Războiul din Golf; mințile tuturor soldaților au fost manipulate pentru a crede asta. Scopul era de a "machia" trecutul glorios al lui Shaw, pentru a-l propulsa pe scena politică; el are să fie președintele care să acționeze conform intereselor companiei Manchurian, care, cu
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
stupii și alte asemenea ascundeau zei și muzici (dar cât de reconfortant să vezi cu ochii tăi că divinul nu este exterior lumii!). Și totuși, străbătând insula Evia, cea mai mare - după Creta - din Grecia, abia separată de continent prin golful Eubeea și strâmtoarea Evripos (cu ai săi curenți pe care Aristotel a încercat în zadar să-i explice) nu mă așteptam la o descoperire atât de șocantă: după ce străbați în lung munții împăduriți ai insulei, cu versanți mai înalți și
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
datorită importanței strategice a insulei - până în 1830, perioadă sângeroasă, zguduită de revolte și încercări periodice de eliberare, cum a fost revoluția din 1821. Satele de pescari din nordul împădurit al Eviei, între care și Limni, deschis ca un amfiteatru către golful de la poalele muntelui Kandili, cu plaja Cochilia și livada ei de măslini care găzduiește acum teatrul de vară, mai păstrează urmele acelor veacuri orientale. Datorită dificilei accesibilități dinspre continent (străbaterea munților cu serpentine care ne-au îngreunat și nouă drumul
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
și la cumințenie și la înțelegere. De aia mă speriasem adineaurea, și mă sperii și acuma , că nu știu ce se va întîmpla dacă continuă demența asta care a început cu George Bush...Că și Bush tatăl a fost o mediocritate. Juca golf și a avut această imprudență, cînd era președinte, să țină la Kiev un discurs în care să spună că nu este posibilă despărțirea Ucrainei de Rusia. Și în trei săptămîni era făcut lucrul ăsta! E catastrofal ca un om de
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
rudele îi pregătesc cea mai călduroasă primire văzută vreodată la Polul Sud. În tabloul triumfal al revederii, poetul a strecurat însă un indiciu discret care face o notă discordantă în atmosfera de sărbătoare generală: neamul pinguinilor lui Apolodor sălășluiește în Golful Terror. Numele este destul de straniu pentru un centru al lumii îndelung visat, pentru o Ithaka, fie ea și populată de pinguini. O justificare își găsește el totuși, dacă este pus în legătură cu deznodămîntul peregrinărilor lui Apolodor: după ce a străbătut lumea în
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
o adevărată întoarcere acasă. Ithaka mult rîvnită îi scapă printre degete lui Apolodor chiar în clipa cînd pare a o ține mai strîns în brațe. Acest joc al imposibilei apropieri, al întîlnirii veșnic amînate, căruia poetul i-a dat numele Golfului Terror, face parte dintr-un scenariu mai complex al cunoașterii și recunoașterii, al găsirii și regăsirii, al amăgirii și dezamăgirii. Cînd pleacă din București, la începutul poveștii, Apolodor nu se îndreaptă inițial spre Polul Sud, ci spre Peninsula Labrador. Acolo
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
răsăreau din aburii de ceață ai mării, vânturi, furtuni, glasurile unor lumi îndepărtate se făceau auzite, mari păsări de apă aproape atingeau catargele cu aripile, dar niciodată complet, apoi mase de negură năvăleau pe cer, luna plină poposea într-un golf al oceanului de nori, iar o umbră mare se lungea peste punte: Olandezul Zburător trecea deasupra ei în plină cursă... Trenul de noapte apăru în cele din urmă. Micuții mateloți de pe Mediterana își strânseră în grabă bagajele, iar acum rămaserăm
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
Muntenia }iganiadei are un contur bizar. Dar omologabil științific. în secolul al XIX-lea, încercând să măsoare lungimea țărmurilor Marii Britanii, topografii englezi au ajuns în situația de a obține rezultate din ce în ce mai mari, o dată cu îmbunătățirea preciziei scării. Fiecare denivelare a vreunui golf făcea ca, practic, lungimea conturului să tindă la infinit. Și asta având, cert, o suprafață fixă. Exemplul acesta e aproape un loc comun în preistoria noțiunii de fractal. Insistența cu care, însă, acest termen e adus în prim-plan în
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
Aș vrea în raze veșnice de-amurg Să-mi văd tăcuta lume la picioare, Aprinse culmi, văi calme, și cum curg În fluviu de-aur argintii izvoare. Nu m-ar opri-n divina goană-apoi Nici muntele cu rîpele-i cumplite; Cu golfuri calde marea se deschide În fața ochilor uimiți și noi. Dar zeul pare-n jos s-o țină; Și se trezește nou impuls, desfăt, Dau zor să sorb eterna lui lumină. Cu ziua-n față, noaptea îndărăt, Cu cerul sus și
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
Înconjurată de ziduri de apărare fortificate, din piatră, late până la 30 m și Înalte de 4 m, cu cinci porți de intrare și canale de apă, făcute din timpul Guvernării Spaniole. Străjuite la nord de Raul Pasig, la vest de Golful Manila, la sud de Parcul Rizal și la est de Grădina Aurora. În partea de nord a Intramuros se află Fortul Santiago, acesta fiind construit În 1714 și aici se găseau și Cazărmile Militare ,fiind rând pe rând fort de
MANILA - PHILIPINE. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Pompiliu Mania () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1545]