32 matches
-
gust, o copie veche după Salvator Rosa, reprezentând un peisaj marin napolitan, un Grigorescu autentic, o culă de Juan Alpar și alte câteva tablouri, centrate în jurul unui portret mare al unui tânăr student de universitate germană, în uniformă de asociație goliardică, măsliniu la față, cu trăsături fine și ascuțite. - Aici ești dumneata, nu-i așa? întrebă Otilia pe Pascalopol,ca și când mai văzuse tabloul și altă dată. - Da, eu sunt... pe când eram student la Bonn. Tabloul mi l-a făcut un prieten
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu word-processor-ul. Era intitulată chiar „Abu”. Îmi aminteam ziua când Abulafia Își făcuse apariția la editură, entuziasmul aproape copilăresc al lui Belbo, bombănelile Gudrunei, ironiile lui Diotavelli. „Abu” fusese, desigur, riposta personală a lui Belbo față de detractorii săi, o glumă goliardică, de neofit, dar spunea multe despre furia combinatorie cu care Belbo se apropiase de aparat. El, care afirma Întotdeauna, cu surâsul lui palid, că din moment ce descoperise că nu poate fi un protagonist, se hotărâse să fie un spectator inteligent - inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și alta”. „Bine, bine, dar lucrurile astea le-au făcut sau nu?” „Lucrul cel mai amuzant este că discipolii lor, vreau să zic neotemplierii din diferite timpuri, zic că da. Justificările sunt multe. Prima teză, era vorba de niște rituri goliardice: vrei să devii templier, arată că ai niște boașe pe cinste, scuipă pe crucifix și să vedem dacă Dumnezeu te trăsnește, dacă intri În oastea asta trebuie să te dai cu trup și suflet fraților, lasă-i să te pupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
muntenism” activ și plebeu (propriu inclusiv lui Arghezi) și fervoarea polemică a futurismului. La fel - teatralitatea cabotină (futuriștii erau mari admiratori ai teatrului de varietăți), aerul de Charlot (figură mitică a primei avangarde istorice), prozaismul căutat, jovialitatea iconoclastă și spiritul „goliardic”, villonesc. Poemele publicate în anii ’20 în Contimporanul lui Vinea („Dragoste falită“, „Idilă“ ș.a.) confirmă, cu asupra de măsură, această întîlnire. Pe de altă parte, sintaxa minulesciană rămîne una cvasitradițională: s-a observat de la început faptul că mimul Minulescu „maschează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îl reprezintă „Răsturnica“, de o paternitate rămasă multă vreme incertă: textul a apărut în revistă semnat cu pseudonimul prietenului Ion Vinea (B. Iova)... Faptul a generat la sfîrșitul anilor ‘60 o întreagă controversă istorico-literară: potrivit Costandinei Brezu, autorul acestui poem „goliardic” ar fi fost chiar Ion Vinea (Iovanache), care semna și Iova. Dar atenție: nu B. Iova ci I. Iova! Dimpotrivă, pentru Șerban Cioculescu și Alexandru Rosetti (prieteni apropiați ai celor doi autori), ca și pentru Dinu Pillat, Emil Manu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spus aproape tot ce era de spus cu privire la afinitățile, dar și la importantele diferențe dintre programul „constructivist” sau mai general avangardist de la Contimporanul și mythos-ul liric al lui Ion Barbu. Abstracționismul, nonfigurativismul, „primitivismul” incantatoriu, construcția intelectualizată, pigmentate uneori cu picanterii goliardice, constituie, oricum, suficiente puncte de întîlnire. Ca și poemele lui Vinea, cele compuse de Barbu sînt un fel de standard al revistei, plasate nu o dată pe post de editorial liric. Romulus Dianu (viitor redactor al publicației) îi va dedica un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
orice obiect, orice limbaj particular al gândirii producătoare, anulând diferența dintre știință, eseu, oratorie, poezie, proză, creație religioasă, reportaje, film, text ezoteric, creație plastică. Din această perspectivă se discută și se descriu „casetele modelatoare” ale psalmilor, odelor, epigrafelor, ale textelor goliardice, ale povestirilor versificate sau ale imnurilor vechi. Canoanele contemporane de poeticitate nu mai permit omologarea lor ca atare, dar demonstrația lui N. îngăduie accesul la orizontul lor originar de receptare și mai ales identifică funcțiile pe care azi ele le-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]