99 matches
-
apoi tăiată de un casap, desigur pentru a servi drept hrană oamenilor. Casapul moare după aceea, fiind adus la moarte de Îngerul Morții. Însă nici Îngerul Morții nu este veșnic: el este ucis (formă menționată în text; sau, poate înlăturat, gonit, oprit de a mai ucide) de către Dumnezeu. Precum vedem, cântecul include aspecte care descriu viața zilnică rurală și de târg semirural, într-o formă parțial tristă și parțial satirica, unele elemente fiind legate de credință religioasă, altele hiperbolizate. Elementul principal
UN IED MIC, NUMAI UN IED („HAD GADYA”) de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368864_a_370193]
-
toți spuneau în urma lui: Iată cum pedepsește Dumnezeu pe cei păcătoși, care asupresc poporul cu poftele și cu lăcomia lor nemăsurată, prefăcându-le mintea în nebunie”. El însă, chiar dacă auzea ceva nu spunea nimic, își lua ale lui și pleca, gonit uneori cu pietre aruncate din spate. În cele din urmă îl găsiră mort în apropiere de Templu. Cineva milostiv l-a luat și l-a îngropat pe acest om, fiindcă altfel ar fi fost aruncat în groapa Gej-Hinom. Referință Bibliografică
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341129_a_342458]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > AȘA CUM MĂ SIMT... Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 628 din 19 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Mă simt ca soarele lunecând spre stele, Gonita de gândurile rele, Cu obrajii pălmuiți arzând, Cu fruntea ascunsă în noaptea crescând... Mă simt fluture cu aripi de foc, Atrasă de lumini de iarmaroc, Cu zbor circular și fără un țel, Lipindu-mi trupul de iarnă de-oțel... Poftind
AŞA CUM MĂ SIMT... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 628 din 19 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343575_a_344904]
-
o-nfiorare Lasă-acea tristețe că oceanul nemilos să nu separe a noastre maluri înfocate și-ntoarce-te la-al nostru vis mieros cu-‘naripate gânduri, cu brațe fermecate că iarna ce se-așterne și frig ne-aduce-n simțuri din Cer fie gonita cu vară far’ de lanțuri Sonnet 56 William Shakespeare Sweet love, renew thy force; be it not said Thy edge should blunter be than appetite, Which but today by feeding is allayed, Tomorrow sharpened în his former might. Șo love
SONET 56 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379392_a_380721]
-
care ne urmărește mișcărilesă nu cumva să ștergem vreun pulsde câte ori am plimbat crângurile pe dealul tăuaveam impresia că cineva a sculptat veșnicia la minutcu verde-intens am umplut hotareleveneau negustori să împrumute un gramdin rotația aceea completă a inimilori-am gonit cum să-mi citească în palmăcând mâna mea e la tinede dincolo de orizonturi un vraciîși șterge tălpile de prafne salutăștie el ceva poate se pregătește să cineze cu noisigur îl vei așeza înspre fântâni hăi să-i furăm meșteșugulpoate uită
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/371594_a_372923]
-
acele ore de intensă trăire îl secătuiau de energie pe focosul artist. Atunci, Călin se refăcea din nou la horele duminicale sau la nunți. Biata femeie nu înțelegea că focul lui Călin se stinsese pentru ea. Se pomenea certată, apoi gonită, sau cu altă femeie adusă-n casă de el. Iar ea?.. Cu, sau fără ceartă, cu sau fără păruială, cu scandal sau fără, era nevoită să plece, plângându-și norocul și greșeala. Își amintea că are un soț, uneori și
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
Hei...ele îl simpatizau, îl doreau, unele chiar îl iubeau. Dar altele, mai sclifosite, cică aveau scârbă de așa bărbat și, chipurile, îl disprețuiau (mai ales cele pioase). Ca să nu mai punem la socoteală pe cele care-l urau (cele gonite și/sau păruite). Dar toate râdeau de el: zi-i Călin și lasă-l! Exasperată, vecina lui iar s-a plâns la maică-mea: -A două-zecea, țațoo! A două-zeceaa! Nu mai pot! Ăsta mă omoară”! Așa a fost Călin: totdeauna
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
ați uitat cu toții să vă mai cinstiți părinții. Auziți-i cum îngână Tatăl Nostru azi și Crezul Unde vă mai este Nunta? Ce facură-ți cu Botezul? Căci purtați pe cele sfinte ca pe-un simplu accesoriu De-au ajuns acum gonite sau împinse-n derizoriu. Caut peste tot românul, în voi, ce vorbiți ca mine Și găsesc straini de țară, ipocriți, oameni-ruine Ce-și învaț-atât copiii: Valentine's și Haloween Căci Crăciun și Dragobete mai înseamnă prea puțin. Am citit cu-
EVADARE DIN MAGAZINUL DE VISE (2) (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344770_a_346099]
-
în durerea-ți mă îndoaie? De ce genunchi-mi nu mă mai ascultă? De ce mă arzi ca-n de iad cu-a ta văpaie? De ce cu dărnicie-mi dai durere multă? De ce-ai ales cu doru-ți să mă nimicești? De ce gonit mi-e sufletul făr' de odihnă? De ce numai cu vise efemere mă hrănești? De ce prin gând îmi umbli să n-am tihnă? Tu, dorule nebun, ce gemi și nu știi glăsui Mai lasă-mă și fugi peste al timpului hotar
DORUL MEU NU ARE MILĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375709_a_377038]
-
fatal de cumpănă în care înclină a crede că în asemenea vreme și-n așa generație însușirile rele ale oamenilor sânt titluri de recomandație. E o atmosferă febrilă în țară, în care până și spiritele cele mai liniștite se simt gonite parecă din urmă de un demon nevăzut, demonul câștigului fără muncă, demonul american al prădării neomenoase, începînd cu istovirea pământului și stârpirea secularilor noștri codri și sfârșind cu tratamentul barbar și fără cruțare al populațiilor. Legăturile aproape părintești cari existau
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
intră într-o cetate sfărâmată")23. Apostolul vituperează împotriva zidului și-i arată omului labilitatea și deșertăciunile faptelor sale. Toate textele abundă de semne și mărci ale prafului: pleavă, nisip, ruine, dărâmături, cenușă: "El le amenință și ele fug departe, gonite ca pleava pe care vânturătorii o vântură în vânt și ca vârtejul de pulbere, în vreme de furtună"24; Pentru ce se trufeșește cel care este pământ și cenușă?"25; "Cetatea pustiită este în ruină..."26. Chiar și verbele toate
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a-si ține soldații treji, Ferrando le povestește istoria cu bătrânul Conte de Luna (Abbietta zingara). Se spune că o bătrână țiganca a fost găsită aplecata asupra leagănului fiului celui mic al bătrânului Conte de Luna, Garcia. Deși a fost gonita de lângă leagănul pruncului, după puțin timp copilul s-a îmbolnăvit și a început să slăbească de la o zi la alta. Învinuită că a practicat magia neagră, țiganca a fost prinsă și arsă pe rug. În chinurile morții bătrână țiganca a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
celui care se folosește de puterile supranaturale reprezintă un act magic imoral. Această viziune asupra unei religii raționalizate, specifică Reformei, se potrivește cu o concepție asupra naturii și asupra relațiilor economice În care puterile supranaturale au fost, În mod eficient, gonite (R. Styers, 2004, p. 115; vezi și J.Z. Smith, 2004, pp. 182-194). Definițiile uzuale subliniază faptul că sistemul magic pornește de la imaginea unui univers controlat de o sumă de „puteri”, care nu se află la Îndemâna oricui, puteri care au
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unei puteri malefice În corpul bolnavului: cel mai adesea, aceasta este un spirit, dar uneori poate fi vorba și despre obiecte. Spiritul malefic ia În stăpânire sufletul și trupul bolnavului și Îi dictează cuvinte și acțiuni neobișnuite. Forțele răului trebuie gonite, evident - de o persoană care posedă puteri egale sau superioare acestora. Ritualul cel mai cunoscut de gonire a spiritului malefic este exorcismul, care, chiar și În religiile creștine, nu este practicat de un preot obișnuit, ci de un reprezentant canonic
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
UN BOIER] E Calabă Mesteacăn pe care-l duc la groapă. [LĂPUȘNEANU] Cum, unul ca acela la groapă? Unul/ce-n dușmănie s-a ridicat asupră-mi/ și i se cade oare o cinste așa de mare? / Aduceți-l încoace... Goniți, arcași, no-rodul /și nimeni să intre. Nu! nu! / Călăul să-l ieie pe-a sa mînă/ {EminescuOpVIII 209} și în spânzurătoare rămâie zece zile, /o neagră siluetă în zarea depărtată/ și în pohod de Nistru... Acolo corbii vie / și cânii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sunt de omăt Și tot sufletu-mi te cere Și te chem, le chem încet Vin iubite, multe nume Mângâioase îți păstrez Visul vieții mele este Tu ferice să te vezi. De ce-ntorci tu ochi-n laturi De cuvântul meu gonit...? Nici visezi cât poți în lume Tu să fii de fericit. Zi și noapte stă la tine Al meu gând nemîngîiet, Căci tot sufletu-mi te cere Și în gând te chem încet. Vino, vino, mult iubite, Pe-al meu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
l-a sprijinit pe S. la începutul activității literare. În orice caz, trăsăturile definitorii ale formulei se găsesc comprimate în Vechi târg din Banat: „Ah, cai furtunoși sau resemnați, cai de plug / mângâiați pe bot, căutați pe-ndelete la dinți, / cai goniți în cerc să se vadă dacă nu sunt bolnavi, / și armăsarul ridicat în două picioare subțiri / arătându-și pântecul argintiu cu pale de foc - / și nebunul lălăia pipăind nevăzute obiecte, / copilul plângea îngrozit, uneori asculta/ melodia flașnetei, monotonă ca zilele
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
al nostru, al amândurora. Azi am fost cu ea la Târgu-Neamțului. Avea de făcut niște cumpărături. În trăsura îngustă (toate trăsurile de pe aici, carcase mizerabile de foste trăsuri, cumpărate pe nimic de țăranii-birjari și proporționate cu caii lor mici și goniți întruna, sunt strâmte și hîrbuite), oricum ai face, nu poți să nu te atingi de tovarășul de alături. De la o vreme, recunoscând, fără să ne-o spunem, cazul de forță majoră, ne-am resemnat și ne-am acomodat cum am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nu sunase. Mâna a tremurat pe conturul ceasului, a recăzut lângă cearșaful boțit ghem pe dușumea, la marginea patului. Dormise gol, dezvelit. Își amintea că noaptea ieșise, parcă, pe pragul casei, să se aerisească. Noapte tulbure, încărcată de vise bizare, gonite, odată cu bezna. Se simțea obosit, greoi. Abia după vreo oră recunoscu masa vraiște, fereastra deschisă, papucii. Intrase, până la urmă, în baie, apoi zăcu, epuizat, pe fotoliu, apoi se bălăbănise printre scaune. Mintea pornea greu, se oprea, amâna. Pe masă, plicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
competiții, cu bărbați maturi ca adversari, unii profesioniști. La fel de bine trăgea și cînd avea doișpe ani și am ieșit la vînĂtoare. Trăgea de parcă avea un radar incorporat. N-a tras o dată aiurea, de prea departe, și nici nu lăsa pasărea gonită să vină prea aproape. Împușca fazanii cu eleganță și precizie, iar rațele le Împușca din zbor.“ La porumbei, În concurs, cînd mergea pe rampa de ciment și Învîrtea roata care-i indica locul În care avea să stea, profesioniștii Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mi plângi de milă, Orb ca visul de copilă; Sunt ca vânt de primăvară, Ca amurgul cel de vară; Din picioare pân-la cap Într-un cuib pot să încap, Iar în cuib de turturele Dorm alăturea de ele. Iarna vin gonit de fulgi, Ce m-acopăr ca un giulgi Și când voi spuneți povești Suflu codrul pe ferești, Iar la claca cea de furcă Mîna-mi torturile - ncurcă. O, deschide-mi un canat Ca printr-însul să străbat Să mă iei la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sălășluesc, Viața nu voiesc Ca să mai trăiesc. Că destul am fost În lume trăind, Valuri multe - am tras Nimic folosind. 25 Înger cu păr galben Înger ce slăvesc, În dulcea-ți zâmbire Raiul îl găsesc, Din nenorocire Când mă văz gonit, Când sunt de necazuri, Rele ocolit. Dacă-ți aud glasul Chinuri îmi sunt vis, Fericirea-mi râde Ceriul mi-i deschis; Viața și nădejdea Și amoru-mi vin Din doi ochi albaștri Ca cerul senin. Ziua îmi văz umbra Și-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
îmi văz umbra Și-n somnul cel greu Ești în veci de față Sufletului meu - Orice sentimenturi De la tine-mi vin, Tu ești pomenirea În orice suspin. 25 bis Când sunt de necazuri, Rele ocolit, Din nenorocire Când mă văz gonit, În dulcea-ți zâmbire 401 {EminescuOpVI 402} Raiul îl găsesc, Înger cu păr galben, Înger ce slăvesc. Viața și nădejdea Și amoriu-mi vin Din doi ochi albaștri Ca cerul senin - Dacă-ți aud glasul Chinuri îmi sunt vis, Fericirea-mi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Rotari? Nu-ți ajunge că faci orice spre a-i denigra și a-i defăima faptele și amintirea? Și nu uita că ești silit să te războiești cu Grimoald. Ele are acum tot aurul și argintul evreilor și ale arienilor goniți de tine și poate să tocmească o armată de mercenari mai mare ca a ta. La care Ariberto, care până atunci doar îl disprețuise pe Rotari ca arian și apărător al evreilor, a început să-l urască, fiindcă măreția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
te vînd, pînă la urmă! N-o să mă pot culca, Galy, cu tine! Vie, o să vrei votcă, țigări, ciorapi! Pe ce să ți cumpăr? Începea să țipe, auzeau copiii din apartamentele alăturate, mamele, tații, posedatul răcnea și măscări cîteodată, trebuia gonit. Un pictor fără atelier era aproape ratat; unul fără alcool era aproape mort; un drog de care nu s-au lipsit nici Gauguin, nici Van Gogh; vedeau după un pahar mare de absint culori și forme pe care altfel nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]