129 matches
-
joc ”de-a pierderea realității”,te ascunzi,te adâncești pe poteci îngândurate,departe,tot mai departe,în hătișul unui tăvălug de amintirifără culoare,aplatizate sub greutatea infinităa necunoașteriiprin cunoaștere,cuprins de tremurul unei alte zile rătăcite,cu umerii uimițiși coloana gotica în formă semnelor de întrebare,cuprinzi tot hăul zgomotos al lumiiîn lacul tulbure al ochilor,uitând calea.... Plâng,diamantele din steleîmi spală obrajiiprea obosiți de viață,prea timizi.Nori dispersați în timpîncearcă mângâierea aripilor de înger,mă adulmeca,mă îmbrățișează
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372314_a_373643]
-
meșteșug. În urma unor comenzi, îl trimite să facă desene după monumentalele sculpturi aflate la Westminster Abbey (precum și la alte biserici londoneze), lucru pentru care ulterior Blake i-a fost foarte recunoascător lui Bășire, pentru că i-a trezit interesul pentru artă gotica, mormintele regilor stîrnindu-i puternic imaginația romantică aflată în plină dezvoltare. În 1773 apar primele gravuri. *1772 Șir William Jones publică Poems consisting chiefly of Translations from the Asiatick Languages, care conține faimosul "A Persian Song of Hafiz". Această carte și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Book of Urizen / Cartea lui Urizen (ultima publicată în anul 1794, în care apare pentru prima oara în opera lui Blake acest nume parcă predestinat URIZEN cu sonoritatea să monumentala adîncă, sumbră, gravă, misterioasă, ce sugerează parcă o "arhitectură lingvistică" gotica, măreață, sau numele unui creator profund al unei astfel de arhitecturi gotice) reprezintă versiunea sau parodia lui Blake la Cartea biblică a Genezei. În The Book of Los Blake descrie căderea în vidul infinit a lui Los: acesta este mintea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Faust, problema dublului, ca În Peau de chagrin de Balzac, regimul diurn și noctun al personalității umane, ilustrat de The Strange Case of Dr. Jekyll and Mr. Hyde al lui R. L. Stevenson sau mitul personalității duble, ca În explorarea „gotică” a lui Meinhold, Sidonia von Bork, die Klosterhexe (carte tradusă În engleză sub titlul Sidonia the Sorceress - „Sidonia vrăjitoarea” - chiar de către mama lui Oscar Wilde). Prea bun cunoscător al literaturii, Wilde nu-și face iluzia că a inventat un nou
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care va deveni obișnuință, apoi normă de traducere, notare, editare. Deci de verificat, confruntat, respins. De separat interpolarea variantei, atestatul îndoielii. Recitire. Comparare. Și la început "compunere"; adică descompunere, cuvînt cu cuvînt, literă cu literă. Literele manuscrise, mai ales în gotică, intră unele în altele. (Re-)compoziția textului, rînd cu rînd, prin juxtapunerea caracterelor, presupune decompoziția semnelor grafice în elemente simple; fie "divizarea fiecărei dificultăți care ar fi examinată în cîte bucăți era nevoie, pentru cea mai bună rezolvare". Trebuia ca
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
scriere care să nu fie istorică. Datorită evoluției grafiilor¸ pentru început. Pot privi și aprecia toate imaginile, chiar dacă propriul lor cod de descifrare culturală îmi scapă. Dar nu pot citi toate scrierile, chiar dacă aparțin alfabetului latin (uncială, cu litere romane, gotică etc.). Apoi datorită singularității limbilor, care mă alătură unui grup uman în particular și trecutului său. Să înveți o limbă străină presupune cu necesitate să înveți istoria unui popor străin. Învățarea scrierii chineze de astăzi presupune incorporarea a treizeci de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
-lea, versiunilor B. în limbile Orientului Apropiat și ale culturii clasice li s-au adăugat treptat traduceri în limbile noilor popoare trecute la creștinism. Prin acestea, ele își vor forma limba proprie, adaptată exprimării scrise. Așa au fost traducerea în gotică, făcută de episcopul Wulfila (secolul al IV-lea), și în slava medievală, de misionarii Chiril și Metodiu și discipolii lor (secolele IX-X). De pe la sfârșitul secolului al XIII-lea datează traduceri în franceză și spaniolă, din secolele al XV-lea și
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
pentru cruce,/ Un templier cu fruntea scăldată în lumină”). Bun cunoscător al poeziei parnasiene și simboliste, aflat sub amenințarea unei necruțătoare boli, O. dă, în „estampele” în care își transformă poezia, peisaje interioare în felul celor din G. Rodenbach. Scenerie gotică, imagini heraldice, aluzii hermetice („Pe masă-n roase pagini «Cornelius Agripa»”) intră în atmosfera de „legendă nordică”, prin care sufletul înstrăinat, pândit de moarte își trăiește „exilul nostalgic” („O albă lebădă sub lună și-n urmă, iată, Lohengrin. Sunt mort
ORLEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
putea întinde, dar nu mai era la prima tinerețe și mă temeam că s-ar putea să-și piardă tonusul și să nu-și mai revină nicicând la forma normală. Așadar, fată gotică, cu ce te ocupi când nu ești gotică? Mă întrebam dacă să-i spun că sunt profesoară de canto pentru elefanți sau inventatoarea ghilimelelor, când o voce ne-a întrerupt, zicând: N-o cunoști pe Anna Walsh? Butch a întrebat: —Cum ai zis? Cum ai zis, bine spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pleoape albastru și buze de culoarea caisei. O pereche de blugi decolorați și un tricou prea strâmt, cu o lăbuță de pisică pe sâni, pe care scria Liceul Kearney, unde echipa Bearcats e acasă. Majoreta Karin, cea de dinainte de Karin Gotica. Weber îi dăduse un fir de speranță oribil, iar ea se agățase de el. Se năpusti în cameră cu brațele întinse, cu chipul radiind de ușurare, gata să-i îmbrățișeze pe amândoi. Dar când se apropie, Mark dădu înapoi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
niște provocatori pe care baconienii Îi infiltraseră printre teutonici, dar la cu totul altceva se gândeau Marx și Engels când Își Începeau Manifestul din ’48 cu fraza elocventă. „O stafie bântuie prin Europa“. De ce oare tocmai metafora aceea, atât de gotică? Manifestul comunist face aluzie sarcastic la fantomatica goană după Plan care agită istoria continentului de câteva secole. Și propune o alternativă, atât baconienilor, cât și neotemplierilor. Marx era evreu, poate că la Început era un purtător de cuvânt al rabinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
luiCuza; A.I.Cuza; deosebită; dificilă; doctor Who; domn; drăgăstoasă; dreaptă; drepți; după; dur; ea; ecvestră; elogiu; emblemă; epic; eroi; etern; eternitate; fad; falnic; familie; fantomă; fascinat; fată; făurar; femeie; fier; fîntînă; flori; fructe; frumos; fundament; generație; de ghips; gips; gîndire; gotică; grădină; ideal; idol; idolizare; imaginație; imobil; imobilizare; imoralitate; important; impozant; impunătoare; incapacitate; inerție; insensibilitate; Ion Creangă; înalt; închinare; înfricoșător; îngeri; a înlemni; întîmplare; lemn; de lemn; liniște; liniștit; lipsă de viață; Lupoaica; Matei; mausoleu; merite; meșter; metal; mică; mie; mirare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
fi și si, fl și r. Scrierea insulară Încetează să mai fie În uz În secolul al IX-lea. Evoluția ulterioară a tipurilor de scriere cunoaște, În linii mari, trecerea de la scrierea insulară la cea caro lină, de la carolină la gotică, de la gotică la umanistă (lăsînd deoparte scrieri de mai mică importanță sau cola terale, cum ar fi merovingiana, vizigotica, beneventana). Minuscula carolină, clară și precisă, s-a dezvoltat În mănăstirea St. Martin de Tours Încă de pe vremea abatelui Alcuin (cca
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
si, fl și r. Scrierea insulară Încetează să mai fie În uz În secolul al IX-lea. Evoluția ulterioară a tipurilor de scriere cunoaște, În linii mari, trecerea de la scrierea insulară la cea caro lină, de la carolină la gotică, de la gotică la umanistă (lăsînd deoparte scrieri de mai mică importanță sau cola terale, cum ar fi merovingiana, vizigotica, beneventana). Minuscula carolină, clară și precisă, s-a dezvoltat În mănăstirea St. Martin de Tours Încă de pe vremea abatelui Alcuin (cca 735-804), iar
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Ibidem, p. 158.). footnote>.Cu exemplificarea menționată aici (în notă), Blaga preciza: „Transcendentul, care coboară ca să se arate, ca să se materializeze, e un gând metafizic, pe care-l surprindem de altfel și în funcția, pe care, înarhitectura bizantină, spre deosebire de cea gotică, o are lumina”<footnote Ibidem, p. 160. footnote>.Prin această asociere cu o „metafizică latentă” se relevă transcendența pentru omul unui cerc spiritual cultural, într-o mare diferențiere însă, nu generic, printr-o „întruchipare arhitecturală” a unor„metafizici divers simțite
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
constatat aceeași înrudire între latină, greacă și sanscrită, de unde s-a conchis că și ele vor fi avut o sursă comună care este posibil să nu mai existe. La limbile presupuse a avea aceeași origine cu sanscrita au fost adăugate gotica și celtica, apoi și vechea persană. Conservarea în aceste limbi, după peste trei mii de ani, a unor trăsături comune de natură lexicală și gramaticală, în condițiile în care nici una dintre ele nu poate da socoteală de structura și alcătuirea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ideea de curgere, avem pe jilav, vlagă, mlaștină etc. Privită în context istoric larg, forma vin se prezintă ca anterioară formei vie. Forma cu n o au limbile slave (vino), albaneza (venë și verë), latina (vinum), greaca (oinos), armeana (gini), gotica (wein), gruzina (γvino), araba (waynum), ebraica (jajin) etc. Rezultă că vie este o creație românească influențată de lat. vinea „plantație viticolă; coardă și butuc de vie”. Auă „strugure” este cuvânt românesc pentru a cărui istorie se consideră suficientă raportarea la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cortina se ridică, luminile se sting, muzica se oprește. Rămâne doar sunetul inimilor bătând cu nerăbdare. Să înceapă așadar spectacolul... Clădirea arăta ca și cum ar fi fost de-a lungul timpului martora multor fenomene paranormale: murdară și întunecată - într-un cuvânt, gotică. Contrasta cu cei doi zgârie-nori care o încadrau mai ales prin acoperișul plat și prevăzut cu balustradă, cât și prin faptul că obloanele ferestrelor erau în marea lor majoritate închise. Construcția era o relicvă a epocii victoriene și fusese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
din acele vremuri: cruci, calicii, carcase menite a adăposti relicve, făcute toate din metal prețios încrustat cu pietre și email. În cursul secolului al XII-lea, în Franța de Nord se dezvoltă un nou tip de construcție religioasă, calificată drept "gotică" sau "barbară", în timpul Renașterii, în semn de dispreț față de operele medievale. În comparație cu bisericile romane, adesea construite în jurul mănăstirilor aflate în locuri retrase, edificiile gotice se ridică, dimpotrivă, în orașe. Pe măsură ce orașele își măresc dimensiunile, ele impun și biserici, primării, hale
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
vechimii. Pentru ca cititorul să-și facă o idee, îi voi pune la dispoziție câteva citate: „«Vechi» (old ) este un cuvânt el însuși foarte vechi, derivat, probabil, dintr-o rădăcină indo-europeană care înseamnă «a hrăni». Dacă mergem pe urma cuvântului în gotică, norvegiană veche și engleză veche, descoperim că ceva «vechi» e ceva bine nutrit, matur, copt. Lumea e, pentru noi, hrănitoare, atunci când îi simțim vechimea. Sufletul omenesc nu se alege cu mare lucru din lumea nouă a ultimelor descoperiri, sau din
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pe Dumnezeu cât și pe Sfântul Ioan Botezătorul și Quatuor Coronati, se învățau cele șapte arte liberale și geometria, secret al secretelor pentru rarii companioni aleși a deveni în timp arhitecți. Ei erau însă urmașii spirituali ai artelor romană și gotică, corporații constituite din călugări și eclesiaști, artizani și muncitori laici organizați în societăți ierarhice și strict religioase. Ei împărțeau pâinea și deci trupul Domnului 23. Membrii Congregației Ospitaliere a Fraților Pontifi, structurată după reguli benedictine erau specializați în construcția de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
la Arhivele Statului din București, în optsprezece caiete de mărimi diferite. Fiecărui an îi corespund, în medie, aproximativ 60 de pagini. De regulă, un caiet cuprinde însemnări din mai mulți ani consecutivi. Sunt redactate în limba germană, cu grafia fracturată („gotică”) a secolului al XIX-lea. Scrisul este foarte mărunt, multe cuvinte sunt prescurtate, iar rândurile, înghesuite, acoperă întreaga suprafață a paginii, fără a lăsa măcar un colț nefolosit, dovadă a caracterului econom al regelui. Autorul nu urmărește o idee anume
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
obținut, de asemenea, cópii fotografice ale jurnalului, de bună calitate, realizate după acele microfilme. Descifrarea, transcrierea și traducerea textului le-am făcut utilizând acele fotocopii. În textul manuscris, care e în limba germană, regele a folosit, de regulă, grafia fracturată (gotică) a secolului al XIX-lea. Majoritatea numelor de persoane sunt înscrise însă cu grafie latină. Din acest motiv, în textul tipărit am ales să reproduc numele de persoane cu litere cursive (italice). Acest lucru aduce un avantaj suplimentar: ușurează căutarea
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
rol comparabil cu cel al unei edituri (Saint-Martin de Tours, Saint-Denis, Saint-Gall, Reichenau, Echternach, Saint-Maximin de Trčves), ca furnizori recunoscuți de către prinți, biserici și mănăstiri. 3. Scrierea. În această perioadă, scrierea a variat de la capitala pătrată a Antichității pînă aproape de gotică. Principalele trei tipuri de scriere erau atunci majuscula, cursiva și minuscula. Scrierea capitală pătrată, de origine lapidară, încetează să fie folosită în tot textul după secolul al V-lea. Mai răspîndită, scrierea capitală rustica se caracterizează prin alungirea liniilor verticale
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
secolului al XV-lea altele păstrează o prezentare arhaică. O ruptură mai logică ar putea-o reprezenta o dată în jurul anului 1530. 1. Caracterele. Pentru a desena caracterele, primii tipografi au copiat scrierea din manuscrise și au folosit-o ca atare: gotica textualis în textele sacre și în lucrările liturgice (Biblii cu 42 și 36 de rînduri, Psaltirea din 1475), gotica notula în tratatele mari (Catholicon-ul din 1460), bastarde în textele în limba populară (edițiile Mansion la Bruges, Vérard la Paris). Caracterele
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]