175 matches
-
pe lângă cele două curți din sat, ca: plăieși, călărași, crainici, libertini etc., „slujbe” care implicau o minimală știință de carte. Ținând cont de aceștia dar și de faptul că în conscripțiile amintite sunt menționați numeroși preoți care îndeplineau funcțiile de „grămătici” , cum a fost cazul lui Ioan Vasile în 1721, respectiv de dascăli ai școlilor sătești, se poate conchide că, deși neatestată documentar până acum, cel puțin începând cu [[secolul al XVIII-lea]], în sat a ființat o școală modestă, care
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
grăiesc, ca și alalți să învăț decât întunearec de cuvinte neînțelease într-alte limbi. Derept aceeia, frații miei, preuților, scrisu-v-am aceaste psăltiri cu otveat de-am scos de-n psăltirea sârbească pre limbă rumânească să vă fie de învățătură și grămăticilor. Și vă rog ca, frații miei, să cetiți și bine să socotiți că veți vedea că e cu adevăr.”" Dimitrie Cantemir, în cunoscuta sa operă Descriptio Moldaviae apărută în 1716, menționa următoarele aspecte referitoare la atitudinea moldovenilor față de cultura scrisă
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
,"Eliya ben Asher Halevi" sau "Eliya Levi Ben Asher Ashkenazi" (în ebraică: אליה בן אשר הלוי לעוויטא אשכנזי, cunoscut și ca "Eliyahu Bahur" (după titlul cărții sale de gramatică, Eliyahu „băiatul” sau „studentul”) poreclit și "Eliyahu Hamedakdek" (Eliyahu grămăticul) 13 februarie 1469 Ipsheim sau Neustadt an der Aisch - 28 ianuarie 1549 Veneția) a fost poet evreu în limbile ebraică și idiș, filolog, traducător și lexicograf, învățat umanist, care a trăit și activat în Germania și Italia. Romanul cavaleresc în
Eliya Levita () [Corola-website/Science/329219_a_330548]
-
și șeful curții. "Banul" (de Severin) îndeplinește funcția unui dregător militar, cu drept de judecată locală, care execută și poruncile administrative ale domnului. "Logofătul" ține socotelile domniei, scrie hrisoavele mai importante și pune pecetea pe toate acestea. El coordonează activitatea grămăticilor. "Vistiernicul" se îngrijește de veniturile și plățile domniei. "Spătarul", pe lângă faptul că poartă sabia domnească la ospețe și ceremonii, este și șeful oștii în timpul războiului. "Stolnicul" se îngrijește de mesele domnești. "Paharnicul", numit inițial "picernic", varsă de băut domnitorului. "Comisul
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
de pluș ce cuprinde niște flori galbene pe un câmp verde spălăcit, cu ceva fir pe dânsul și cu oarecare însemnări roșii, cât se poate de solid și curat”". În cancelaria domnească se cunoșteau limbile slavonă, latină și probabil greacă. Grămăticii erau puțini, astfel că trebuiau să își urmeze domnul oriunde se ducea acesta, căci ei cunoșteau formulele juridice consacrate. D. P. Bogdan considera că "„formularele hrisoavelor slavo-române în totalitatea și armonizarea lor sunt un produs propriu spiritului românesc al epocii
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
icoanele împărătești din anul 1849, a fost atunci doar repictat. O inscripție zgăriată pe dosul icoanei Sf Maria cu Pruncul reține următorul text în alfabet chirilic: "„leat 7288 Ene grămăticu”". Anul erei bizantine corespunde anilor 1779-1780 ai erei noastre, iar grămăticul Ene a fost un cântăreț-dascăl la biserică, care și-a semnat probabil donația, după vechiul obicei de marcare a faptelor ctitoricești. Din memoria unei bătrâne din sat, consemnată de preotul Ioan Ioanicescu, biserica a avut de suferit în urma unui cutremur
Biserica de lemn din Ioanicești-Găbrieni () [Corola-website/Science/323235_a_324564]
-
satul Prigorenii Mici, azi comuna din județul Iași. Tatăl său a fost Neculce vistiernicul, se pare grec de origine, iar mama - Catrina era fiica vistiernicului Iordache Cantacuzino și a Catincăi Bucioc. Al doilea soț al Catrinei a fost Enache (Ienachi) grămăticul, tatăl vitreg al cronicarului. În anul 1686, un podghiaz polon ("podghiaz" sau "poghiaz" = grup de ostași care execută o incursiune pe teritoriul străin cu scopul de a jefui) a ars conacul familiei de la Prigoreni și l-a ucis pe Enache
Ion Neculce () [Corola-website/Science/297634_a_298963]
-
primăvara și toamna).( după stația meteo Borod și monografia județului Bihor) Primele atestări documentare privind învățământul din satul Borod, datează de la mijlocul secolului al XVIII-lea, când pe lângă Biserica Greco-catolică și cu ajutorul material al nobililor vremii, școlarizarea se făcea cu ajutorul “grămăticilor”. Din 1919 se dezvoltă învățământul de patru și șapte clase în limba română și se întemeiază prima bibliotecă românească din sat Borod. În anul 1961 se dă în folosință actualul local al școlii din sat, care în anii următori este
Borod, Bihor () [Corola-website/Science/300847_a_302176]
-
Filofteia", Editura Agapis, București, 2014. Viața Preacuviosului Romil de Vidin și a Preacuviosului Teodosie de Târnovo," Editura Sophia, București, 2010; Eftimie de Târnovo, patriarh, Grigorie Țamblak, " Viața Sfintei Filofteia, Viața Sfântului Patriarh Eftimie de Târnovo," Editura Sophia, București, 2009; Matei Grămăticul, "Viața Sfântului Nicolae de Ianina," patronul cetății Sredeț, Editura Sophia, București, 2011; Viața făcătorilor de minuni de la Zografu: Sfântul Cosma, Sfântul Pimen iconarul", Editura Sophia, București, 2012; Constantin Virgil Gheorghiu, "Condotiera", Editura Sophia, București, 2011; Constantin Virgil Gheorghiu, "Sfântul Ambrozie
Gheorghiță Ciocioi () [Corola-website/Science/335647_a_336976]
-
dregători, de slujbași sau de oșteni ai domniei. Mai putea fi și boierul ce era însărcinat cu convocarea divanului. De asemenea, și diacul nu putea fi un simplu dascăl sau cântăreț bisericesc. El putea fi un scriitor de cancelarie, un grămătic sau uricar, adică un om învățat, cu științăâ de carte. Din acest unghi de vedere, proprietarii cunoscuți ai Stăneștilor au putut fi oameni cu funcții de răspundere la domnie și ar fi reprezentat elita-dregătorilor ei. Oricum, satul care la 1638
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
încă de la început că este un citat furat de la Critias, dar Charmides nu recunoaște. Tot Socrate îi spune lui Charmides, care se va mira de asta, că va încerca să dezlege această "cimilitură" (ghicitoare). Primul argument este acela că, un grămătic nu își scrie și nu își citește doar propriul nume de fiecare dată, ci se “îndeletnicește” cu a scrie sau a citi și altceva. Legat de primul argument este al doilea care susține că meșteșugarii, medicii și pantofarii nu se
Charmides (Platon) () [Corola-website/Science/303652_a_304981]
-
În contextul în care, românii din Transilvania au fost considerați ca națiune „"tolerată"“ secole întregi, neavând dreptul la învățătură, primele forme de învățământ s-au desfășurat pe lângă biserică, singura organizație națională îngăduită poporului român. Astfel, „diecii” sau „grămăticii” învățau pe copii, rugăciunile, cântările bisericești și mai rar scrisul sau cititul. Primii racoviceni despre care se poate spune că au cunoscut scrisul și cititul sunt semnatarii actului de zălogire al muntelui Suru către cămătarul Iacob Felekiensis din Avrig, datat
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
pe lângă cele două curți din sat, ca: plăieși, călărași, crainici, libertini etc., „slujbe” care implicau o minimală știință de carte. Ținând cont de aceștia dar și de faptul că în conscripțiile amintite sunt menționați numeroși preoți care îndeplineau funcțiile de „grămătici” , cum a fost cazul lui Ioan Vasile în 1721, respectiv de dascăli ai școlilor sătești, se poate conchide că, deși neatestată documentar până acum, cel puțin începând cu secolul al XVIII-lea, în sat a ființat o școală modestă, care
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
era anunțată de câteva studii parțiale care îngăduie o privire în laboratorul dominat de rigoare al unui cercetător atent la toate detaliile: Bibliografia lui Ion Neculce, Neculce vistierul, tatăl cronicarului Ion Neculce, Un diac din secolul al XVII-lea: Enache grămăticul. Acest grup de contribuții reface cu migală lumea în care a trăit Neculce (exemplară e cercetarea despre „Iordăchioaia vistierniceasa”, adică despre Alexandrina Gavrilaș Mateaș, soția lui Iordache Cantacuzino, bunica dinspre mamă a cronicarului), posibilele ei prelungiri în text și mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290477_a_291806]
-
pare foarte departe. Dac - am întoarce binoclul istoric spre anul 1654, la încoronarea lui Constantin Basarab, fiul lui Radu Șerban, am vedea tot piesa de azi, jucată în alte costume, {EminescuOpXII 106} am vedea pe ulițe mese cu câte un grămătic și la ele cei 100 000 de dorobanți și seimeni depunîndu-și jurămintele asupra formulei: Jurați pe această sfântă Evanghelie și pe această cinstită cruce că veți fi cu Constantin Vodă un suflet și un sfat, ascultîndu-l și ajutîndu-l fără viclenie
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
reiese din felul în care au fost rezolvate disputele în legătură cu stăpânirea unei moșii. Primul privilegiu, cel din 26 octombrie 1458, rezolvă conflictul dintre Stan Poiană și Mihul logofăt. În 1434, printre alte sate întărite popii Iuga și fiului său, Mihul, grămătic, se număra și satul Temeșești. La 2 iulie 1439, erau întărite popii Iuga și fiului său Mihul mai multe sate, printre care și Temeșești despre care se menționa: “privilegiul lui Stan Poiană să nu aibă câștig asupra acestui privilegiu al
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de istorie și geografie și era interesat de Enciclopedia franceză. Ierodiacon la Episcopia Râmnicului de la șaptesprezece ani, este ieromonah din 1787 și, adus de mitropolitul Filaret la București, în 1793 devine arhimandrit. A fost în același timp conducătorul școlii de grămătici de pe lângă Mitropolie, iar mai târziu dascăl la „Sf. Sava”. Egumen al mănăstirii Vieroși de lângă Pitești, în 1822 este numit episcop de Argeș cu sprijinul domnitorului Grigore D. Ghica. Activitatea lui G. unește deopotrivă munca de diortositor (corector) și copist, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
poate, cea mai cunoscută devenind un exemplu de erezie armenească. Referiri la această plăsmuire se regăsesc în cuprinsul Pravilei de la Govora, unde armenii sunt numiți „de trei ori procleți spurcatu postu ce postescu, de trei ori blăstemați arțivurii proceți“26. Grămăticul Stoica de la Biserica domnească din Târgoviște a dat, în 1668, o tălmăcire integrală a povestirii 27. Aversiunea față de ritul armenesc se va perpetua în scrierile clericilor ortodocși de la noi până în prima jumătate a secolului al XIX-lea, texte în care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
426. Stăniloae, Dumitru 226. Stătescu, Eugen 175. Steinberg, I. 222, 223. Steinhardt, Nicolae 457-459. Stendhal 511. Stere, Constantin 248, 380-383, 389-393, 395, 404. Sterninii 477. Stevens, Frank 276. Stöger, M. F. 357. Stoian, Stanciu 240, 242. Stoianu, Gheorghe 442. Stoica, grămătic 78. Stoica, Luana 498. Stoiculescu, general 429. Stoide, C. A. 76. Stolojan, Anastasie 175, 185. Stourzh, Gerald 372, 373, 375, 376. Straucher, Beno 372. Straulea, Ion 450. Strelka, Joseph P. 372. Stroescu, Vasile 386. Stroicești, familie 110. Stroici, v. Luca
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
asemenea, D. Furtună, autorul mai multor lucrări de istorie literară și editor al revistei de cultură populară „Tudor Pamfile”, prezent aproape în fiecare număr. În două articole este omagiat poetul Ion Păun-Pincio, iar în numărul 3-4/1929 redacția polemizează cu „grămăticul” Mircea Eliade. O rubrică originală este „Cartea neagră”, unde sunt nominalizați „cetitori ai noștri care au avut eleganta obrăznicie de a ne ceti și a nu ne plăti revista”. Alți colaboratori: Octav Sargețiu, Aurel Lambrino. I.R.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289269_a_290598]
-
de formare petrecuți în Anglia. Analiza comparată a englezei britanice și a celei americane - așa cum o întâlnim în textul spiritual intitulat „Notes (Very Brief Please) on English and American Style” (Chandler, 2000, pp. 35-38) - nu e, însă, aceea a unui „grămătic”, ci a cuiva interesat de mentalitatea exprimată, influențată și trădată de limbaj. Aerul de aparentă obiectivitate, faptul că avantajele sunt mai puține decât dezavantajele nu trebuie să inducă în eroare: Chandler a pus degetul pe câteva puncte esențiale, care demonstrează
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
însărcinat, probabil, cu o parte din treburile redacției, așa cum fusese altădată la „Timpul”. Printre colaboratori se întâlnesc H. G. Lecca și Cincinat Pavelescu, aflați la începutul carierei literare. Primul articol al lui Caragiale apare la 7 noiembrie 1895. Este vorba de Grămătici și măscărici, în care autorul discută cu luciditate, ironie și subînțeleasă amărăciune condiția socială a gazetarului mercenar, aflat în slujba unor patroni politici. Articolul a provocat un răspuns al lui Anton Bacalbașa, prim-redactor atunci la oficiosul conservator „Epoca”. Dramaturgul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287204_a_288533]
-
viețile familia le ale supușilor săi, după cum povestește marele ban Mihai Can ta cu zi no în cronica sa. Vodă intervine în căsătoria pe care văduva Maria Canta cu zi no se învoiește s-o facă cu Costandin Zaguria novel grămătic, boier grec din anturajul domnului mai sus-a mintit. Dar Vodă „ca unul ce și într acestea se amesteca, de nu lăsa nici cununia la voia învoiților, a zăticnit-o“, remarcă banul, rudă cu văduva Maria aflată în cauză. Cei
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
vârstă să o înzestreze și să o căsătorească“; Bălașa, tot orfană, pleacă din Craiova, în căuta re de lucru, ajun să în București, de ea se ocupă jupâneasa Iana, care o ajută să-și găseas că de lucru la Riga grămăticul ca slujnică. Unii părinți văd această perioadă ca o situație ex cep țională, provocată de moartea unu ia dintre ei și de sărăcie. Cel mai bine se exprimă Maria din Nemți, cu fiică de 13 ani și jumăta te, dată
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
pe la gar duri. Mai întâi apare Ivan croitorul, vecin în aceeași curte, pus în mișcare de gălăgia auzită și rămas lângă casă din curiozitate. Apoi, de prin prăvăliile și casele din jur, ies și ceilalți: nevasta lui Alecsie băcanul, Constantin grămăticul, Bogdan vătașul. Cearta se încinge în toată regula, iar strigătele se aud din uliță. Cu dovada în mână, o cracă ruptă și găsită prin curte, Tudor îi zice că „de ce primește pe soru-sa în grădină, că știe bine că pe
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]