81 matches
-
pe departe, și apartamentul blestemat din „blocul exterminator”, ale cărui dimensiuni cresc și scad ca un organism programat să-și suprime rebelii prin propriii „anticorpi”. O replică sublim-burlescă (în intenție) la suava Chloe din Spuma zilelorse zbate să ofere și grăsana Ella, care, pentru a-și căuta iubitul ce nu mai dădea nici un semn de viață de patru zile, pornește prin aer pe un covor fermecat alcătuit din scuipații bucureștenilor - reflexe ale scîrbei generalizate - fiind absorbită de bloc precum un bol
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
plătește două porții de lichior, sărut drăgăstos, lichior de ouă cu zmeură și frișcă. Sunt scumpe și au un gust îngrozitor. Iată cât de mult a plătit deja tata pentru ea. Fiul mai are puțin și varsă. Tatăl îi distruge grăsanei frizura înaltă, tapată și‑și bagă degetele de‑a dreptul în acest cuib de pasăre, pot să îndrăznesc? Ho‑ho! Sigur că da, maestre, hi‑hi. Fata îl măsoară pe fiu, care arată ca un tânăr studios. Fiul privește țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
e cea mai tare. A fost căsătorit de trei ori, iar a doua nevastă avea peste doi metri Înălțime. Asta era de-a dreptul gigantică! Parcă erau Într-un freak show! M-am uitat odată la un film porno cu grăsane, Împreună cu prietenii mei din L.A., printre care și ciudatul ăla, și muream de râs pentru că prea erau grase alea. Luaserăm cu toții amfetamine și eram făcuți praf, numai ăla avea o față serioasă și a Început să se masturbeze, acolo, În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Ce, eram taică-su, să mă iubească?! Nu m-au iubit propriii mei copii și cred că din același motiv: ce, eram tatăl lor, ca să mă iubească? Eu eram doar idiotul ăla pe care l-a păcălit excroaca aia de grăsană, care probabil că le spusese adevărul: “Nu-i tatăl vostru, hai să-l prostim, dă-l dracului!” Dacă așa ați pornit voi în viață, copilașii mămicuței, să vedem cum va fi viața voastră în viitor! Neveste ca mămițica voastră se
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
turbă de furie. Buzele-i groase începură să-i tremure, bulbucații ochi îi ieșiră din orbite, din vânăt la față se făcu tăciune, iar fălcile începură să se agite. De departe urlă: - Te spulber, băă, cearșaf umflat! Te fac cârpe, grăsane! Și se aruncă asupra lui ca un taur înfuriat. Nor Alb îi repezi un pumn în fălcuțe și un picior în burtă, dar Nor Vânăt îi suflă cămeșoiul până în înaltul cerului. Până la urmă se încleștară unul în altul, rostogolindu-se
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
partea asta a Europei începe să se contureze o Românie care pare să se numească România nr. 2. Poporul electoral încă n-a realizat că diferența dintre nevastă și amantă este de vreo douăzeci de kile, așa că o preferă pe grăsana de Roșia Montană, fata lui nea Gold Corporation, cu care l-au căsătorit preacuvioșii de la putere încă de prin 1999. Ocupat cu statul la coadă la ajutoare europene de gătit, nu vede diferența aia, care este, în cazul de față
ROŞIA SPONTANĂ GOLD CORPRATION de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 977 din 03 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347371_a_348700]
-
După ce izbucnise, Începuse din nou să-și pieptene părul. ― Poate că vrei o fată de harem. Așa-i? Crezi că eu nu știu de femeile alea dezlânate, de poutanes? Uite că știu. Nu-s chiar așa de proastă. Vrei o grăsană care să dea din șunci În fața ta? Cu un diamant În buricul ăla gras? Vrei una din aia? Ascultă la mine! Știi de ce-și acoperă fețele turcoaicele alea? Crezi că e din cauza religiei? Da’ de unde! E pentru că altfel nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se Întreabă dacă mai pot să stea. Nu-i ușor să găsești o cameră În plin sezon și nu vor să se ducă la hotel. — Ce-a hotărît comisarul? — Cred că vor rămîne aici. În orice caz, sînt sus. Cealaltă, grăsana, a plecat adineauri la masaj. — Francine Lange n-a mai venit? — O aștept. Nimeni nu știe ce se va Întîmpla. A vrut neapărat să fie amenajată o cameră mortuară, dar nu cred că vecinii vor veni. Eu am primit instrucțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Acum făcea plimbarea de seară. Undeva, dinspre cer, se auzea cum tună și, prin aerul Încremenit, treceau brusc răbufniri scurte de vânt. Apucaseră, parcă inconștient, pe strada Bourbonnais, unde era lumină la una dintre ferestrele de la primul etaj, În camera grăsanei doamne Vireveau. Soții Maleski erau plecați la plimbare sau la cinematograf. La parter: Întuneric și liniște. Mobila era din nou la locul ei. Dar Hélène Lange dispăruse pentru totdeauna. Probabil că, Într-o zi, toate lucrurile din casă vor ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
a capului. Dar, cel mai des, stăteam cu privirea fixată undeva la jumătatea distanței dintre noi și treceam repede mai departe. Trei Nu-mi iese din cap ironia faptului că eu mă chinuiam văzând-o pe Sheba împrietenindu-se cu grăsana Hodge, în timp ce, de fapt, ea se pregătea frumușel să se împreuneze cu un minor. E trist și iritant să mă gândesc că am pierdut atâta timp încercând să înțeleg cu ce o seducea Sue, când, de fapt, o legătură mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
bată cu palma pe umăr. Devenise agasantă și când să-i spun vreo două vorbe de clacă, glasul acesteia se schimbă și nu mai era al ei, ci îl auzeam pe Marius: Hai, scoală că-i mâine și ne prinde grăsana în pat! Frecându-mă la ochi căutam să pricep cum ajunsesem iarăși în pat... Visasem că visam. Ce aiureală... Din inerție Vi s-a întâmplat vreodată să nu vă mai pese de voi, să nu mai conteze cum curge viața
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cu și mai multe eșarfe de lână decât domnul Gupta, în mijlocul unei mări de valize, se afla inspectorul sanitar șef, dând ordine unei mici armate de servitori în fața bungalow-ului său. Câteva mașini ieșiră de pe aleea sa în drum. Ce faci, grăsane? zbieră brigadierul. Ofițerul medical-șef păli. — Vorbești cu mine? întrebă demn. Dacă e așa, cred că ar trebui să te abții până aflii care e starea sănătății mele! — Dă-te, urlă brigadierul. Mișcă-te, mișcă-te, mișcă-te și mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Totul s-a transformat într-o cursă cu accidente evitate în ultima clipă, derapări, opriri forțate, porniri forțate. Întotdeauna accidentele sunt evitate în ultima clipă... Făcusem într-adevăr o selecție în Walden Center, în ’78, căutând câteva modele pentru rolul grăsanei dintr-o reclamă pentru ciocolata Bulky. Și printre pretendente a fost și roșcata asta și eu abordam atitudinea mea obișnuită când lucrez (când muncesc sunt cu totul altfel) - nu sunt deloc un tip drăguț). Întotdeauna sunt și roșcate... În 1978
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mult timp încântarea asta. Treizeci și cinci de ani. — Ei, fiule? Acum suntem chit. — Tu, am spus eu. Tu ești nenorocitul de taică-meu. — Nu sunt tatăl tău, zise el, după care mi-a spus cine e, de fapt, taică-meu. O, grăsane John. O, mare idiot mai ești. Nu știi nimic. Acum mă simt mai bine, deși pare surprinzător. Zău că da. Mi-a căzut bine toată povestea prin care am trecut. Mă simt cuprins de un calm solid și sublim. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întâmpla, am înșfăcat tot ce am putut și m-am înghesuit scâncind pe propria mea linie de fund. Informațiile referitoare la pierderi îmi spuneau că am numai un pion în situație critică, dar aveam două piese amenințate și tura lu grăsană ascunsă în al doilea rând al meu. Dacă aș reuși măcar să supraviețuiesc, mi-am spus eu, dacă aș reuși doar să supraviețuiesc. Nu mă aștept să-l bat pe tipul ăsta. Nu-i voi permite să mă bată, totuși - s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
beciul fostei lor vile de pe Brezoianu, profesorul de fizică, mutat dintr-o parte în alta pentru că refuzase să se întoarcă în Basarabia, atâția și atâția alții. Între ei era și Madam Butuc, care condusese un bordel pe Schitu Măgureanu, o grăsană, cu picioarele umflate enorm, legate în cârpe colorate, abia târându-și pașii. Plângea când începea să-mi povestească de domnișoarele ei. Ținuse stabilimentul până în 1963. Atunci, spunea, a lucrat-o „tovarășul țigan Lambrache de la raion“, au arestat-o, au ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lor. Le simt sufletul, le simt căldura ocrotitoare, le simt prezența sprijinului dezinteresat. Gh.Gh. tot nu vine. A trecut aproape o oră. O întreb pe fătuca de la catedră. Se duce în spatele unei uși masive. Revine și mă duce la o grăsană, secretara probabil. Zâmbind, doamna îmi spune că Gh.Gh. a telefonat să-l aștept. „E la rectorat, cu probleme.“ „Când a telefonat?“ „Acum douăzeci de minute.“ „De ce nu m-ați anunțat?“ „N-am știut că sunteți aici.“ Nu-l mai aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu? Așa-ți zic toți copiii: ,,Bondoacă”. Victorița: Asta tu ai scornit-o. Șterge imediat ,,bondoacă”. Dana: Și ce să pun? durdulie? Victorița: Nu. Să nu pui durdulie. Dana: Dar ce? Rotofeie? Victorița: Nu. Sä nu pui rotofeie. Scrie... Dana: Grăsană? Crede-rnă, tot mai bine e ,,bondoacă”. Victorița: Nu. Scrie așa: ,,ea a slăbit cu două kilograme și trei sute de grame”. Dana: Nu se vede... Zău, tu, nu se vede.. Victorița: Ba se vede. Dacă vrei, îți arăt și rochițele. Dana
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
prima clanță din dreapta. Intră într-o sală lungă. Cuști mari, pe două rânduri. Câini... avu timp să vadă un seter ghemuit, melancolic, cu bărbia învelită într-o eczemă roșie, purulentă. Se roti spre ușă. Dădu de femeia de serviciu. O grăsană în halat alb și papuci, cu miinile in sold. — Veniți la un pacient? Ciudată formulare... și nu părea ironică, nici ostilă. O femeie în vârstă. Mari ochi negri, păr alb, ondulat. Nu... eu... doar ca să... Irina încercă să zâmbească, retrăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu și mai multe eșarfe de lână decât domnul Gupta, în mijlocul unei mări de valize, se afla inspectorul sanitar șef, dând ordine unei mici armate de servitori în fața bungalow-ului său. Câteva mașini ieșiră de pe aleea sa în drum. Ce faci, grăsane? zbieră brigadierul. Ofițerul medical-șef păli. — Vorbești cu mine? întrebă demn. Dacă e așa, cred că ar trebui să te abții până aflii care e starea sănătății mele! — Dă-te, urlă brigadierul. Mișcă-te, mișcă-te, mișcă-te și mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
jumătatea după-amiezei, apărură în fața ochilor săi munții și crezu că visează, pentru că niciodată nu-și închipuise că pot exista asemenea coloși, ce se înălțau ca o barieră impenetrabilă, abrupți, semeți și cu crestele îmbrăcate în alb. Se întoarse spre o grăsană ce se așezase în spatele lui și-și petrecea cea mai mare parte din timp dând țâță la doi prunci identici și întrebă: — Ce e aia? — Zăpadă, răspunse femeia, dându-și aere de superioritate și profundă experiență. Și pune-ți ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fi trebuit să lupte cu Îndârjire. Mai devreme sau mai târziu, trebuia să mă hotărăsc să-l curăț. Bob, paznicul de noapte de la uriașul depozit de alături, din care, odată, făcuse parte și garsoniera meu, jura că pisica lui, Shirley Grăsana, mai stârpea din porumbei, dar știam amândoi că astea nu erau decât Închipuiri de om bătrân. Porumbeii londonezi se Încrucișaseră cu populația de șobolani, rezultând astfel creaturi mutante gigantice, capabile s-o alunge pe Shirl cu o singură bătaie disprețuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se Încrucișaseră cu populația de șobolani, rezultând astfel creaturi mutante gigantice, capabile s-o alunge pe Shirl cu o singură bătaie disprețuitoare de aripi. Iar Bob nu punea otravă, dar nu din cine știe ce scrupule pentru drepturile animalelor, ci din cauză că Shirley Grăsana nu știa, cu faldurile ei de grăsime unduind senzual, să se țină departe de haleala peste care se Întâmpla să dea. Am oftat. Departe de a spăla mizeria acumulată, ploaia părea că o Întețește, formând un strat zdravăn de noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
geam mai bine te-ai holba într-o oglindă. Baronul simte că îi sar ochii din cap: băăi, tu știi cu cine vorbești? tu vezi ce brațe are tăticu’? Și ce să fac eu cu brațele tale? da puțică ai, grăsane? Hă hă hă! Târfă blondă, s-o fut pe mă-ta! face spume Baronu’, trăgând neputincios de grilajul solid. Ia uită-te la el cum stă ca un canar obez în colivie și mai are și tupeul să se rățoiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sub un gang străjuit de fioroase arătări de ciment. Am mers pe sub bolta gangului, până am ajuns într-o încăpere mare, foarte luminată. Eram în casa unor oameni necunoscuți, care îmi întîmpinară părinții cu bucurie. Pe mine mă pupă o grăsană foarte rujată, cu ochii verzi și mărgele verzi la gât, cu bobul cât mingile de ping-pong. Pe pereți se aflau măști hidoase de cârpă și parcă un instrument muzical, o sabie... Un policandru de sticlă murdară, cu becuri bâzâitoare, ardea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]