234 matches
-
în picioare. Futu-te-n morții mă-tii să te fut! Îmi cără un rând de pumni în cap. - Dar eu sunt un client! Am venit să cumpăr..., am îngăimat eu. - Daaaaa? Client? Domnul se crede Dumnezeu, te pomenești! continua grăsanul ștergând podeaua cu mine. - Omoară-l, Dane! Aruncă-l pe geam! interveni dna Pascu în defavoarea mea. Și imbecilul chiar mă aruncă pe geam. Iar eu la rându-mi am aruncat înapoi pe geam o grenadă și am pornit către casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
e prea slab! Slab în comparație cu ea, poate, dar destul de bine în comparație cu orice om normal. Își și imagina ce-l aștepta - linguri pline de untură la micul dejun și felii groase de pâine, care-l vor umfla ca pe șeful ăla grăsan din nord, cel sub care s-a rupt scaunul când a venit în vizită în casa în care era menajeră verișoara ei. Dar nu bunăstarea domnului J.L.B. Matekoni o îngrijora, ci slujba ei, pe care acum și-o vedea amenințată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
eu să-mi pierd răbdarea. - N-are, s-a mirat femeia de întrebarea mea, da’ asta a văzut Iacob când a ieșit în fața dughenei lui. *** Sunt în tren. M-am hotărât să stau cu ochii închiși tot drumul, spre disperarea grăsanului din fața mea, care mi-a lansat, înainte de-a se așeza pe bancheta unsuroasă: - He, he, se mai strânge funia de par, începe să-i mai strângă cu ușa, nu? Am... Dau din mână și-mi trag haina peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
rămîne nemișcate pe fundul gropii, iar cînd reușiră să adune, În mai puțin de o jumătate de oră, aproape o sută, le acoperiră din nou cu nisip, Îngăduind astfel jeraticului să isprăvească munca Începută de flăcări. Debarcă și căpitanul, un grăsan cu Înfățișare de om lacom și hîtru, trase de trei ori clopotul de pe vas, iar pasagerii și marinarii se așezară În jurul unei mese butucănoase, pentru a mînca langustele scoase din foc chiar În fața lor, iar mai apoi, generoase porții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
te rog! protesta Miti Matái, care păru să-i înțeleagă intenția. Era o prostie cât toate zilele! Doar n-o să te-apuci să-l cânți! —De ce nu? răspunse. Tu nu poți să-l suferi, insă mie întotdeauna mi-a placut. Grăsanul își drese vocea, rase ștrengărește și începu să cânte în falset: Se-ntoarce eroul! strigă poporul, cel mai iubit fiu al insulei Bora Bora. Se-ntoarce eroul! strigă poporul, cel care a-nvins marea și vântul. Tané i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
când o uriașă bucată din soare s-a prăbușit în ocean, foarte aproape de Bora Bora, ridicând nori de stropi în momentul impactului. Poate că dacă ar fi căzut pe insulă, acum am fi avut și noi cuțite și oale, argumenta grăsanul. — Sau poate că ar fi distrus-o, punctă, ironic, Roonuí-Roonuí. Eu sunt de acord cu Miti Matái, si anume ca nu sunt zei. Sunt niște simpli oameni, chiar niște oameni foarte murdări. Noi trebuie să-i ajutăm și apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
apariția un soare timid, care părea întristat de evenimentele la care asistase în acea zi, Roonuí-Roonuí se puse în fruntea oamenilor lui, hotărât să-și ducă la îndeplinire răzbunarea pentru toate câte suferiseră. În peștera nu mai ramaseră decât femeile, grăsanul Oripo, Vetéa Pitó, care n-avea dreptul să se expună, căci pe corpul lui era tatuat drumul de întoarcere acasă, precum și Miti Matái, a cărui viață era sfântă, căci de el depindeau viețile tuturor. Restul, printre care și Tapú Tetuanúi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de lozuri, cu gunoaiele risipite peste tot În jurul pubelelor burdușite de gunoaie, cu cerșetori insolenți și câini vagabonzi, cu gazele de eșapament ale mașinilor aduse din străinătate la prețuri de nimic, mărci bune altfel, dar modele demult depășite, conduse de grăsani care strângeau volanul cum ar strânge coarnele plugului, sau de tineri relaxați ascultând o muzică imbecilă pe casetofoane cu boxe suprasolicitate. Cu fumul de la Phoenix, aici afară, adică În viață, o vânzare de rinichi, și Încă la un preț negociabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ba da. Atunci de ce nu tragi, mă, odată? Mi-i frică! De ce? Păi, trebuie să trag tare și nenea stă portar! Și? Îl pot lovi și pe el! Va fi paguba mea, rîde grăsunul. Copilul își ia elan și șutează. Grăsanul a căzut ca trăsnit și pe ambele nări îi curgeau două jeturi de sînge. Toți rămîn împietriți, doar Pantelimon rîde nestăpînit: El a fost! N-am nici un dubiu! Băi, te fac fotbalist! Gînduri alandala Părăsesc locul de muncă la orele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
halbă de bere în față pe jumătate plină. Fericitul posesor al halbei cu prețiosul lichid nu se îndura s-o transfere în enormul său pîntec din motive de invidie. Adică, ceilalți 11 însetați înghițeau în sec și-l fericieau pe grăsanul care avea ce bea, la o adică. Crîșmarul, care făcea politică, rînjea autoritar, dezgolindu-și cei cîțiva dinți de sus și de jos, dar care nu se păleau. Adică, fiecare se oprea pe un pic de gingie rămasă pe osul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
oprește la poarta bodegii. Oamenii dau năvală, înșfacă cîte o sticlă de bere, pe altele le bagă în buzunare și se rățoiesc la burtos: Tu nu, să-ți dea tebecistul pe care îl votezi. Mai împins, mai ghiontit, mai lovit, grăsanul reușește să acapareze patru sticle de bere. Cînd n-a mai rămas nimic de luat, șoferul strigă la cei deloc atenți: Dom' Parpanghel v-a trimis și borș cu carne. Unde? Omul dezvelește patru găleți, cam pe jumătate pline cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o viață în serviciul finanțelor românești, găsiră chiar vorbe de laudă pentru felul în care fuseseră întocmite acele acte și îi propuseră lui Virgil, mai în glumă mai în serios, să-l detașeze la regiune pentru vreun an-doi. Doar un grăsan cu mutră porcină, care o făcea pe zmeul pe-acolo, îl luă de sus zicându-i, în timp ce râgâia și se scobea în dinți cu un fir de mătură, după un mic dejun îmbelșugat pe bază de șuncă, debrețini, brânză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
restul anului și că tot mai mulți indivizi ajung să prefere mirosul de napalm parfumului cozonacului cu stafide, încrederea în rațiunea antropică mi s-a șubrezit considerabil. Astfel, am decis că este infinit mai comod să reaprind flacăra credinței în grăsani joviali care se strecoară pe coș decât să-mi fac iluzii în privința bunătății naturii umane. Cu toții știm că sărbătorile de iarnă sunt inconsistente, burgheze și ipocrite. Le perpetuăm însă cu conștiinciozitate, simulăm extazul în mijlocul familiei, ne punem măști pioase, pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
este mai bine, uneori, să lași neconturată granița care separă imaginația de realitate, speculativul de recele fapt. Elogiu oamenilor grași Dacă nu există nimic și suntem cu toții parte din visul cuiva? Sau, încă și mai rău, dacă nu există decât grăsanul acela din rândul al treilea? Woody Allen În Japonia, ori de câte ori mă uit în jurul meu, văd oameni extrem de subțiri, materializări ale duhurilor eterate din fanteziile shakespeareane. Fotoliile duble din autobuze și din trenuri sunt proiectate pentru ceea ce, în Europa sau în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
slujba. în acele zile atracția cinematografului Strand era filmul clasic din cel de-al Doilea Război Mondial, Casablanca, un vehicul spre cariera de star pentru Ingrid Bergman și Humphrey Bogart, amândoi fierbinți ca jăraticul. Distribuția îi includea și pe fabulosul "Grăsan", carismaticul Sydney Greenstreet, pe Peter Lorre și pe Paul Henreid, iar Dooley Wilson cânta la pian și din gură, nemuritoarea melodie "As Time Goes By". La vremea aceea, cu un asemenea film magnetic, cinematografele de pe Broadway erau literalmente asaltate și
Tennessee Williams Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7900_a_9225]
-
-se la ceas, olandezul a anunțat că trebuie să plece și m-a întrebat dacă vin și eu. M-am gândit că singur aș putea să smulg ceva de la Strickland, așa că i-am răspuns că mai stau puțin. După plecarea grăsanului i-am spus lui Strickland: — Dirk Stroeve te socoate un mare artist. — Și de ce naiba crezi că-mi pasă? — Îmi dai voie să privesc și eu tablourile? — De ce aș face-o? — Poate aș fi dispus să cumpăr vreunul. — Poate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în posesia unui industriaș bogat din Lille, care a fugit din oraș la apropierea trupelor germane, este astăzi expus la Galeria Națională din Stockholm. Suedezii sunt adevărați specialiști în ocupația plăcută a pescuitului în ape tulburi (n.a.). Într-adevăr (fr.). Grăsan ridiculizat de Shakespeare în A douăsprezecea noapte. Lillie Langtry (Emily de Breton, (1852-1929), actriță, directoare de trupe teatrale în Anglia și America. Mary (Antoinette) Anderson (1859-1940), actriță americană de teatru. Franz Xaver Winterhalter (1805-1873), portretist și pictor de curte german
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
strict, fiindcă ea e femeia iubită. Iubirea nu ocupă decât o mică parte din viața lui Rainer, pentru că el știe că iubirea întotdeauna poate fi doar o mică parte, în timp ce arta reprezintă restul. În poem, Rainer îi disprețuiește pe toți grăsanii plini de ghiuluri care nu se gândesc decât cum să câștige bani. Totuși n‑a văzut niciodată de aproape asemenea oameni. Tatăl Sophiei e mai degrabă suplu și vânjos. Un tip sportiv și el. Lui Rainer nu i‑ar plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Orice bărbat care se complace în activități indecente ilegale cu alt bărbat, sau care participă la astfel de activități, va fi pedepsit cu închisoarea.“ Becker îl strânse în joacă de obraz cu degetele și adăugă: Asta înseamnă că ești arestat, grăsan futăcios în cur ce ești. — Dar este inadmisibil. N-am scris niciodată nici o scrisoare nimănui. Și nu sunt homosexual. Nu ești homosexual, îl îngână Becker, mârâind. Iar eu nu mă piș cu puța. Din buzunarul de la haină scoase cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mult succes. Un exemplu: sunt puțini autori care fac literatură de calitate din evenimentele trăite cu adevărat, cum sunt cele prezentate în „Ciorile sau începutul revoluției în orașul meu”. După cum nu pot să trec cu vederea ‚Aproape underground’ unde un grăsan și un motan trăiesc într-o atmosferă conspirativă fermecătoare alături de o nevastă care sforăie senină, departe de frământările „conspiratorului”. Iar atunci când își permite să consemneze cum este jefuită locuința de unde prima secretară a fugit, te face să receptezi alături de Gică
NOI APARIȚII EDITORIALE – DECEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363277_a_364606]
-
grasul le pusese ceva în sticla din care băuseră toate, încât nu se mai țineau în picioare niciuna. După un timp, Anca vede pe Marco că apare la masa grasului singur, Desire nu se vedea pe nicăieri. Vede apoi pe grăsanul acela slinos cum se scoală de la masă rânjind, încât ea a simțit fiori de spaimă presimțind că lucrurile au luat deja o întorsătură sinistră pentru acea sărmană nefericită fată, care era sărbătorită. Nu știa cum să facă să lase un
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
fie cel mult țuica pe la mese, că de îmbătrânit n-avem nici timp nici chef acum! Merită sperat mai departe, chiar dacă poate nu ne-a „tocat” (tocar - a atinge, a veni rândul) lozul cel mare. El Gordo se traduce prin „grăsanul”, dar nu este cel cu șorici! Cel mai vestit și mai gras câștig de loterie din lume, se extrage înainte de Crăciun. O armată întreagă de entuziaști de pe tot mapamondul participă la acest joc, care se celebrează doar în Spania, o
2012-2013 – SE ALEGE GRÂUL DE NEGHINĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366084_a_367413]
-
SECRETARA: Oh, ce mult! VOCEA MUNCITORULUI: De-asta am spus eu așa. VOCEA SECRETAREI: Cum? MUNCITORUL: Vedea-l-aș și pe dom’ director al tău cu sacu-n spate. Așa să-i curgă ipsosul după ceafă și în gură. SECRETARA: Pe grăsanul?... Fugi de aici că ăsta nu e bun de nimic. MUNCITORUL: De unde știi că nu e bun de nimic? SECRETARA: Treaba mea de unde știu. MUNCITORUL: Bine, atunci se poate? SECRETARA: Ce să se poată? MUNCITORUL (arătând spre ușă):...? SECRETARA (soarbe
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369842_a_371171]
-
Dar nici cu mercadillos (magazinele) din Paza Mayor, Puerta del Sol, Gran Via, sau cele din districtul Salamanca, nu mi-e rușine. Pline ochi de furnicuțe gastadores (cheltuitoare) în două picioare! Și eu printre ele!!! Auleo! Uitai de „El Gordo” (Grăsanul), cea mai străveche și cea mai mare loterie din lume. Datează din 1812. Se ține doar pe 22 decembrie, când toată suflarea madrilenă și nu numai - mai sunt și mulți jucători din alte țări ale lumii - stă cu ochii mijiți
TELEGRAMĂ DE LA MADRID (2) – FELIZ NAVIDAD de CAMELIA STOIAN în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354464_a_355793]
-
cu ochii măriți ca un broscoi care, ieșit din apă își caută o direcție sigură, să nu fie înghițit de vreun șarpe tolănit la soare. Nu puteam să cred că nu era o glumă. Mă uitam la el și din grăsanul bine înfipt în ghetele cu vârfurile ridicate în sus și cu șireturile unul negru, altul maron, începea să se micșoreze, să se subțieze, până când l-am văzut ca un șoricel mic și insignifiant. Abia acum realizam că scopul lui fusese
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]