387 matches
-
spun povestea obiectului pe care mi-ar fi plăcut cel mai mult să-l duc în expoziție, dacă ar mai fi existat. Pentru că nu mai există, din păcate. Se numea Ciupuita și a fost păpușa copilăriei mele mici. Era mică, grăsuță, crăcănată și cu părul mai scurtuț, blond și creț. Atât de mult am ținut la ea și atât de mult o purtam cu mine peste tot, că ajunsese, săraca, să nu mai aibă nici haine și să arate ca orice
Amintiri din ’70-’80 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20855_a_22180]
-
case, un grup de tineri. Se aud voci. Sunt câțiva elevei ai liceului din orășel, elevi externi așadar încă cu mica libertate de a folosi timpul fără a fi impus de normele internatului. Lia: (O puștoaică de 16 ani, mică grăsuță, brunețică, evreică drăgălașă.) - Am emoții. Repetăm înainte de a ajunge sub fereastra dirigintelui ? Hai, începem cu romanța Liliacul ! -Viorica: ( O puștoaică de 16 ani, colegă de clasă, înăltuță ,subțirică, cu pretenții de poetă...) - Ba nu, să cântăm romanța, Sara pe deal
SERENADA PIESA DE TEATRU de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384240_a_385569]
-
nu mai ajung să iau personal mașina de la redacția Top Gear. Mi-o aduce Bogdan la mine acasă, în Berceni. Căutăm un loc unde să o parcheze. O parchează. E prea departe de trotuar, iar mașina, deși scurtă, e destul de grăsuță, așa că-l rog s-o mai parcheze o dată, ca să nu rămână, Doamne ferește, fără oglinzi. Acum e prea aproape de trotuar. Atinge cu roata din spate-stânga și mi-e teamă că, mâine, când o să plec cu ea, o să fac pană. Se va
La plimbare, cu aspiratorul de gagici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18208_a_19533]
-
patrie o durea de asemenea-n fund de faptul că niște tineri soldați, în frunte cu Ștefan Agopian, nu dădeau doi bani pe ea. Piesa de rezistență a cărții e, bineînțeles, prietenia cu legendarul Nichita Stănescu, adunată într-un capitol grăsuț, care ar trebui să vă aline într-o măsură destul de mare setea de “nichitisme”. Mai sunt și povești cu Marin Preda și cu mulți alți scriitori (Radu Tudoran, D.R. Popescu, Eugen Negrici, Paul Georgescu, Adriana Bittel etc.), iar relatările despre
Amintirile savuroase ale unui scriitor prea sincer by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18442_a_19767]
-
lui Tolkien din Stăpânul inelelor e puțin altfel. Cartea e splendidă și a influențat profund toată suflarea adolescentină vestică din anii 60 și 70. Filmul a venit ceva mai tîrziu, celebra serie a lui Peter Jackson, pe cînd era mai grăsuț. A fost spectaculoasă revenirea lui Tolkien. Și chiar mi se pare un caz fericit de egalare ba chiar depășire a cărții. Un caz românesc, Moromeții, primul volum, îl știe toată lumea de la Bac. O carte foarte bună. Cu o ecranizare excelentă
Filme mai bune decât cărţile [Corola-blog/BlogPost/97115_a_98407]
-
Tocmai asta m-a speriat. - Ei fiule, că doar nu am capitulat după nașterea lui prâslea, eram doar cu optsprezece ani mai tânăr. - Parcă acum ești bătrân! - Nici tânăr nu mai sunt. Nu vezi cum arăt? - Cum să arăți? Cam grăsuț, acesta-i adevărul, dar încă verde ca bradul. - Da, dar până și bradul se mai pleacă în fața furtunilor. - Peste tine nu vor mai trece așa de multe. Uite, ai rămas doar cu Sorin și te mai și vaieți. Am zburat
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
ne iubim la Constanța-n odaie și să ne-nghesuim în bungalow la Mamaia! Hai să mai dormim măcar o noapte lipiți! Anii au trecut, dar noi suntem aceiași, puțin mai înceți, puțin mai slăbuți, poate mai precauți, poate mai grăsuți... Atunci puteam mai multe; astăzi știm mai mult. Nu-ți fie teamă! Haide! Vino cu mine! Azi se mai poate! Mâine, cine știe? **** בוא אתי ! אל תפחד,יקירי! בוא כבר! בוא אתי! היום עוד אפשרי ! מחר,מי יודע ? מי? היידה
VINO CU MINE !-(VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ- EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378219_a_379548]
-
că scrie "dezordonat"; cât despre cel de al doilea roman, totul a început când "a auzit vocea lui Renée". Căci volumul care i-a adus atătea premii este un roman a deux. Renée Michel, văduvă, 54 de ani, "scundă, urâtă, grăsuță, cu monturi, și, dacă ar fi să dăm crezare dimineților auto-incomodante, cu o respirație de mamut", încearcă de aproape douăzeci și șapte de ani să întruchipeze imaginea portăresei par excellence în imobilul din 7, rue de Grenelle, locuit de familii
Fals tratat de eleganță by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/8250_a_9575]
-
scotoceam prin buzunare dă doamne să găsesc o țigare una măcar bine să-mi fie lene să-mi fie parcă și kant se plimba la oră fixă apoi prin fața mea trec fetele astea două aș vrea să am un înger grăsuț și un demon grăsuț de păcate să nu-mi ceară socoteală păcatele mele hrană lor să le fie și când oi obosi de-atâta viață să adorm leneș și fericit între fundurile lor moi elefantul în patul meu adormise elefantul
Ofelia Prodan - Elefantul din patul meu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8516_a_9841]
-
doamne să găsesc o țigare una măcar bine să-mi fie lene să-mi fie parcă și kant se plimba la oră fixă apoi prin fața mea trec fetele astea două aș vrea să am un înger grăsuț și un demon grăsuț de păcate să nu-mi ceară socoteală păcatele mele hrană lor să le fie și când oi obosi de-atâta viață să adorm leneș și fericit între fundurile lor moi elefantul în patul meu adormise elefantul m-am dus în
Ofelia Prodan - Elefantul din patul meu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8516_a_9841]
-
închisori prin care trece, ea este indubitabil un personaj. Putem prezuma că nu numai colegele de celulă și de carceră (hoațe, prostituate și politice), ci și anchetatorii plus temnicerii de toate gradele rămâneau literalmente cu gura căscată în fața acestei fete grăsuțe și cu părul vâlvoi - un model livresc de insubordonare întrupat, neverosimil, la Jilava, Ghencea sau Malmaison. Ilustrativ pentru psihologia tinerei eroine, când aceasta ajunge la Mislea, o ia ca pe o promovare într-o condiție de adevărată detenție. Zoia autohtonizată
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]
-
cuvinte, refren care zgîndăre, involuntar (suprarealismul, deh!), cine știe ce muzici interioare: "La circ, în Tîrgul Moșilor,/ Pe gheața unui răcitor,/ Trăia voios și zîmbitor/ Un pinguin din Labrador./ - Cum se numea? - Apolodor/ - Și ce făcea? - Cînta la cor." Un pinguin mulțumit, "grăsuț, curat, atrăgător/ În fracul lui strălucitor." Dar există, vezi bine, și pentru craii zăpezilor, o Vale a Plîngerii. În care artistul tenor calcă într-o bună zi, fără să bage de seamă, și refrenul lui se schimbă: "Mi-e dor
E corul de Crăciun by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7776_a_9101]
-
Imaginea lui Moș Crăciun care a devenit tradițională în ziua de azi a fost creată în 1931 de către Haddon Sundblom, desenator al companiei Coca Cola. Modelul folosit de către Sunbdblom a fost prietenul său Lou Prentice, un comis-voiajor ieșit la pensie - grăsuț și bonom, radiind bună-dispoziție. În 1939, Robert May, un agent de publicitate al supermarketului Montgomery Ward, l-a inventat pe cel de-al nouălea ren, Rudolf. C. H. P. Preparate speciale Curcan cu portocale Ingrediente: o lingură de curry, o
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
deseori căcărezele lor urât mirositoare în formă de biluțe îmi cădeau în cap. Într-un sfârșit, am ieșit din tunel, iar după aceea ne-am suit pe o terasă înaltă. O bunicuță cu părul tot înspicat a întins o mână grăsuță, albicioasă și foarte fină, deloc pe potrivă cu vârsta ei, și, cu un linguroi negru ca pana corbului, a scos dintr-o oală murdară de fier un lichid negru cu miros stricat, pe care l-a turnat într-un bol
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
cu Elvira, dacă nu-și pune la punct bărbatul, îi dau afară pe amândoi. Gătește ea bine, dar nu am să plătesc un bețiv... Nu apucă să-și termine vorba, fiindcă din spatele vilei apăru o femeie mărunțică, târând un picior. Grăsuță, cu un cap mare, cu părul de un roșu țipător, se repezi spre Elena, încercând să-i sărute mâna, după care luă geanta pe care Ninel, șoferul, o așezase pe masa din curte. Gheorghe Tălparu locuia în aceeași vilă, primită
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Va fi cel mai trăit timp din lume. Nu contează cât, doar al nostru. Mare noroc, cum zicea și domnul cu mâini reci, îmbrăcat în culoarea mireselor. Grăbesc pasul. Anda Docea Roxana Roxana e colega mea de bancă. E cam grăsuță, are pistrui și sâni mari. În timpul orei, îmi pasează bilețele cu te iubesc. Scrie de trei ori te iubesc - o dată cu litere mici de mână, a doua oară, dedesubt, cu litere mari de mână, și a treia oară jos, cu litere
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ignor mai ușor și să-mi văd de bunul mers al gândurilor. Dar stai. Printre stafiile colorate cu fețe de om ce intră și ies din autobuz îl văd pe el. E un băiețel de vreo unsprezece ani. Voinic. Mare. Grăsuț. Mama lui îl împinge grăbită-n autobuz, hai, Lucian, că stă lumea după noi. Mă șochează diferența dintre el, un băiat ca un butoiaș de vin și durduliu, și mama lui, o aschimodie cu păr roșcat, mică de înălțime, un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a lui, zice că și eu sunt tot al lui. Dar nu înțeleg de ce nu sunt ca restul creațiilor lui, de ce lumea mea e plină de cartonașe. Omul din fața mea e un cartonaș care scoate sunete stridente. E atât de grăsuț, încât seamănă cu un hamburger, obrăjorii lui rumeni parcă-s două pete de ketchup. Oamenii din jurul meu îl strigă Lucian. Și balonașul cu pantaloni de trening are cartonașe, doar că pe ale mele sunt oameni. Marionete frumoase și prostuțe. Dar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
aceste precizări. Mama a plătit slujba ziua. Eu am visat-o pe Maica noastră în noaptea următoare. A venit ca o zână - ursitoare din povești. În acea noapte era de serviciu la spital un portar numit Dinu, un om brunet, grăsuț, tânăr, de treabă. Eu aveam frisoane și febră mare, de aceea adunasem toate păturile de pe celelalte paturi peste mine când m-am culcat. și cum stăteam așa zgribulită, acoperită până la nas, s-a deschis deodată ușa, s-a trântit de
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
porni cu pas vioi, în ciuda artritei care nu-i mai dădea pace de câțiva ani și cu sentimentul că este sărbătoare. Privirea lui hămesită și cu pupilele mărite nu se mai sătura să alunece peste cazanul cenușiu și încins. Mâna grăsuță a unui bucătar fără cap, căci ghișeul prin care li se pasa mâncarea era foarte zgârcit cu priveliștea de dincolo de tejghea, se metamorfozase, fără ca ea măcar să știe, într una a unui destin prietenos. Plictiseală mâncase ciorba în picioare, înmuind bucățile
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Mi-am amintit de Gelu Naum și pinguinul Apolodor: "- Cum se numea? -Apolodor! - și ce făcea? - Cânta la cor! Deci, nu era nici scamator/ nici acrobat, nici dansator;/ Făcea și el ce-i mai ușor:/ Cânta la cor (era tenor)./ Grăsuț, curat, atrăgător... Iată-l pe Apolodor/ fost, pe vremuri, călător..." Aflu - tot de la televizor - că niște polițiști, mari și tari într-o comisie de control a corupției, au fost prinși în flagrant, luând mită. (Fiind șefi, nu poartă baston, altfel
Întâmplări de martie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9830_a_11155]
-
cu restul mișcărilor. Undeva, cam în aceeași zonă, la capitolul teribilismelor, s-a înscris și lucrarea Retrospective Exhibitionist, prezentată în concepția, coregrafia și interpretarea lui Miguel Gutierrez din Statele Unite ale Americii. Ca prim șoc dezagreabil (artistul are un corp îndesat, grăsuț, nefericit proporționat) a fost faptul că interpretul a ținut să intre de mai multe ori în scenă în pielea goală, ca să-și aducă tot instrumentarul de care avea nevoie - televizor-video, microfon, amplificator, cameră video, o oglindă înrămată - și să le
eXplore dance festival 2007 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9107_a_10432]
-
a legionarismului românesc, el simte nevoia - din necesități compoziționale și, în fond, de bun simț - să definească o extremă prin alta. Până la un punct, observăm, nuanțele nu există. Între tânărul aspru și "posedat" care vrea o Românie curată și tânărul grăsuț, cu dioptrii intelectuale, pentru care lupta de clasă e motorul istoriei, nu apare nici cel mai mic numitor comun. Tineri studenți, Babis și Leo, deși se întâlnesc, par că trăiesc în lumi complet diferite. Autorul, ca și naratorul, caută de
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
Cristian Teodorescu Cînd avea 18 ani și stătea de nevoie la mătușile ei de pe insula Ada Kaleh, Virginica l-a văzut prima oară pe Fănică Theodorescu. Era înăltuț, dar nu înalt, grăsuț și îngrijorător de negricios la față, pentru pretențiile și temerile ei de fată născută la Șocariciu. Mătușile din partea tatălui o luaseră la ele pe Virginica după ce-i murise și mama. La 12 ani, rămăsese cu toată gospodăria pe cap și
Adio, Ada Kaleh by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8200_a_9525]
-
cu el. Pe Fănică, în schimb, îl plăcuseră mătușile. Avea brutărie la Slobozia, tatăl lui fusese măcelar la Cocargeaua, cu ausvais de la Solingen și ridicase trei perechi de case. Cînd a rămas singură cu el în camera-sufragerie, din casa mătușilor, grăsuțul negricios i-a spus că să nu se miște el de-aici, o domnișoară ca ea era tot ce-și dorea, dinainte s-o cunoască. Era nădușit și hainele de pe el ori că nu erau ale lui, ori că nu
Adio, Ada Kaleh by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8200_a_9525]