63 matches
-
greu prin obloanele închise, în urmă cu ani, acolo locuise în gazdă o familie cu un copil. Ana încercă să-și imagineze un fel de copaie în care se făcea aluatul, legănându-se în mijlocul camerei și-n ea un prunc grăsuliu, agitându-se, înclinând-o, gata-gata să cadă peste margini. Sau chiar...?!.. Și privirea se răsucea nemulțumită de gol și întâlnea cu stupoare, sprijinit de un perete... sicriul. Era o cutie mare, mirosea frumos a lemn dat la rindea și a
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
prin încăperi și coridoare pe jumătate cufundate în întuneric, până la încăperea învecinată cu sala de baie. Cu ajutorul servitorilor, Gundovek se ștergea în fața unei fântâni de marmură, cu siguranță opera unui sculptor păgân: apa țâșnea cu zgomot din gura unui amoraș grăsuliu, cobora într-o cochilie de marmură și, de acolo, în cascadă, într-o vană mai mare, ce avea pe ea, sculptate în relief, trupuri goale de bărbați și femei. în vreme ce conducătorul burgund fixa cu privirea mozaicurile de pe pardoseală, un servitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
agățat de parapetul unei corăbii în furtună. Râzând prostește, închidea ochii pe jumătate și își ținea respirația, în vreme ce pe piciorul său urca mâna expertă a lui Emerentianus, chipeșul prieten al lui Cilonus. O însoțise tânărul ei frate Lucio, un tip grăsuliu, vlăstar efeminat al aristocrației locale; abandonat acum de Flavia, care îi stătuse aproape în timpul banchetului, studia muzicanții cu o privire plictisită, peste care cădeau fatal pleoapele îngreunate de prea mult vin. Conversația sa insipidă contribuise, cu siguranță, la a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Închipuie organul bărbătesc așa cum arăta el În realitate, deși avusese ocazia să-l vadă cu ochii ei În diverse ipostaze, să-l privească nu numai de la distanță mai mare sau mai mică, ci să-l și pipăie cu degetele sale grăsulii, să-l simtă cum palpită și cum se Înfige apoi cu o durere Înspăimântător de dulce Între coapsele sale Întredeschise, nechezând ca un armăsar nărăvaș; durere ce-o făcea să scoată gemete teribile care puteau scula până și morții din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
caselor năpădite de păr, lung, negru, cârlionțat. De hornuri, de pe copaci, de pe statuile acoperite de un mușchi verde... Clopot vuind greu Într-un aer vâscos. Mathilda, Mathilda. Guri ce răsuflă. Tramvaie ce huruie spre gară. Mathilda, Mathilda... Lilith, Lilith... Degete grăsulii ce beau bere la halbă și mănâncă mititei și cârnăciori dați prin muștar pe terasa cârciumii Corso. „Unde-i Bikinski? Unde e Lawrence? Unde e inginerul Edward Satanovski? Unde e domnișoara Fundyfer?Unde au dispărut? Încotro s-au evaporat cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mormântul unui soldat se află, În picioare, echipat cu o manta lungă până la pământ și purtând o cască mare de metal prinsă sub bărbie cu o bandă neagră, un alt soldat. Soldatul cel viu e tânăr, are o față rotundă, grăsulie și imberbă. El ține mâna dreaptă Întinsă deasupra crucii simple de lemn și pare că jură răzbunare. Imaginea este solemnă și gravă și este Înscrisă Într-un peisaj de câmpie mohorâtă cu mai mulți copaci tineri, desfrunziți, răspândiți ici-colo. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu lemnul găurit de cari era așezat la loc de cinste, lângă o icoană care Îl Înfățișa pe Iisus rugându-se pe Muntele Măslinilor, un ștergar cusut de bunica cea bună pe când Încă nu se măritase. Ștergarul Înfățișa un bărbat grăsuliu așezat la masă În fața unei carafe și a unui pahar. Zâmbea cu Încântare și ridica brațele În sus de atâta bucurie, privind la o femeie țeapănă, cu părul numai inele, care Îi Întindea o tavă plină cu sarmale. Deasupra lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe caldarâmul larg, unde autobuzele, taxiurile și sute de vehicule de diferite forme se opriseră brusc, de parcă le-ar fi frânat o puternică mână invizibilă. După ce privi spectacolul un timp, Gacel ajunse la concluzia că mâna aceea aparținea unui bărbat grăsuliu și predispus la apoplexie, care se agita încontinuu, ridicându-și și coborându-și brațele, de parcă puseseră stăpânire pe el tâmpenia și nebunia, suflând într-un fluier lung cu atâta insistență și furie, încât trecătorii se opreau ca și cum sunetul acela ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la tâmple îi răsăriseră fire albe. În jurul ochilor îi apăruseră riduri. Avea o mină îngrijorată. Farmecul lui băiețesc se evaporase. Acum putea fi întrezărită masca lui de bătrân, așa cum arăta George la șaizeci sau la șaptezeci de ani, mai puțin grăsuliu, mai uscat, mai zbârcit. Zbârciturile începuseră să i se și schițeze pe fruntea atât de netedă până de curând. Alex îl privea, simțind junghiul dureros al iubirii pe care i-o purta. Își spuse: „Într-un fel, mă bizuiam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
el și avea de gând să se retragă rapid. A mai intrat apoi o fată cu un geamantan în mână care părea a fi făcut o călătorie lungă. Părul ei era roșcat, ușor decolorat până spre blond, fața rotundă și grăsulie, având un aer de nemțoaică. -Bună! O caut pe Ninette! - Ninette! Te caută cineva! O fată cu un geamantan. -Vai, cine o fi? A stat puțin, apoi a pornit glonț spre ușă. -Antoinette! Spuneai că vii peste vreo două săptămâni
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
tocmai au fost afișate. Ai trecut. Felicitări. Thaw se holbă cu groază la ea. Spre sfîrșitul săptămînii, intră prin portalul de marmură al Bibliotecii Mitchell. Venise deseori aici să vadă facsimilele cărților profetice ale lui Blake, și în timp ce un tip grăsuliu, îmbrăcat într-o haină cu nasturi de alamă îl conducea la etaj, aerul de calm scolastic și atenție politicoasă îi făcu spiritul să se simtă mai ușor. Poate că n-ar fi rău să lucreze într-un asemenea loc. Fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Alte picturi erau interesante prin caracterul lor ciudat. Molly Tierney expunea un peisaj exotic în care douăzeci sau treizeci de blonde ca ea își spălau părul într-o cascadă. Pictura lui Macbeth părea ca un Van Gogh fals. Un profesor grăsuliu, cu părul și mustața albe, intră și se plimbă prin fața tablourilor, vorbind pe un ton superior despre țelurile artei și indicînd cu mîna lui grăsulie acele tablouri ale căror calități sau defecte îi ilustrau ideile. O dată sau de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
părul într-o cascadă. Pictura lui Macbeth părea ca un Van Gogh fals. Un profesor grăsuliu, cu părul și mustața albe, intră și se plimbă prin fața tablourilor, vorbind pe un ton superior despre țelurile artei și indicînd cu mîna lui grăsulie acele tablouri ale căror calități sau defecte îi ilustrau ideile. O dată sau de două ori se opri și privi gînditor tabloul cu copacul, apoi plecă lăsînd nervii lui Thaw să zbîrnîie pradă unor mesaje conflictuale de anticipație și resentiment. Critica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aceste rucsacuri au fost pregătite pentru un traseu anume! — Plecați la cererea voastră, așa că va trebui să mergeți pe jos. E tardiv să discutăm asta. Ușile se deschiseră și o persoană îmbrăcată la fel ca Munro conduse înăuntru doi bărbați grăsulii, în haine de seară. Imediat după aceea, liftul se opri din nou și un alt șambelan aduse un grup de bărbați îngrijorați, în costume mototolite. Cei trei șambelani vorbeau în liniște lîngă piedestal, în timp ce ceilalți bolboroseau adunați în grupuri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și ținîndu-și bastonul și mapa pe genunchi. în spate, la o oarecare distanță, se afla un tron medieval din lemn pus pe o platformă cu trei trepte din marmură. Ceilalți șambelani își aduseseră grupurile alături, și în acel moment bărbații grăsulii îngenuncheaseră pe treapta de jos într-o poziție de rugăciune. în apropiere, membrii delegației erau înghesuiți unii în alții. Șambelanul lor îi fotografia. Rima continua să treacă pe lîngă Lanark fără țintă și visătoare, pînă cînd el îi spuse brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bondocul" care fredona încetișor, ca pentru sine, o melodie. Biroul cel mare și scaunul pe care ședea erau astfel plasate încât individul apăru înainte ca ea să vadă că are un vizitator. O privea, cu ochii săi albaștri, un individ grăsuliu care, într-un fel sau altul, izbutise de mult să-și înfrângă frica. Ochii lui mici, asemănători celor ai unui porc, se întoarseră către arma dintre degetele ei, apoi reveniră cu un aer pofticios spre chipul ei. - Drăguță fată, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ceasul. În bar, chelnerii purtau tăvi cu pahare înalte și paie. O jună, cu vindiac lucios și plete până la talie, fuma plictisită în fața unui bărbat elegant care făcea eforturi s-o amuze. La telefoane, așteptau câteva persoane, alături, două cucoane grăsulii, aferate, pline de saci, pachete, cercei, gulere de blană, își sărutau aerul de lângă urechi după o despărțire de o zi. Ochii maiorului alunecau fără să se oprească. Forfota mulțimii îi făcea bine. Locotenentul se grăbea la masă. Gura i se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ei afective și se bizuie pe faptul că i se va părea necesar să se justifice. Făcu o pauză, încruntîndu-se la ecran. Apoi reluă: ― Care au fost concluziile discuțiilor voastre? Am nevoie de tot ajutorul posibil. Consilierul Kendlon, un bărbat grăsuliu care nu vorbise pînă atunci, zise: ― După cum știi, Hedrock, prezența ta la palat are două scopuri: unul este protecția Arsenalelor de un atac prin surprindere în cursul perioadei pe care am convenit cu toții s-o numim o vreme periculoasă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
nou, închidea o casă mare, cu două turnulețe bătute în cărămidă roșie. Ușa de la intrare era sculptată, iar pe treapta de sus a scării strâmte și înalte, o prințesă de marmură privea cu tristețe spre musafiri. Astrologul era un bărbat grăsuliu, aplecat peste o hartă desenată pe piele și țintuită pe masa de brad. Îl chema Xenopol și vorbea alene, ca omul care n-are nici o treabă. - Și numele adevărat care-ți este? începuse Ghighina interogatoriul. - De botez? Pârvu, domnița mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
îl are în prim plan pe un tânăr care are misiunea de la tatăl său, arendaș, să plătească cincizeci de galbeni, câștigul datorat boierului, care se întâlnește în drum cu diavolul, întrupat într-un călăreț, cu înfățișare de negustor: ,,un roșcovan grăsuliu, cu fața vioaie; cârn și pisturiu; dar om plăcut la înfățișare și tovarăș glumeț; numai atâta că e șașiu, și când se uită în ochii tânărului, îi face așa ca o amețeală, cu un fel de durere la apropietura sprâncenelor
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
recomand pe mama ca [... ] Și pare că așa era. Cum va admira ea privirea blândă și liniștită a mamei! Am recomandat mamei să trimeată-n odaie la regi numai servitori frumoși, iar nu fețe imposibile. Era o balaioară a maicei, grăsulie și zveltă, pe care am trimis-o să servească. Am ieșit parecă-n târg și am mer[s] pe uliți largi ca bulevarde (ulița mare din Praga), m-am coborât în jos J *** Brunner * Cernăuți) ș-am întîlnit pe Sofia de la
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
viață precum Faust, amușinând pe urmele Margaretei. Simt că trebuie să recitesc Faust. (miezul nopții) Nu mă duc la Facultate. Am doar cursuri insignifiante. Nu mă amuză să asist de două ori la desenarea puerilă a unei fișe bibliografice; mâna grăsulie a savantului scurt, Vicu M., ce predă cursul, desenează un pătrat, se Îndepărtează trei metri, Îl privește cu o concentrare maximă, se apropie din nou de tablă și-i șterge un colțișor etc. și tot așa pentru două ore, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
măr pe care aveau voie să și-l ia dintr-un coș, iar eu mă făleam cu cutia albastră de pilule din vremea când tata își pierduse vederea. Voiam atât de mult să am ochelari, exact ca Emmanuel, un băiat grăsuliu care știa să citească, și le arătam tuturor cutia, afirmând că trebuia să înghit pastile contra orbirii progresive - și mă uitam aici, în S., la băieți cum îl frecau cu zăpadă pe puștiul cel mic al poștașului, cum bombardau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Bărbatul și femeia dispăruseră și la masă era un cu totul alt cuplu. Bărbatul acesta avea părul de culoarea nisipului și-și Îndesa În gură cartofi prăjiți dintr-o pungă. Femeia căsca, bătîndu-și ușor gura cu o mînă albă și grăsulie. Ceilalți vorbeau Între ei, priveau Îndărăt spre bar sau spre apă - de fapt se uitau În toate direcțiile, dar nu la Duncan. Duncan respiră ușurat și-și lăsă umerii să-i cadă. Nu mai știa ce să creadă. După toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pentru a merge la toaletă și a-și lua paltoanele. Viv se duse la dulapul ei și se Îmbrăcă foarte Încet, punîndu-și apoi pălăria și trăgîndu-și mănușile. Se plimba printre femei ca o fantomă, privindu-le fețele mohorîte, banale, chipurile grăsulii cu ochelari, cu o gelozie devoratoare, simțindu-se ruptă de ele și singură. Le ascultă vocile clare și Încrezătoare și se gîndi, Asta se Întîmplă oamenilor ca mine. SÎnt ca Duncan, la urma urmelor. Vrem să facem ceva și viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]