63 matches
-
Alte picturi erau interesante prin caracterul lor ciudat. Molly Tierney expunea un peisaj exotic în care douăzeci sau treizeci de blonde ca ea își spălau părul într-o cascadă. Pictura lui Macbeth părea ca un Van Gogh fals. Un profesor grăsuliu, cu părul și mustața albe, intră și se plimbă prin fața tablourilor, vorbind pe un ton superior despre țelurile artei și indicînd cu mîna lui grăsulie acele tablouri ale căror calități sau defecte îi ilustrau ideile. O dată sau de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
părul într-o cascadă. Pictura lui Macbeth părea ca un Van Gogh fals. Un profesor grăsuliu, cu părul și mustața albe, intră și se plimbă prin fața tablourilor, vorbind pe un ton superior despre țelurile artei și indicînd cu mîna lui grăsulie acele tablouri ale căror calități sau defecte îi ilustrau ideile. O dată sau de două ori se opri și privi gînditor tabloul cu copacul, apoi plecă lăsînd nervii lui Thaw să zbîrnîie pradă unor mesaje conflictuale de anticipație și resentiment. Critica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aceste rucsacuri au fost pregătite pentru un traseu anume! — Plecați la cererea voastră, așa că va trebui să mergeți pe jos. E tardiv să discutăm asta. Ușile se deschiseră și o persoană îmbrăcată la fel ca Munro conduse înăuntru doi bărbați grăsulii, în haine de seară. Imediat după aceea, liftul se opri din nou și un alt șambelan aduse un grup de bărbați îngrijorați, în costume mototolite. Cei trei șambelani vorbeau în liniște lîngă piedestal, în timp ce ceilalți bolboroseau adunați în grupuri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și ținîndu-și bastonul și mapa pe genunchi. în spate, la o oarecare distanță, se afla un tron medieval din lemn pus pe o platformă cu trei trepte din marmură. Ceilalți șambelani își aduseseră grupurile alături, și în acel moment bărbații grăsulii îngenuncheaseră pe treapta de jos într-o poziție de rugăciune. în apropiere, membrii delegației erau înghesuiți unii în alții. Șambelanul lor îi fotografia. Rima continua să treacă pe lîngă Lanark fără țintă și visătoare, pînă cînd el îi spuse brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prin încăperi și coridoare pe jumătate cufundate în întuneric, până la încăperea învecinată cu sala de baie. Cu ajutorul servitorilor, Gundovek se ștergea în fața unei fântâni de marmură, cu siguranță opera unui sculptor păgân: apa țâșnea cu zgomot din gura unui amoraș grăsuliu, cobora într-o cochilie de marmură și, de acolo, în cascadă, într-o vană mai mare, ce avea pe ea, sculptate în relief, trupuri goale de bărbați și femei. în vreme ce conducătorul burgund fixa cu privirea mozaicurile de pe pardoseală, un servitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
agățat de parapetul unei corăbii în furtună. Râzând prostește, închidea ochii pe jumătate și își ținea respirația, în vreme ce pe piciorul său urca mâna expertă a lui Emerentianus, chipeșul prieten al lui Cilonus. O însoțise tânărul ei frate Lucio, un tip grăsuliu, vlăstar efeminat al aristocrației locale; abandonat acum de Flavia, care îi stătuse aproape în timpul banchetului, studia muzicanții cu o privire plictisită, peste care cădeau fatal pleoapele îngreunate de prea mult vin. Conversația sa insipidă contribuise, cu siguranță, la a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
măr pe care aveau voie să și-l ia dintr-un coș, iar eu mă făleam cu cutia albastră de pilule din vremea când tata își pierduse vederea. Voiam atât de mult să am ochelari, exact ca Emmanuel, un băiat grăsuliu care știa să citească, și le arătam tuturor cutia, afirmând că trebuia să înghit pastile contra orbirii progresive - și mă uitam aici, în S., la băieți cum îl frecau cu zăpadă pe puștiul cel mic al poștașului, cum bombardau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și o lesbiană! - și o curvă! Sar peste cafteală. E plicticos. Duminică: nu coborâm bine din lift și pe cine vedem intrând pe ușa hotelului? Pe nimeni alta decât Lina - însoțită de un copilaș de vreo șapte-opt ani, un băiețel grăsuliu plămădit parcă din alabastru, îmbrăcat din cap până-n picioare în volane și catifea și piele lăcuită. Lina are părul lăsat pe spate și în ochii ei întunecați, proaspăt ieșiți din biserică, se citește o expresie de tristețe tipic italiană. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Bărbatul și femeia dispăruseră și la masă era un cu totul alt cuplu. Bărbatul acesta avea părul de culoarea nisipului și-și Îndesa În gură cartofi prăjiți dintr-o pungă. Femeia căsca, bătîndu-și ușor gura cu o mînă albă și grăsulie. Ceilalți vorbeau Între ei, priveau Îndărăt spre bar sau spre apă - de fapt se uitau În toate direcțiile, dar nu la Duncan. Duncan respiră ușurat și-și lăsă umerii să-i cadă. Nu mai știa ce să creadă. După toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pentru a merge la toaletă și a-și lua paltoanele. Viv se duse la dulapul ei și se Îmbrăcă foarte Încet, punîndu-și apoi pălăria și trăgîndu-și mănușile. Se plimba printre femei ca o fantomă, privindu-le fețele mohorîte, banale, chipurile grăsulii cu ochelari, cu o gelozie devoratoare, simțindu-se ruptă de ele și singură. Le ascultă vocile clare și Încrezătoare și se gîndi, Asta se Întîmplă oamenilor ca mine. SÎnt ca Duncan, la urma urmelor. Vrem să facem ceva și viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de la fiecare după capacități. în ceea ce-l privește pe Metodiu, trebuie să spunem - și credem că suntem în asentimentul tuturor - că visa următoarele: se făcea că el era un băiețel de șase-șapte anișori și se juca în nisip cu trupșoru-i grăsuliu lângă un stejar, pe undeva pe lângă Borzești. Desena cu un bețigaș triunghiuri, cerculețe, mulțimi vide, rățuști. Deodată, pe cerul senin, apăru întunecat un stol de corbi grămadă croncănind din răsputeri: „Vin tătarii! Vin tătarii!” Micul Metodiu se sculă pe piciorușele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în acea seară nu-l văzuse pe Italo Balbo și, cînd l-a zărit, l-a recunoscut imediat după bărbuța neagră, creață, plină, a scos un strigăt înăbușit imediat de uimire. De uimire amestecată cu dezamăgire, Balbo era scundac și grăsuliu, chiar rotofei, zîmbăreț, cu ochii lucind viu în lumina lumînărilor de ceară pe care Cantacuzino le aprindea numai cînd avea oaspeți de vază. Pe pîntecul rotunjit purta banda albastră a ordinului de comandor, făcea gesturi scurte și întretăiate și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și urechi, cu emoția clară pe obraz, emoție și admirație, asemenea lui atunci cînd numai se gîndise că-l va întîlni pe asul aviației italiene. "Ce mai faci, domnule Leonard?" Era, de fapt, adevărata surpriză a serii. Că Balbo era grăsuliu și nu aducea deloc a zburător, deși era, nu însemna mare lucru pe lîngă faptul că Leonard Bîlbîie, comis-voiajorul firmei Mott, se afla în acea zi și acea oră în casa lui Basarab Cantacuzino. Invitat la recepția dată în cinstea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că freamătă de entuziasm, de nerăbdarea de a fi totuna cu Italo Balbo. Eșarfa albastră a unei decorații îi traversa pieptul bombat, făcîndu-l să pară mai mare, mai impunător decît era în realitate. Mai degrabă mărunțel de statură și cam grăsuliu, ochii negri și umezi, tenul închis și din păcate poros, nasul cu nări largi, fremătînde, buzele bine conturate, cam cenușii, poate de oboseală, gîtul scurt, puternic, toate, chiar și picioarele ușor curbate, linia lor fiind scoasă în evidență de cizmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Închipuie organul bărbătesc așa cum arăta el În realitate, deși avusese ocazia să-l vadă cu ochii ei În diverse ipostaze, să-l privească nu numai de la distanță mai mare sau mai mică, ci să-l și pipăie cu degetele sale grăsulii, să-l simtă cum palpită și cum se Înfige apoi cu o durere Înspăimântător de dulce Între coapsele sale Întredeschise, nechezând ca un armăsar nărăvaș; durere ce-o făcea să scoată gemete teribile care puteau scula până și morții din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
caselor năpădite de păr, lung, negru, cârlionțat. De hornuri, de pe copaci, de pe statuile acoperite de un mușchi verde... Clopot vuind greu Într-un aer vâscos. Mathilda, Mathilda. Guri ce răsuflă. Tramvaie ce huruie spre gară. Mathilda, Mathilda... Lilith, Lilith... Degete grăsulii ce beau bere la halbă și mănâncă mititei și cârnăciori dați prin muștar pe terasa cârciumii Corso. „Unde-i Bikinski? Unde e Lawrence? Unde e inginerul Edward Satanovski? Unde e domnișoara Fundyfer?Unde au dispărut? Încotro s-au evaporat cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ei afective și se bizuie pe faptul că i se va părea necesar să se justifice. Făcu o pauză, încruntîndu-se la ecran. Apoi reluă: ― Care au fost concluziile discuțiilor voastre? Am nevoie de tot ajutorul posibil. Consilierul Kendlon, un bărbat grăsuliu care nu vorbise pînă atunci, zise: ― După cum știi, Hedrock, prezența ta la palat are două scopuri: unul este protecția Arsenalelor de un atac prin surprindere în cursul perioadei pe care am convenit cu toții s-o numim o vreme periculoasă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
neașteptat, fiindcă, uneori, părea că nu-i mai vine aer deloc din cauza râsului său colosal. De aceea, Mircea rămăsese mut de spaimă, atunci, fiindcă, după o îndelungă și copioasă sporovăială, pe deasupra și fără legătură cu precedentul subiect, insul cel pilangiu, grăsuliu și hazos îi făcu din deget a admonestare, zicându-i: Avocatul neplătit / Este bun de... de... de... bumbăcit, găsi el, după mai multe enumerări, o rimă oarecare, apelând la un înspăimântător termen argotic al pușcăriașilor, bumbăcirea. Zicând așa, explodă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de comă, avea să considere, mai încolo, Mircea. Atunci, pe loc, în aceeași secundă, el privise, însă, disperat, jur împrejur, căutând vreun martor la scenă, înspăimântat fiind de cataleptica pauză a convivului, care după hohote stranii și lovituri peste șoldurile grăsulii, aplicate cu violență, se oprise din respirație, cam peste două minute, ca să râdă năprasnic, devenind mai stacojiu decât un curcan înfoiat. Cât pe ce să moară de râs prin sufocare, iar eu puteam să fiu considerat ca fiind făptașul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
grăsuțe, cum erau fetele vecinului Adler, care rămăsese, încă rămăsese multă vreme, să țină băcănie la Dornești, unde continua să vândă biscuiți, bomboane, orez, stămburi, chibrituri, tutun și gaz de lampă. Asta până la plecarea lui (și a fetițelor sale albe, grăsulii și pufoase) către Pământul Sfânt, către țări noi și către favoritele stihii. În îndepărtatul Ev Mediu, acei cavaleri cruciați făcuseră la fel, bătătorind neștiutele căi ale Orientului, până departe, departe... Vladimir căută cu privirile spre cavalerul lui din copilărie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ia zi, m-ați analizat pe toate părțile? întrebă el. — Pentru un actor cu experiența ta, de data asta ai ales un rol prost. Nu știu dacă e chiar așa. Se ridică în capul oaselor și-și frecă bărbia lată, grăsulie. Știi, cred că m-am cam pripit. N-ar fi trebuit să plec. Trebuie să recunoști că i-am stârnit interesul. Și asta înseamnă o bătălie pe jumătate câștigată, prietene. Fata îl urăște pe Chavel. —Dar eu nu sunt adevăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
insulă, mi s-au făcut daruri de către persoanele pe care le cunoscusem - coșulețe din frunze de cocotier, rogojini de pandan, evantaie; iar Tiaré îmi dărui trei perle mici și trei borcane de peltea de guava făcută cu propriile ei mâini grăsulii. Când vaporul de poștă care făcuse o escală de douăzeci și patru de ore în drumul din Noua Zeelandă către San Francisco sună sirena care-i avertiza pe pasageri să se îmbarce, Tiaré mă strânse la pieptul ei generos, așa că am avut senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și Dave 1 (asta pentru că Dave 2 apare mai târziu). În majoritatea serilor, Carol îi vedea plecând din apartament și, după cinci sau șase ore, când reveneau, făcea din nou prezența. Iar dimineața, pe când Barry zăcea pe canapea, cu brațele grăsulii și pistruiate atârnând de sub pilota de rezervă cu motive florale și cu picioarele gălbui, pline de bătături, ieșind peste marginea divanului, Carol îi aducea o cană cu ceai și îi dădea veselă bună dimineața. Apoi pregătea pentru Barry (sau Gary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tocmai aici e clenciul. Margoulies punea deja ceva la cale. Îl „trata“ pe Bull cu același cinism cu care Ribbentrop negocia cu Molotov. Un jurământ ipocrit îl înlocuise pe cel hipocratic. *** Bull era în farmacie cu rețeta strânsă în pumnul grăsuliu. În fața lui, la coadă, doi drogați își luau doza de metadonă. Se îndepărtaseră de tejghea doar până la cordonul care separa un raft cu produse spongiforme de restul încăperii și acolo se opriseră să bea cu lăcomie licoarea dulceagă. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
recomand pe mama ca [... ] Și pare că așa era. Cum va admira ea privirea blândă și liniștită a mamei! Am recomandat mamei să trimeată-n odaie la regi numai servitori frumoși, iar nu fețe imposibile. Era o balaioară a maicei, grăsulie și zveltă, pe care am trimis-o să servească. Am ieșit parecă-n târg și am mer[s] pe uliți largi ca bulevarde (ulița mare din Praga), m-am coborât în jos J *** Brunner * Cernăuți) ș-am întîlnit pe Sofia de la
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]