7,204 matches
-
se pot aduna, de exemplu, din Letopisețul lui Neculce, unde cam apare în forma (curentă în limba veche) can: "era o samă din ficiorii lui can făr' de ispravă, zlobivi"; " în rè parte era can strașnic"; "răcniè tare, can cu grabă"; "numai nu pre putință, ce can încărcați"; "era boierii can grijiți"; "nu sînt toți așezați la minte, ce o samă sînt și cam zlobivi". Unul dintre exemplele cele mai interesante cuprinde chiar de două ori instrumentul atenuării, repetat la mică
"Cam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15421_a_16746]
-
fi făcut astăzi, cum ar fi arătat. Nu e deloc simplu să ni-i închipuim poate bătrîni, cu riduri, poate obosiți. Imaginea lor este marcată de forță și vitalitate creatoare, de vervă, de neastîmpăr și, într-un fel, de o grabă de a face cît mai mult și cît mai bine. Au lăsat urme vizibile în istoria teatrului, a literaturii, a televiziunii. Ne raportăm la ei ca la modelele în ierarhiile care includ criterii, argumente. Din ce în ce mai des, sătui de confuzia din
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
Cu Val Gheorghiu am rămas însă prieten, deși ocaziile de a ne vedea, după consumarea detenției, au fost destul de rare. Din când în când, l-am mai întălnit în sălile întunecoase ale revistei "Cronica" sau pe stradă, mișcându-se fără grabă și parcă neatent la lume, în timp ce ochiul său înregistra cu siguranță forme și culori, descifra sensuri, articula idei, în slujba cărora a pus deopotrivă penelul și pana. Era, neîndoielnic, un artist aparte, al cărui mesaj nu era lesne sesizabil și
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
la Iași (1995) și la Veneția (2000), iar acum într-o carte plină de sugestii pentru iubitorii de artă, ca și pentru fidelii cetății. Le-am văzut pe unele într-o incintă academică, invitând la popas spiritual, la meditație fără grabă într-o lume al cărei ritm se află în plină creștere. Uși modeste, ca aceea de la bojdeuca lui Creangă, dar și somptuoase ca acelea de la Palatul Culturii și Teatrul Național. Ușa Casei Pogor și cea de la Bolta Rece, mai frecventată
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
fim noi înșine și să avem ce transmite contemporanilor și urmașilor noștri. Nu Cantemir, nu Mihai - cu chipul lui machiat după "canonul" occidental - tulbură somnul românilor. România "profundă" tânjește după părintele ucis. Este cazul să depășim complexele prea marii noastre grabe, să ne întoarcem privirea înapoi și să stăm de vorbă cu fantoma lui care nu are încă odihnă și nici nu o va avea până când nu-i vom face dreptate. Prin ceața vremilor să încercăm să-i privim chipul. Să
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
În Sud, nu trebuie să ne grăbim. Nimeni nu te biciuie din urmă. Vezi câmpuri întinse, vezi culturi, vezi ape, drumuri, privești cerul înalt, curbat deasupra plantațiilor, privești oamenii și animalele, norii și simți că n-ai nici un motiv pentru grabă. Viața trece oricum. Mai încet sau mai repede. Dar tot trece. În Sud se savurează clipa, visul. În Nord, simți trepidația. Percepi ritmul lumii contemporane. Nebunia ei. Ritmul mașinilor, zgomotele, accelerația, toate acestea te fac să te grăbești... Nici aici
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
zise, aruncă cheia pe fereastră și scrie (...). Reporterul își luă pălăria inenarabilă, și, o secundă, se uită înăuntrul ei cu o atenție meditativă ca și cum s-ar fi pregătit să scoată din ea biletul câștigător. "Ascultă, spuse redactorul, - vorbea fără nici o grabă, aproape cu bunăvoință - oamenii care sunt proprietarii acestui ziar sau care îi asigură orientarea sau, cel puțin, care plătesc salariile, din fericire ori din nefericire, n-aș putea să zic, nu-l au în redacția lor nici pe Hemingway, nici
PYLON (continuare) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15475_a_16800]
-
știm nu s-a întîmplat. Problema e alta - România se grăbește să semneze un tratat de bună vecinătate cu Rusia, pentru a se putea prezenta cu lecțiile făcute înaintea summitului NATO de la Praga, iar Rusia n-are nici un motiv de grabă, acum, pentru semnarea unui asemenea tratat. Ministrul Turismului a anunțat că lucrările la Dracula Park vor începe la 15 martie, deși, cel puțin deocamdată, nu se știe de unde se vor găsi banii necesari pe termen lung acestui proiect. După anunțul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15486_a_16811]
-
rutină și consum: prezența prostituatei care deschide și închide cercul. Dincolo de gesturi mai studiate, mai precipitate sau nu, de elaborate strategii erotice, de ludicul senzualităților, de limbajul trupurilor, de ambiguitățile privirilor și cuvintelor, de complicitățile luminilor, clar-obscurului, de răbdare și grabă, de carnalitatea posesiunilor sugerate, dincolo de toate aceste jocuri subtile ale aparențelor zărim esența radiografiei fiecărui personaj, fiecărui cuplu. Aici găsesc că este miza montării lui Felix Alexa. Încărcată de fiecare actor în parte și de toți cei prinși în hora
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
celor penibile, Sorin Militaru a montat la Teatrul Odeon Genocid sau ficatul meu e fără rost. O comedie radicală (scrisă în 1992/93). Proiectul acestui teatru este și un pariu cu o miză mai puternică decît se poate detecta în grabă. În orice caz, o întreprindere atipică pentru perioada de sărăcie spirituală pe care o traversăm, instalată cu surle și trîmbițe, un zgomot agasant care ne agresează mintea, creierii și ierarhiile. Stagiunea în curs de desfășurare a fost încredințată unor tineri
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
deja foarte bătrână și, de regulă, adormea la mijlocul lecturii. Ochelarii îi cădeau și începea să sforăie, iar eu o zgâlțâiam: "Bunico, ce se întâmplă mai departe? Bunico, nu mai adormi!" Uneori mergeam cu bunica la plimbări mai lungi. Mergeam fără grabă de-a lungul râului, prin Piața Roșie și parcul Alexandrovski, prin jurul Kremlinului. Pe pavajul din piatră cubică al Pieței Roșii huruiau camioane prăfuite, verzi. Bunica îmi spunea că sunt de culoare kaki. Kremlinul se reliefa ca o cetățuie misterioasă, în
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
cărți din ultimii doi ani, cum am și anunțat, și asta fiindcă Observatorul a remarcat că apariția din 2001 era, ce bizar! Omul recent. Despre care se știe cum au scris redactorii și colaboratorii revistei. Cît despre cărțile pe care graba noastră le-ar fi lăsat deoparte era și una de Gellu Naum publicată de Editura (ați ghicit!) Paralela 45. * În același loc, Luminița Marcu, fosta noastră colaboratoare permanentă, ne trage și ea de urechi: de ce am acordat premiul mai sus
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14366_a_15691]
-
care am citit-o: relatarea raporturilor lui sexuale cu bona); în Gluma, un tribunal alcătuit din trei studenți îl judecă pe Ludvik pentru o frază pe care o trimisese iubitei sale; el se apără spunând că o scrisese în mare grabă, fără să se gândească; i se răspunde: "așa cel puțin știm ce se ascunde în tine", căci tot ceea ce acuzatul spune, murmură, gândește, tot ce ascunde va fi pus la dispoziția tribunalului. Procesul este absolut și prin faptul că el
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
ghiotura prin casele părăsite ale sașilor, cu rezultatele știute... Lipsa de respect pentru relicvele trecutului este una din racilele naționale: căruță cu două oiști, pentru orice eventualitate, orizontul fals, oportunist. Poate că ni s-o fi trăgând de la năvăliri, de la grabă de a o șterge cât mai repede din fața primejdiei, lăsând totul de izbeliște. Dacă mai este nevoie să arătăm spiritul adevăratei Transilvanii (nu acea imbecila invenție care se numeste Dracula-land), să deschidem poartă gotica a Muzeului sibian, inaugurat la 1817
Brukenthal by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14465_a_15790]
-
citi și un viitor roman semnat de prozatorul basarabean. Nu pot face previziuni asupra unei posibile încercări literare de acest gen, prefer însă igiena stilistică a oricărui tip de text literar, mai ales astăzi când scriitorii încredințează tiparului cu nepermisă grabă scrieri pe care ar fi trebuit să le mai lucreze. Și scrisul e un meșteșug.
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
Ultima pe tapet se numea Rosalie. Avea o față și un zâmbet de rozătoare, lucra la biroul de cumpărări, nu purta niciodată fustă și nu se încălța niciodată decât cu cizme. Înainte s-o posede, cu pantalonul colorat rulat în grabă peste pulpe, cu mâinile agățate de un enorm bol de plastic ce ținea loc de pubelă, și cu fundul bubos în vânt, se simțea obligată să strige ca să-și ia avânt, strigând din ce în ce mai tare, în ritmul sacadat al mișcărilor: "Uite
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
câte o găselniță simpatică ce înconjoară bine în cuvinte nimicul sau greutatea unui moment, ca acest pasaj descriind revederea a doi prieteni regăsiți de viață aiurea: "și se apucară de băut așa cum erau, fără să piardă timpul, dar și fără grabă, unul în pijama, iar celălalt în pardesiu, ca doi oameni care, deși fac acum ce fac, ar putea în orice moment să nu mai facă sau să facă altceva." Găsesc în aceste rânduri, (și renunț la pretențiile de obiectivitate, e
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
balast își vor lua tălpășița, o seamă de incapabili ce nu mai bat pasul de front în ritmul cerut vor dispărea, dar sistemul va merge mai departe. Să nu ne iluzionăm că democrațiile occidentale, că americanii vor veni în mare grabă să pună lucrurile la punct. Atâta vreme cât țara va fi condusă cu o mână de fier, atât timp cât va fi liniște, cât societatea e pacificată ( cunoașteți, din istorie, sensul cuvântului, nu-i așa?), fiți siguri că neocomuniștii vor zburda ca mielușeii pe
Îngerii de rigips by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14028_a_15353]
-
întâlnit pe redactorul de poezie care vă ceruse fotografia și datele biografice, probabil pentru a vă debuta. Oricât de modestă s-ar fi dovedit în timp traiectoria, acel "aveți ceva talent", venit din partea altei persoane care și-a trecut în grabă privirea peste manuscrise, nu cred că era o formulă politicoasă prin care să înțelegeți că erați pentru totdeauna respins. Întimidarea și renunțarea și-au făcut însă lucrul lor. Poezia dvs. de astăzi simt că nu diferă prea mult de ceea ce
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14152_a_15477]
-
deznădejdii cronice din multe poeme. Discursul poetic e firesc și necăznit. Livrescul proiectat pe fundalul realității secondează îndeaproape biografismul cel mai autentic. Fuga în ficțiunea livrescului e, de altfel, cheia volumului: „aud cum cineva rătăcește pe stradă / merge lipsit de grabă - pașii au / un ecou scăzut, complotitor / ca întotdeauna mă salvez prin imaginație / îmi spun că e Kafka - caligraful suferinței - / într-o promenadă prin Chișinău / trist și singur Kafka rătăcind / într-o lume care și-a umilit de mult existența."(caligraful
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
oarecum "modest" al foiletonului, "cronicarul" ține să se retragă de pe itinerariul său cu aceeași discreție și lipsă de îngâmfare. Am lucrat - scrie el în cele doar câteva rânduri de despărțire, "Pour prendre congé", din final - sub presiunea actualității și în grabă, încercând să fac cât am putut mai bine. Ceea ce tocmai am oferit este o răsfrângere a vieții mele, care este și una de editor. O viață din care nu pot spune, între ziaristică și editură, ce parte este cea mai
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
bine de șase decenii. Timp în care s-a impus cu autoritate în rolurile de pe scenă, pe măsură ce i se făcea remarcată vocea, probabil cea mai amplă, de mai gravă rezonanță, de mai particulară factură și mai plăcută vibrație - și, fără grabă, în lumea creației poetice, dacă este să ținem seama că publica versuri încă de pe băncile liceului, ale Colegiului Național Sfântul Sava, din București, care-și avea revista și cercul său literar, "Ioan Heliade Rădulescu". În minuscula categorie a actorilor care
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
ține mai mult de o persoană, că se va rupe sub greutatea sporită? A fost gîndul că ea are dreptul la salvare (a fost miloasă), în timp ce toți ceilalți își merită locul, ca niște ticăloși absoluți ce erau? A fost precipitarea, graba, nerăbdarea după cele îndurate în iad? Povestea nu spune și Grușenka nu comentează nimic. Recitind așadar această poveste acum, după mai bine de un deceniu de la mult așteptata schimbare, mi-am dat seama de ce sîntem încă atît de departe de
Firul de ceapă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14286_a_15611]
-
eu am rămas să ascult ce vorbeau. Bărbatul a spus că e profesor și că venise să caute vestigiile altor vremuri. Că voia în primul rând să fotografieze picturile din peșteră. A mai băut o bere, de data asta fără grabă, apoi a adăugat că îl interesau mai ales lucrurile inexplicabile, fenomenele care la prima vedere nu au o explicație naturală. Că, după știința lui, existau aici asemenea lucruri. - Da' de unde! a răspuns bunicul. Poate altădată, nu zic nu, dar acuma
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
Nu era un ou. Nimeni n-a spus nimic. Căutătorul de minuni și-a mai turnat un pahar de rachiu, a băut câteva guri, apoi a scotocit în rucsac și a scos o cărticică pe care a răsfoit-o în grabă. - Din nou ciupercile. Era un licoperdon. Bășina lupului, ca să vorbesc mai pe înțeles. Sau o sclerodermă. S-au găsit unele exemplare cu adevărat uriașe. - Da'de unde, a exclamat tușa Paula cu glasul ei pițigăiat și tremurător. Am văzut eu destule
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]