96 matches
-
chiar demența se îmbină în compoziții câteodată unice". Rezultă un veritabil bestiar scriitoricesc, o galerie de personaje (ilustre ori anonime) ce palpită sub ochiul necruțător al observatorului. Efectul plastic este, cel mai adesea, obținut fie prin ambiția fără margini a grafomanului de a fi omologat critic, fie prin vanitatea nemăsurată a scriitorului adevărat care a fost deja recunoscut ca atare. Neînțeleși, persecutați, marginalizați se cred mai toți, indiferent de locul - central sau periferic - pe care îl ocupă; iar din acest val
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
Cosmin Ciotloș Oameni ai nimănui este a doua carte a lui Dumitru Crudu despre care scriu, iată, în ultimele câteva luni. Nu pentru că autorul ar fi un prolific grafoman de ultim moment sau pentru că el ar ține cu dinții să aibă parte de o masivă campanie de editare a pieselor sale de teatru. Dimpotrivă chiar, dacă rotim bine privirea, discreția se arată a fi unica strategie de marketing a
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
telepatică, înrâurind personaje din jur să renunțe la glisări în naive aventuri, inclusiv erotice. "Un plan de bătaie" este o amuzantă, acidă șarjă pe adresa moravurilor literare ale provinciei moldave, cu personaje în care, cu siguranță, se vor recunoaște veleitari, grafomani și toxici reclamagii. Ce se cred, cel puțin, genii neînțelese. Inedit ni se pare călugărul-poet erotic, singurul pe placul Ornelei, poeta depresivă care, prin delațiune, ajunge să publice un grupaj la Gazeta literară. Și, totuși, cea mai emoționantă povestire ni
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
lipsită de riscuri. Mai întâi că autorul s-a văzut redus la condiția de paria în lumea noastră culturală: un bezmetic, un vagabond agresiv pe care oamenii "subțiri" îl ocolesc. Câte premii s-au acordat în ultimii zece ani unor grafomani și nulități literare? Câte burse, câte stipendii, câte sejururi de creație în străinătate? Lui Marius Ianuș, celui mai bun poet din noua generație, nu i s-a oferit (pentru că nu i s-a recunoscut) absolut nimic. I-a rămas să
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
de roman ce rămân suspendate... Așa cum rămâne suspendată revolta, în timp ce complotiștii așteaptă zadarnic să comunice cu ilustra lor complice, iar timpul imobil apasă asupra întinderilor netede ale Arabiei... Citești sau născocești toate astea? Atâta influență au asupra ta invențiile unui grafoman? Vizezi și tu la sultana petroliferă? Invidiezi soarta pritocitorului de romane din seraiurile arabe? Ai vrea să fii în locul lui, să stabilești o legătură exclusivă, în același timp de două persoane, cum ți s-a părut posibil cu Ludmila? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ocazie. And now the point emerges... Toată această lungă și, mă tem, plicticoasă parabolă (ținând, la rigoare, de patologia poeziei) are ca scop punerea în lumină a unei modeste lecții, pe care trecutul este gata întotdeauna s-o servească prezentului grafoman. Fiecare individ, originar fie din Orient, fie din Occident și mânat (aparent irepresibil) de hormonii scrisului, ar trebui să aibă în vedere permanent exemplul lui Grainger. Potrivit unei analize inițiate și executate de motorul de căutare Technorati, la sfârșitul anului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
critic serios (cum vrea să fie mereu Ion Simuț) n-ar putea susține o asemenea enormitate. Dincolo de asemenea evidențe, poezia contemporană este extrem de vie și imprevizibilă. Vitalitatea ei artistică nu e condiționată de tirajele mici, de vizibilitatea restrânsă, de manifestările grafomanilor lirici, ușor de penalizat. Ea se verifică prin apariția unei noi generații de poeți, cu vârfurile ei și cu un interes exclusiv (o vocație) pentru un gen ce și-a diminuat, indiscutabil, relevanța socială, dar rămâne major în interiorul literaturii. Nu
Cu cărțile pe masă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8072_a_9397]
-
anticipație este privită cu o oarecare toleranță, care, în multe cazuri se transformă în condescendență. A scrie literatură SF sau despre aceasta înseamnă o aventură în sine. Căci genul este văzut drept unul marginal, drept ,un fel de paradis al grafomanilor", în care sunt adunate ,numai condeie eșuate în alte întreprinderi". Însă lucrurile nu stau deloc astfel și Mircea Opriță repară această nedreptate. Nu puțini și deloc neînsemnați sunt scriitorii care se regăsesc printre reprezentanții de seamă ai fantasticului (,de la Caragiale
Istoria anticipatiei românesti by Bogdan Miahi Dascălu () [Corola-journal/Journalistic/7870_a_9195]
-
generalitatea. Calul său de bătaie, spiritul creator, e același cu al celor mai serioși dintre esteticienii de ieri și, mai ales, de alaltăieri. Într-un loc, pledează convingător pentru credința în inspirație. Fără ea, literatura ar rămâne exclusiv la mâna grafomanilor ambițioși. În altul aduce în discuție geniul, raportându-l la orice, numai la singurătate nu. Altundeva, schițează principiile unei nenumite anxietăți a influenței. Toți scriitorii de forță au început prin a imita, angoasat, câte-un autor destul de incert valoric. La
O cale de acces by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7011_a_8336]
-
mărturie elocventă în acest sens. Și oferă, poate, o explicație dublei prodigalități: relatându-și conștiincios performanțele în materie de sex și de scris, Simenon nu pomenește, în mia de pagini a memoriilor sale, nici o singură lectură. S-ar spune că grafomanilor și dependenților de sex nu le rămâne timp pentru citit. Camus versus Sartre Apariția biografiei consacrate de Michel Onfray lui Albert Camus, L’Ordre libertaire, a stârnit o foarte interesantă dezbatere în presa culturală din Franța pe tema actualității autorului
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4941_a_6266]
-
ideilor proprii despre sine și divinitate.” (p. 9) Dar ce legătură au „ideile despre sine și divinitate” cu critica literară ? Ar însemna ca noul canon, la crearea căruia Cernătescu pune umărul acum, să adune, de-a valma, scriitori veritabili și grafomani cucernici. Din fericire, nu se-ntâmplă așa. Culmea, dar toți cei prezenți în cuprinsul Literaturii luciferice, (excepție făcând Nicolae Milescu Spătarul) există și în Istoria călinesciană! Începând cu Budai- Deleanu și sfârșind cu Călinescu însuși! Atunci? Unde e anunțata schimbare
Cum grano salis by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5930_a_7255]
-
l-au cunoscut, el ar fi trăit degeaba, iar plăcerea de a citi islandezilor le-ar fi alimentată și de dorința de a se regăsi în paginile cărților. Sunt doar două din clișeele puse în circulaț ie de chiar insularii „grafomani”, convertiți rapid în ultimele decenii și cu succes de la constrîngerile formale ale „sagăi” la „licențele poetice” și libertățile prozei și poeziei moderne. Dar nu cumva nevoia de a ne regăsi în paginile unei cărți constituie unul din impulsurile primordiale ale
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
grupuleț a adevărului absolut. N-a fost defel dificil să presupunem urmările unei asemenea "filosofii" aplicate la viața societății noastre. În literatură - unde, lucru cert, majoritatea membrilor Uniunii Scriitorilor (colhoz inventat de partidul comunist din urss!) sunt fie veleitari, fie grafomani sadea ( primirea în numita uniune se face pe bază de cărți, și poți edita orice elucubrații dacă ai bani să plătești tiparul și lucrătorii editurii!) - a început o nouă ierarhizare a valorilor (necesară, de alt fel, dar nu și supersubiectivă
Cadoul incolor, inodor și insipid by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6637_a_7962]
-
pot împiedica să nu văd o stranie legătură între hărnicia recentă, iesită din comun, a unor scriitori de mare succes si dezinteresul tot mai pronunțat al cititorilor pentru literatură. Mă refer aici la nume prestigioase ale planetei, nu la inevitabilii grafomani. Ei încearcă să compenseze, printr-o producție „în trei schimburi", numărul tot mai mic de cititori per titlu. E uimitor să observi că autori care, în trecut, își drămuiau cu grijă aparițiile publice, astăzi expediază la tipar, cu o regularitate
Moartea revistelor literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6510_a_7835]
-
că frumoasa Zenaida ar putea descinde din Povestirile moldovenești (1920) ale lui Radu Rosetti; că verosul căuzaș Iancu Aricescu e rezultatul unei stranii împletiri între Ioan Catina (un tânăr poet pașoptist înzestrat, dar ocolit de șansă) și C.D. Aricescu (un grafoman, tot pașoptist, fără talent dar destul de bine orientat social). Că, pe scurt, multe noutăți despre Levantul se adăpostesc în tot soiul de cărți vechi.
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
Din păcate, lumea nu ascultă, și scrie, scrie, scrie. Exasperat, redactorul de carte ar vrea să se răzbune pe diletanți. Suntem martorii unei adevărate epidemii: „Dispariția cenaclurilor e o nenorocire: nemaiexistând nimeni care să le spună cât de dezgustător scriu, grafomanii au infectat editurile, omorând prin șoc anafilactic zeci de referenți pe an”. Apocalipsele anunțate nu se mai termină, pentru că „sunt prea mulți scriitori. Și foarte puțini cu adevărat mari, câțiva sunt buni - numai atât, buni (adică rigizi, însă au tobă
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
Ion Caraion: A făcut închisoare fiindcă lucra pe două tablouri: al socialismului și cosmopolitismului(sic!). După ce a ieșit din pușcărie a făcut carieră literară (și avere), cu nenumărate volume de poezie ilizibilă și de texte Ťcriticeť care trădau un mare grafoman" (sic!). în realitate Ion Caraion e una din marile victime ale terorii comuniste și unul din cei mai mari poeți români... Alte căteva aspecte ale Jurnalului. Tușante observații sînt formulate referitor la situația mormintelor scriitorilor noștri de la cimitirul Bellu. ,Colțul
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
unui climat extrem de familiar. Aceleași vanități și orgolii scriitoricești, partide, facțiuni și bisericuțe, gelozii și invidii, dificultăți de articulare a unor proiecte comune și de coagulare a unei minime solidarități intelectuale. Câțiva autori străluciți, înconjurați de un plancton de veleitari grafomani, publicând în reviste obscure (cât mai neaoșe cu putință) și la edituri pe care tot ei le administrează. Sunt relativ puțini aceia care, plecați la o anumită vârstă din țară, au reușit să se integreze cu adevărat într-o altă
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
viscerele se zbat să îndeplinească. Obsesia de a scrie, patima de a publica, orgoliul de a fi înțeles și lăudat de un public, dacă se poate, numeros, n-au fost inventate în Silicon Valley. Sunt profund omenești, sunt aproape arhetipale. Grafomani au existat dintotdeauna, boala autorlâcului e, și ea, veche. Dar, dacă unii, ca Don Quijote, îi mai țineau piept, fiind niște nebuni întru lectură, acum singura formă activă de nebunie pare să fi rămas cea de semn contrar. Nu întâmplător romanul
Addictive writing by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3068_a_4393]
-
simplitatea. „În această lucrare mă va interesa, în primul rînd, aplicarea principiului simplității în interpretarea textelor. În hermeneutică, adepții risipei și excesului sînt legiune. Voi dovedi această tragedie. Dimpotrivă: adepții simplității sînt rari.“ (p. 11) Cu alte cuvinte, de comentatori grafomani, care înconjoară o operă cu o iederă exegetică luxuriantă, nu ducem lipsă, în schimb numărul interpreților conciși sînt rarități istorice. Ce surprinde la Gherghel e felul în care înțelege simplitatea, ca pe o concizie în expresie care se ține aproape de
Cauda pavonis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4142_a_5467]
-
țară în care nu funcționează sistemul lecturilor publice plătite, în care bibliotecile preferă să finanțeze autori locali (editați pe la tiparnițe la care directorii lor sunt acționari) care iau fața celor mai importanți scriitori (pentru că e mai simplu să-ți fidelizezi grafomanii de pe uliță decât să inviți, pe rînd, niște scriitori la o întâlnire cu miile de utilizatori declarați), într-o perioadă în care nu mai e loc pentru un post ca TVR Cultural (cu multele lui păcate dar de o utilitate
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3869_a_5194]
-
Sfârșit: în plan subtil informația e veșnică. Ai văzut pe raftul unei librării o carte; vreo mie opt sute de pagini, în trei volume. Trei ceasloave petrecute cu o banderolă-reclamă. Un roman scris în zilele noastre! Despre o femeie. Opera unui grafoman. Onanist; nici despre un război nu istorisești atât. Nu există poveste pe lume care să nu poată fi cuprinsă într-o sută de pagini. În două. Trei-patru sute sunt, încă, suportabile. Scrii, încerci izolarea cea mai adâncă, solitudinea protectoare. Singurătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
datorate, mai degrabă unor orgolii din partea unor indivizi obișnuiți să se bage prea mult în seamă, am fost nevoiți să renunțăm, pe moment, la numele respectiv și să îl transformăm în Cenaclul revistei Cetatea culturală. - Care este diferența dintre un grafoman și un scriitor? - Enormă. De calitate, în primul rând. Sunt pe lumea asta destui grafomani. Unii, făcând parte din diverse găști și beneficiind de susținerea unor „critici” nu o dată zgomotoși și agresivi, sunt greu de evitat sau de pus la
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
seamă, am fost nevoiți să renunțăm, pe moment, la numele respectiv și să îl transformăm în Cenaclul revistei Cetatea culturală. - Care este diferența dintre un grafoman și un scriitor? - Enormă. De calitate, în primul rând. Sunt pe lumea asta destui grafomani. Unii, făcând parte din diverse găști și beneficiind de susținerea unor „critici” nu o dată zgomotoși și agresivi, sunt greu de evitat sau de pus la locul ce li se cuvine. Scriitorul adevărat trebuie să aibă talent și har, pentru că el
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
la începutul anilor 90, o serie de importanți dramaturgi români, dintre care nu lipseau Marin Sorescu și D.R. Popescu, au fost aproape interziși a mai fi jucați pe scenele românești. Asta în timp ce au luat cu asalt teatrele o serie de grafomani și autori lipsiți de talent, care se considerau victime ale vechiului regim, pentru că, lipsiți fiind, cu adevărat, de talent, nu au fost, pe bună dreptatate, admiși și jucați anterior. Iar în opinia lor, vinovați de o atare situație erau tocmai
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]