51 matches
-
suport juridic. Între talent și profesie se interpune munca și dăruirea. Enescu s-a exprimat plastic referitor la necesitatea muncii. De fapt, scriitorul trăiește pentru scris, nu neapărat din scris, dar pentru scris. El este un grafoman de talent, spre deosebire de grafomanii fără chemare. El simte permanent nevoia să scrie, să comunice, să fabuleze, să imagineze. Este un mitoman de ... geniu. Da, geniu pe înțelesul etimologic, de la a naște. Cine nu simte această chemare la șabatul vrăjitoarelor, al poeților, nu este decât
VIOLON D”INGRES de BORIS MEHR în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372027_a_373356]
-
n-am mai auzit de Constantin Artachino (1871-1954)! De la Comarnescu? De la Brezianu? (Acasă, găsesc o secvență din iconoclastul Gombrowicz: "Istoria literaturii... Da, dar de ce numai o istorie a literaturii bune? Arta proastă poate fi mai caracteristică pentru o nație. Istoria grafomaniei poloneze ne-ar putea spune mai multe despre noi înșine decît Istoria Mickiewiczilor și a celor ca Prus." Așa este, dar pentru ca un Luchian, un Andreescu, un Dimitrescu să strălucească, a fost nevoie de acești Artachino, fundal agreabil, cum ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de fapt ca la o luare de ostatici. Șantajul e următorul: dacă nu-mi oferiți mai multe zile din existența voastră, vă elimin dintr-a mea. Lasați-vă controlat sau vă arunc peste bord. Sclav sau inamic, tertium non datur. Cu grafomania generalizată și saturarea undelor, prelevările obligatorii de sociabilitate culturală au atins, cu siguranță, în micul nostru mediu intelectual, un punct limită. O mediasferă a tot fost produsul, depozitul unei multitudini de rețele de difuzare specializate, fiecare dotată cu un coeficient
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ele. De aici provine ideologia refuzului ideologiei, înlocuirea programului prin propunerea individuală sau a "poziției teoretice" prin orientarea personală. Cartea, școala și ziarul sînt în plină ascensiune, îmi veți spune; creta mai scîrție pe tablă și grafosfera se transformă în grafomanie. Să ne înțelegem. Nu vorbesc despre număr, ci despre statut. Nu din punct de vedere material, ci logicial. N-au fost niciodată mai multe cărți, mai mulți liceeni și studenți, mai mulți autori și editori, în termeni cantitativi, este evident
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dar și ca negație veșnic reiterată, ca negație a negației, adică și a suprarealismului ajuns manieră. Ca atare, propune înnoirea vechilor „descoperiri”, precum și altele noi, proprii. Strict vorbind, unele - cunoscutele deja „vaporizări”, „stilamancii” și „fumaje” ori proaspăt inventatele „grafii colorate”, „grafomanii entoptice”, „pantografii”, „mișcări hipnagogice” - aparțin, în fapt, artelor plastice, în timp ce altele - „oniromanciile obsesionale” - trimit la literatură și metaliteratură. Dar primele sunt descrise în cuvinte, textele parvenind la condiția poeziei (La Connaissance des temps) sau la aceea de manifest, de discurs
TROST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
Am preferat, în schimb, cunoașterea de împrumut și exercițiile de calofilie forțată. Discontinuitatea lecturilor din Evanghelii, de pildă, ne-a predat demonului nepăsării. Fără prea mari dureri de cap, grija de căpătâi dispăruse. Ne-am refugiat în derapaje minore și grafomanii istețe, scriind despre - sau conversând cu - inși pe care Platon i-ar fi izgonit din cetate. Astăzi, la capătul unui vechi drum, nu mai cred că sacrul se camuflează; pentru moderni, el piere fără regrete, prin uitare. Cum ne-am
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Oricum, e un privilegiu că am totuși voie să scriu mai departe, ei speră probabil că vor putea trage vreo concluzie citindu-mi foile astea pe care am ținut atâta să le iau cu mine. Desigur, au scris pe undeva "grafomanie" și se grăbesc să profite de asta. De altfel, nu am nimic împotrivă să le dau manuscrisul, tot trebuie până la urmă să-l citească cineva, și ei îl vor înțelege poate mai bine decât alții, atât cât poate fi înțeles
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
primară a sufletului elementar și nou ce ne împinge. Cultura, credem, e ceva care, ca și civilizația, se adoptă, se imită. Clădirile americane, cu douăzeci și cinci de etaje, ne sînt îndemn pentru construcția literară. De ce blestemul veacurilor, de ce blestemul locului pe grafomania noastră juvenilă?”. Privind cu melancolie la „noblețea intelectuală” a apusenilor, autorul bovarizează patriotic în marginea frustrărilor periferice: „Noi cetim însă în trofeele lor triste și ne prinde o patriotică mîhnire!”, deplîngînd minoratul lingvistic la care inexistența unui „imperialism” politic (și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
abuzul puterii, unind cu succes domeniul criticii de întâmpinare cu problematica socialului. Într-o perioadă precum comunismul, existența unui lider de opinie este absolut necesară, întrucât menține gustul pentru cultură, pentru arta scrupuloasă. Periodic, cronicile iau aspectul unor campanii împotriva grafomaniei din România. Un asemenea exemplu este cronica din 11 octombrie 1985 când dezvăluie scopul pamfletelor publicate de grupurile din jurul revistelor "Săptămâna" și "Luceafărul": Când au ales fie să renunțe la talent (rareori îl aveau), fie la o elementară solidaritate cu
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
de a fi sancționat de vocea majoritară a tribului. De ce iubim femeile (carte comercială, supraevaluată) e executată sec: "Titlul cărții lui Cărtărescu angajează cuvântul "iubire", dar acoperă amintiri total lipsite de miracolul iubirii, indicibil în profunzimea lui. Pândit de pericolul grafomaniei, ca mulți alți publiciști, Cărtărescu face abuz de favoarea tiparului, publicând tot ce-i iese de sub condei." Într-un alt loc, pălmuța se duce înspre o celebritate literară ieșeană, transformată de fosta conducere a ICR într-un abuziv produs de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
părinți. Dar cu amendamentul : vit regi. Experiența împuținează iluziile. „Țineți-mă că zbor!” Strigă debutantul. După ce își înving inhibițiile, debutanții se scaldă în ostentații. Orice diletant are impresia că volumele lui vor constitui teme de casă pentru generațiile viitoare. Toți grafomanii cred că revoluționează literatura. Unii își scrijelesc numele pe arbori ori pe stânci. Alții, cu mai puțin folos, pe cărțile anodine. Orice bărbat neînțeles se crede filozof. Biografii naivi vor să reconstituie carnea transformată de creator în statuie. Nu chiar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
turistică. În orice orășel tronează câte un poetozaur. Ne fascinează scaunele înalte. Fiindcă nu intuim genunea de sub ele. Omul nu putea bănui că avatarurile lui pot fi și descendente. Criticul literar propune piste de lectură, nu topuri și coronițe. Toți grafomanii cred că au sub tălpi vârfurile alpine ale artei. Toți vindicativii se cred justițiari. Încearcă să iubești măcar un om, nu omenirea. Suntem egali numai la începutul cursei. Averile dobândite prin furt nu ajung niciodată acte de mecenat. Tiranii și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vorbea în limbi, cofetăria de la Teiul Doamnei vindeca prin punerea mâinilor, Teatrul Mic împiciorongea șontorogii, biserica Anglicană dădea foc catargelor toamnei, ivite la orizont, cu o lentilă tatuată. Și câte și mai câte giumbușlucuri! Dacă există fericire în singurătate, schizoidie, grafomanie, glosolalie, anorexie, apraxie, ataxie, dacă era reală starea de Bardo a meditației concentrate, dacă întîiul dintre chakras, divinul Sahasrara, sfera de foc radiind în creștet din deschiderea brahmanică, este adevăratul ochi cu care construim lumea, eram fericit, trăiam în Bardo
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
bunei cuviințe indică un comportament mahalagesc inconfundabil. Prin Margareta, Mircea și Wanda se conturează însă tipul intrusului observator necontaminat. Moartea, adulterul sau fuga sunt unicele modalități de evadare din acest veritabil cuib de viespi. În continuarea exemplificărilor legate de dimensiunea grafomaniei care oglindește logoreea "lumii-lume", notăm că la Tudor Mușatescu rețeta caragialiană este urmată îndeaproape, cu minime ajustări, în stilul epistolelor și al rapoartelor oficiale sau al declarațiilor din ciclul Post-restant. Toate aceste texte savuroase dau impresia că sunt "culese" și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
provoacă, necesarmente, criza criteriilor. E din ce în ce mai greu să alegi, să te orientezi, să desparți apele: devii fie un consumator lacom și decerebrat, fie umbra, inactuală, a propriilor idiosincrazii. Cât despre literatorii incontinenți, ei scriu somnambulic, scuturați de lungi accese de grafomanie și narcisism. Îi citesc câțiva prieteni, snobii și o mână de experți indescifrabili. În aceste condiții, propun redobândirea chefului pentru citit printr-o temporară asceză. Cei care n-au citit și nu citesc nu mă interesează, deocamdată. Cei care însă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de memorii, de descoperiri epocale, de romane, poeme și sisteme filozofice. Unii se epuizează în scrisori către ziare și autorități, alții compun „apeluri“, alții, mai branșați, iau cu asalt internetul. Acesta din urmă a produs, e drept, o specie de grafomanie fără precedent: poți fi sigur că vei fi citit (o certitudine care lipsea grafomanului „tradițional“), poți să te bați pe burtă cu oricine și ești liber de orice ră spundere, de vreme ce nu semnezi. Există maniaci ai calofiliei, mari șlefuitori de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
la principii bine definite. Lipsa conceptualizărilor și elucubrațiile interminabile în jurul unor lucrări deseori nesemnificative creează impresia unei vieți culturale bogate, în ciuda lipsei valorilor autentice, iar numeroasele istorii și dicționare literare sînt neobișnuit de extinse prin cuprinderea tuturor pro-duselor generate de grafomanie, fără selecții realizate pe baza unor criterii valorice. De altfel, această profesie de critic, atît de frecventă la români, nu există în lumea civilizată, care solicită întotdeauna un răspuns la întrebarea ce face ? cel care profesează ceva. Orientată spre critici
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
considerau reprezentanți ai culturii de erudiție și intelectuali veritabili. În acest caz, urmînd linia renumitei sfătoșenii a românului pe care ei au unit-o cu antrenamentul secular al mîinii (în folosirea bîtei), afirmarea a putut continua în forma unei nestăpînite grafomanii, generatoare de tomuri nenumărate (și, uneori, gigantice), în care sînt reproduse sute de pagini din lucrările scriitorilor, sînt date multe fotografii și sînt făcute comentarii interminabile la cele prezentate. Desigur, în aceste comentarii sînt antrenate deseori cuvinte precum idee, concept
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
devenit un bilet de intrare, primit contra-cost, în breasla autorilor. Mulți autori, puțini scriitori. Industria debuturilor de azi a devenit o afacere profitabilă pentru editori, dar a dus la o inflație de poezie proastă. Și critica este foarte indulgentă cu grafomanii. E vremea ca măcar criticii cu autoritate să spună precum altădată Maiorescu: În lături! Sunt de acord că generațiile tinere, ca să se vadă, e bine să intre în literatură prin mici revoluții. Dacă revoluționarii mai au și talent, cu atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
legitimeze mai ales "noii" scriitori din capitală în raport cu cei "vechi" și cu "retardații" din provincie în orizontul modernismului. Dincolo de această aroganță de prost gust, există printre ei și scriitori adevărați. Tot cu această monedă calpă se legitimează mai nou și grafomanii, care au descoperit în postmodernism, ca joc de cuvinte, rețeta facilă a succesului. În orice caz, a fi postmodern nu este o judecată de valoare, ci o opțiune de a scrie într-un program estetic ce mizează pe atitudinea ironică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
parte, nu e numai atât, căci există, totuși, ideile, punctele de vedere, demonstrațiile care pot fi credibile, sau nu. În fine, din punctul ăsta de vedere ceea ce mă deranjează cel mai mult e impostura. A apărut și un gen de grafomanie critică. Dar să revenim: am scris ani de zile despre poezie nu cred că din cauză că scrisesem eu cândva ceva ce putea fi numit astfel -, m-am oprit și la câteva cărți de proză, nu asta e problema. Problema este omul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o notă de ironie destul de accentuată. Sunt convins că acest cunoscut al meu, om delicat și discret de altfel, dacă e să-l judec după atitudinea pe care a avut-o față de mine, mă crede atins de o criză de grafomanie. Mărturisesc că ipoteza aceasta nu-mi face deloc plăcere. Cei care mă cunosc, mă știu ca avocat și ca profesor. Întâi ca avocat și apoi ca profesor. Puțini de tot (câțiva dintre contimporanii mei) își mai aduc aminte că primii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
rapoartele în urma cărora articolul e respins sau acceptat (eventual, cu modificări cerute de referenți) ; tot procesul poate dura și câțiva ani. înțelegi așadar de ce nu îmi inspiră mare încredere blogurile. Sunt rare cazurile când pe bloguri găsesc și altceva decât grafomanie narcisistă și pseudocronici impresioniste. Eu simt nevoia avizului unui om de meserie, cu o cultură solidă în domeniu și nu numai. Am oroare de relativismul generat propovăduit ca un fel de corolar de neocolit al postmodernismului. Altfel, păreri avem cu toții
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de ore (fixe) și un număr de pagini pe zi, mai mic sau mai mare, indiferent de calitatea textului și indiferent dacă acesta va fi păstrat ori nu ; génie ou non, vorba lui Stendhal. Eu cred că aceștia sunt grafomani. Grafomania nu exclude geniul, numai veleitarismul îl exclude. Baudelaire sau altcineva, nu mai știu, a zis : qui ne TRAVAILLE pas tous les jours, ne travaille jamais, nu qui n’ECRIT pas tous les jours (subl. m.). Sadoveanu, care se știe cât
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
am fost membră în Consiliul Național de Atestare a Titlurilor și Diplomelor Universitare. Veneau adevărate cufere cu opere complete pentru fiecare dosar. Mai mult, adesea greutatea cuferelor era invers proporțională cu calitatea conținutului. Uneori te simțeai strivit de sentimentul unei grafomanii de nestăvilit. Unele dintre lucrări erau autoplagiate parțial sau total: clone cu titluri diferite. Pe masa de consiliu se ridicau munți de cărți: masivele Popescu, Georgescu, Popa Pripici. Erau și cărți valoroase. Dar și multă maculatură. Și pe mine începuse
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]