167 matches
-
și corelarea elementelor de structură a programei școlare; ... 5. Operaționalizarea demersului didactic pentru disciplina Educație plastică, Educație vizuală și Educație artistică ... 6. Lecția de educație plastică: definirea, structura acesteia, particularități, etape, corelarea cu mijloacele de expresie ale altor discipline (literatură, gramatică, istorie, geografie, educație muzicală, educație fizică, arta actorului etc.) ... 7. Activitatea practică (de atelier), forma de organizare a procesului de învățare, a limbajului plastic și de stimulare a creativității elevilor, de organizare, desfășurare, conducere și evaluare la disciplina Educație plastică
ANEXE din 16 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276695]
-
analiza modala ● Tehnici de inteligenta artificiala aplicate in vibrodiagnoza transmisiilor mecanice ... 10.8. Facultatea de Litere ● Literatura franceză a secolului XX și a extremului contemporan ● Literaturi francophone canadiene și africane ● Studii intergeneraționale ● Studii de gen ● Literaturi migrante ● Lingvistică franceză - sociolingvistică istorică, gramatică sincronică și/sau diacronică, semantică gramaticală ● Literaturi și scriitori bilingvi(română/franceză), literaturi ale exilului si migrării (șă includă exemple românești) ● Istoria ideilor literare în context național, european, global ● Arhive moderne, biblioteci private, manuscrise de autor( sec. 19 și 20) ● Studii de
ANEXĂ din 2 septembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289962]
-
gustului estetic; procedee de audiție activă cu muzică de genuri diferite având ca finalitate educarea elevilor prin și pentru muzică și formarea elevului-consumator de muzică avizat. ... 7. Lecția de educație muzicală: corelarea cu mijloacele de expresie ale altor discipline (literatură, gramatică, istorie, geografie, educație plastică, educație fizică, arta actorului etc.) ... 8. Creativitatea în lecția de educație muzicală; ● modalități de dezvoltare a creativității. ● formarea gândirii critice, reflexive, autonome și creative. ... 9. Evaluarea în cadrul activităților de educație muzicală/ studii teoretice muzicale: ● definiția
ANEXE din 16 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/277425]
-
gustului estetic; procedee de audiție activă cu muzică de genuri diferite având ca finalitate educarea elevilor prin și pentru muzică și formarea elevului-consumator de muzică avizat. ... 7. Lecția de educație muzicală: corelarea cu mijloacele de expresie ale altor discipline (literatură, gramatică, istorie, geografie, educație plastică, educație fizică, arta actorului etc.) ... 8. Creativitatea în lecția de educație muzicală; ● modalități de dezvoltare a creativității. ● formarea gândirii critice, reflexive, autonome și creative. ... 9. Evaluarea la ora de educație muzicală: ● definiția evaluării, funcțiile acesteia și
ANEXE din 16 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/277425]
-
întunecată, netedă, opacă, suprafață alăturată și coexistentă. Plecând de la aceste puncte de vedere, vom putea descifra mesajul transmis de „lumea imaginilor viziblie” doar prin aprofundarea sintaxei și morfologiei ce țin de gramatica limbajului vizual. Pentru a înțelege mai bine sistemul gramaticii vizuale vom încerca o structurare schematică a acesteia. Limbajul vizual poate fi aprehendat raportându-ne la cele trei subcategorii componente, după cum urmează: 1) Gramatica vizuală sau elementele vizuale; 2) Dialectica vizuală (simbolism, iconicitate); 3) Retorica vizuală (artele vizuale, publicitatea). Gramatica
TIMP ŞI SPAŢIU ÎN PICTURĂ: PERCEPŢIA PSIHO-SENZORIALĂ A IMAGINII ARTISTICE de CRISTINA LAURIC în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/371136_a_372465]
-
tranzițiile dispozițiunei sufletești; accentul etic ni discopere în elementul tonului dispozițiunea sufletească, care rezultă din suma tuturor împrejurărilor. În despărțirea întîia, care - am consacrat-o formărei (culturei) vorbirei, am dezvoltat ființa accentului logic și simbolic. Cel întîi aduce urechei sensul gramatic cu toate privințele sale, al doilea inspiră tonului și plinătatea conținutului spiritual, care e cuprins în noțiunea vorbei, așa încît auzitorul deodată cu sunetul primește și intuițiunea obiectului. Accentul logic - subordonat celui simbolic. Amândouă spețiile de accente au aparținut părții
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
A vorbi e a-ți vitaminiza (sau a-ți otrăvi) interlocutorul” (1, p. 10). 7. Cartea-templu „Turnul Babel este un text.” Paul Zumthor încercând să demonstreze că limba populară gaelică este singura care ar fi supraviețuit procesului de confusio linguarum, gramaticii irlandezi din secolul al VII-lea au încercat să asemene structura 566 Ordine și Haos acestei limbi cu cea a Templului Babel : „în turn, erau numai nouă materiale, și anume lut și apă, lână și sânge, lemn și var, păcură
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nume. Nu toate numele din aceste patru liste sunt atestate în Coran. Există însă și o a cincea lista de 99 de nume divine cărora li se indică explicit originea coranica. Ea nu se prezintă că un ≤adÖ profetic; gramaticul al-Zamm"m (m. 337/949) o atribuie cunoscutului tradiționist Sufy"n b. ‘Uyayna (m. 196/811), contemporan cu Wald b. Muslim. Această listă are un caracter coerent și sistematic. Cele 99 de nume pe care le cuprinde sunt citate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lucrări de exegeza și prezintă listele de nume divine din tradiția islamică. Aceste nume, desi provin din clase lexico-gramaticale diferite, sunt considerate nume din punct de vedere referențial. După mai multe încercări de a defini numele pe criterii formale, un gramatic arab din secolul al X-lea mărturisea: „Numai Allah știe care definiție este mai bună. Ceea ce mi-a spus, însă, mie, un bun cunoscător al limbii arabe, cum că numele este cel care se fixează pe obiectul denumit în momentul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care împreună însumează, datorită diferențelor dintre ele, mult peste celebra cifră de 99, si anume, peste o sută treizeci (cf. D. Gimaret, 1988: 67); mai relevantă pentru studiul nostru ni se pare însă cea de a cincea lista, atribuită de gramaticul Zamm"m tradiționistului Sufy"n b. ‘Uyayna (+ 196/811), care cuprinde doar numele ce apar ca atare în Coran și care indică și capitolele în care se găsesc diferitele nume. Parcurgând textul coranic, am avut surpriza să descoperim că, probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
singură dată, în primul verset al surei 112, care afirmă monoteismul islamic la modul polemic în raport cu creștinismul. Este predicat nominal, ca și All"h, avându-l ca subiect pe Huwa: Huwa All"hu a≤ad: „El este Dumnezeu, Unul”. Toți gramaticii sunt de acord că provine din aceeași rădăcina că și w"≤id. Din punct de vedere teologic, Aš‘ar și Ghaz"l socotesc cele două nume sinonime 85. E firesc deci să fie traduse la fel. 2.1.4.3
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
văzut, în zece versete, dintre care în opt este urmat de ra≤m, într-unul de ≤akm și într-unul e singur, la finalul surei 110. Vine de la t"ba, verb al carui prim sens este „a se întoarce”. Gramaticii au remarcat că, atunci când se referă la om, t"ba este urmat de prepoziția ’îl", iar atunci când se referă la All"h, de ‘al". „Întoarcerea” lui All"h către om e limpede că înseamnă iertare, cu atat mai mult cu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fă‘ila tranzitive, se folosesc adesea în limba arabă că adevărate substantive sau adjective ce arată o stare, o calitate sau o acțiune permanentă 159. Și mai frecvente sunt însă adjectivele derivate de la forma de bază a verbului, descrise de gramaticii arabi că „asemănătoare cu participiul activ sau pasiv” (œf"t mušabbaha bi-’asm"’ al-f"‘îl wa-l-maf‘ól): cele de tip fă‘l (31), fă‘ól (6) și fă‘l"n (1: Ra≤m"n), toate cu sens intensiv. Apropiată
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mušabbaha bi-’asm"’ al-f"‘îl wa-l-maf‘ól): cele de tip fă‘l (31), fă‘ól (6) și fă‘l"n (1: Ra≤m"n), toate cu sens intensiv. Apropiată că sens de acestea este forma fă‘‘"l (9), denumită de gramaticii arabi ism al-mub"lagha derivată de la f"‘îl, căci și ea conține „ideea de intensitate sau obișnuință”160. Că grad de intensitate, aceasta din urmă este considerată superioară celorlalte (fă‘l, fă‘ól și fă‘l"n). Formele de tip
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
București, 1863; [Dante, Ariosto, Tasso], în Curs de poezie generală, III, partea II, București, 1870, IV, București, 1880; [Traduceri], în Opere, II, IV, îngr. Vladimir Drimba, introd. Al. Piru, București, 1968, 1985. Repere bibliografice: Lazăr Șăineanu, Ioan Eliad Rădulescu ca gramatic și filolog, București, 1892; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 65-78, 113-119, 157-161, 256-268, II, 155-168, 201-211, III, 86-92; Apostolescu, Infl. romant., 65-92; G.D. Scraba, Ioan Heliade-Rădulescu. Începuturile filosofiei și sociologiei române, București, 1921; Densusianu, Lit. rom., II, 131-211; Bogdan-Duică, Ist.
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
sa, rămasă faimoasă, care se găsește în prefața descrierii Despre morală în Iov, dedicată lui Leandru de Sevilia: „consider că nu e deloc un lucru de laudă să silești cuvintele oracolului lui Dumnezeu să se supună regulilor lui Donatus” (faimosul gramatic din secolul al patrulea: „indignum vehementer existimo ut verba caelestis oraculi restringam sub regulis Donati”). O astfel de afirmație de principiu contrastează, cum se întâmplă adesea la scriitorii creștini, cu practica efectivă urmată apoi de Grigorie. Iar în acel pasaj
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
531/2 profitând de favorurile acordate monofiziților de către împărăteasa Teodora, dar a trebuit până la urmă să se întoarcă în Egipt unde a și murit. Dar scrierile sale polemice nu au lovit doar în calcedonieni ci și în monofiziții radicali precum gramaticul Sergiu sau Iulian din Halicarnassus care susținea că trupul lui Cristos nu putea putrezi înainte de înviere (aici, pp. ???-???). De fapt, asistăm în această perioadă la o fragmentare a monofizismului în tendințe diverse, între care aceea a actisteților care au împins
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
I, 4, pp. 85-86; I, 1, 7, pp. 146-147 (către Alexandru); I, 1,1, pp. 99-100 (adresate lui Chiril); I, 1, 7, pp. 161-162 (către Maximian din Constantinopol); I, 4, pp. 243-245 (mărturisire de credință); Sever din Antiohia, Contra nelegiuitului gramatic III, 2, trad. din lat. J. Lebon în CSCO 94, 10-11. Studii: G. Bardy, Acace de Bérée et son rôle dans la controverse nestorienne, RevSR 18 (1938), 20-44. 2. Macarie din Magnezia În 1876, Ch. Blondel a publicat, pornind de la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
patristice, fie în sprijinul propriei teze (de ex. în cazul lui Atanasie), fie pentru a le respinge (cazul citatelor din Teodoret). În anii petrecuți ca patriarh la Antiohia, Sever a început să scrie cel mai complex tratat al său, Contra gramaticului nelegiuit, în care combate Apologia conciliului de la Calcedon a lui Ioan de Cezareea (cf. aici, p. ???; tratatul atacă și opera analoagă a lui Ioan de Scythopolis). Împărțit în trei cărți de mărime diferită (a doua ne-a parvenit incompletă), tratatul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca argumente de către adversar, adăugând apoi un florilegiu propriu pentru a demonstra că Părinții Bisericii nu au admis niciodată că există două naturi distincte în Cristos după uniunea ipostatică. În perioada 515-520 se desfășoară schimbul de scrisori dintre Sever și gramaticul Sergius, un literat care trăia probabil în dioceza Halebi, în patriarhatul Antiohiei. Acesta îi scrisese episcopului de Halebi, Antoninus, pentru că judeca drept insuficientă formula „Nu spunem că proprietățile sunt separate” inclusă în mărturisirea de credință impusă celor care se converteau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acțiunile omului și cele ale divinității în Cristos (numai primul, de exemplu, poate suferi și muri), care continuă să existe după unirea ipostatică fără ca esența specifică a unora (poiotês physikê) să poată fi transmisă celorlalte (deci, fără confuzie: contra opiniei gramaticului Sergius); însă, dată fiind unitatea subiectului, a Logosului, Sever neagă ideea că ar putea fi repartizate atât omului, cât și lui Dumnezeu. După întrupare, există o singură ipostază sau natură a Cuvântului și ca atare și o singură acțiune (energeia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cele ale lui J. Lebon, au pus în adevărata lumină lumină intențiile și doctrina lui. Bibliografie. Ediții ale operelor lui Sever: Discursuri către Nefalie și Scrisori către Sergius - J. Lebon, CSCO 119-120, 1949: Philalethes: R. Hespel, CSCO 133-134, 1952. Contra gramaticului nelegiuit: J. Lebon, CSCO 93-94; 101-102, 111-112, 19522. Scrieri polemice contra lui Iulian de Halicarnassus: R. Hespel, CSCO 244-245 (1964); 295-296 (1968); 301-302 (1969). Apologia tratatului Philalethes: R. Hespel, CSCO 318-319, 1971 (în CSCO sunt și textul sirian și trad
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
adică în timpul patriarhatului lui Sever de Antiohia, Ioan a scris o lungă Apologie a conciliului de la Calcedon, compusă din cel puțin opt cărți (care ar putea fi identică totuși cu opera precedentă), din care s-au păstrat fragmente citate în Contra gramaticului nelegiuit a lui Sever de Antiohia. A mai scris și un tratat Contra lui Sever din care s-a păstrat un fragment citat la al șaselea conciliu ecumenic (787). Totodată, a fost primul autor al unor scolii la corpusul scrierilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
chirilian difizit combătut de Sever de Antiohia în Philalethes, însă această idee s-a dovedit a fi falsă. Împotriva lui Ioan - chiar dacă autorul n-a vrut să-i pomenească numele - e îndreptată însă o altă operă a lui Sever, Contra gramaticului nelegiuit, păstrată doar în siriană (aici, p. ???). Pe de altă parte, se știu foarte puține lucruri despre activitatea lui Ioan: era preot și gramatic la Cezareea, însă nu se știe precis dacă e vorba de Cezareea din Capadocia sau de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a vrut să-i pomenească numele - e îndreptată însă o altă operă a lui Sever, Contra gramaticului nelegiuit, păstrată doar în siriană (aici, p. ???). Pe de altă parte, se știu foarte puține lucruri despre activitatea lui Ioan: era preot și gramatic la Cezareea, însă nu se știe precis dacă e vorba de Cezareea din Capadocia sau de cea din Palestina. O adnotare pe marginea unui manuscris al unei scrisori a lui Filoxen din Mabbug conține numele lui Ioan, menționat în legătură cu un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]