164 matches
-
aleasă la Cremona, Mediolanum (azi Milano) și în sfârșit la Roma, unde studiază Retorica, Medicina și Astronomia, fiind elev al retorului Marcus Epidius. Frecventează cenaclul lui Asinius Pollio, de factură neoterică. La Neapolis (azi Neapole), studiază greaca cu poetul și gramaticul Parthenius și mai ales filosofia cu epicureanul Siron. Din această perioadă datează și primele încercări literare, scrieri cuprinse în "Appendix Vergiliana", poeme minore atribuite tânărului Virgiliu, dar în mare măsură apocrife. Se alătură cercului literar al "poeților noi" ("poetae novi
Publius Vergilius Maro () [Corola-website/Science/302098_a_303427]
-
loc între 1790 și 1870, determinat de intelectuali ca György Bessenyei și Ferenc Kazinczy) sau cele apărute în urma acesteia. Pe lângă un substrat lingvistic arhaic maghiar, toate dialectele conțin un număr relativ mare de cuvinte preluate din română (folosite, însă, conform gramaticii maghiare), mai ales pe planul neologismelor. Lipsesc cu desăvârșire cuvintele maghiare inventate în secolul al XX-lea, acestea fiind înlocuite ori cu cuvinte preluate din română ori cu invenții proprii în limba maghiară. De exemplu: război mondial în standardul maghiar
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
reală. Tot pe plan intern inițiază o revigorare a legislației, punând să se traducă unele codice de legi bizantine sub denumirea de "Zakonicul de la Târgoviște", cel mai vechi manuscris cunoscut al unor pravile, copiat in Țara Românească la 1451 de gramaticul Dragomir. Schimbarea sistemului monetar, ca și participarea la ceremoniile de investire a noului sultan Mehmed II aveau să schimbe optica lui Iancu de Hunedoara despre domnitorul valah. Iancu declanșează o serie represalii. Astfel în octombrie 1452 voievodul Transilvaniei cerea brașovenilor
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
-lea (1764-1767, 1774-1777) a plasat școala moldovenească de la „Sf. Nicolae Domnesc” sub controlul Epitropiei Școlilor, care urma să plătească și salariile profesorilor. Aici au predat ca profesori Gheorghe Evloghie (care a redactat în 1766 o "trătadie ... cu osăbite regule asupra gramaticii în limba daco-română" și a tradus un mare număr de documente din limba slavonă în limba română) și Ion Alboteanu (fost elev al lui Anton de Marki la școala preparandă din Cernăuți). După documente, în 1814 activau aici trei profesori
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
mele, Mihail voievod... Iată aceștia sunt martorii acestui hrisov: Radu ban-vornic, jupan Martin, Aga ban, jupan Stoica rusul, jupan Dragomir dela Segarcea, baldovin logofăt, Micul vistier și Vasea purtătorul de sabie, Stanciu comis, Manea stolnic, Gherghina paharnic. Și eu, Mihail gramatic, care am scris la Argeș, luna Iunie 10 zile în anul 6923 (1415) indiction 8, în vremea când a venit Mustafa Celapi. Io, Mircea voevod, din mila lui dumnezeu domn. Acad. R.P.R., C 123 Orig, slav, perg, pecete atârnata căzută
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
contribuit substanțial la îmbogățirea culturii românești strâns legați de Bistrița prin numeroasele copii și traduceri după manuscrise, sunt numeroși. Menționăm pe Teofil ("Evanghelie învățătoare" - 1644), Teofan ("Psaltire slavonă" - 1619), Ilarion ("Psaltire cu tâlc"), Ștefan ieromonahul ("Cazania"" - 1724), Ioachim din Bărbătești - gramatic ( "Istoria Troadei - 1766). De remarcat că Ștefan ieromonahul, cel care mai tâziu ajunge mitropolitul Țării Românești, este fiu al meleagurilor vâlcene născut la Râmești - Horezu, după ce mai întâi a fost pisar la Bistrița și călugăr și egumen la mănăstirea Tismana
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
academiei înainte de reformele lui Ipsilanti. De la 1776, cu toate acestea, prin decretul lui Ipsilanti, studiile in cadrul Academiei au fost organizate în 5 cicluri, fiecare dintre ele cu durata de 3 ani. Primul ciclu de trei ani, era dedicat studiului gramaticii limbilor greacă și latină. Urmatorul, a fost dedicat studiului literaturii clasice greacești, latine. În cel de-al treilea ciclu, studenți au studiat poetică, retorică, etica lui Aristotel, italiană și franceză. În cel de-al patrulea ciclu s-a predat aritmetică
Academia Domnească de la București () [Corola-website/Science/302343_a_303672]
-
ca și vorbă și în toate celelalte”. Într-un stil specific lui, Socrate își formulează întrebările în așa fel încât rezultatul obținut prin răspunsul adus la aceste întrebări să intre în contradicție cu afirmația inițială. El spune că, pentru un gramatic este mai bine ca el să scrie literele repede, că pentru cineva care obișnuiește să cânte la citeră este mai bine ca acea persoană să o facă cu agerime, la fel trebuind să fie și lupta dusă într-un război
Charmides (Platon) () [Corola-website/Science/303652_a_304981]
-
abbasidă, incluzând araba coranică), de araba modernă standard care este folosită în zilele noastre. Araba clasică este considerata normativă, iar autorii moderni încearcă (și reușesc într-o oarecare măsură) să urmeze normele gramaticale ale căror baze au fost puse de către gramaticii clasici (cum ar fi Sibawayhi) și să folosească vocabularul cuprins în dicționarele clasice (ca de exemplu "Lisăn al-‘arab" a lui Ibn Manzūr). Araba literară (اللغة العربية الفصحى al-luġatu al-‘arabiyyatu al-fuSHĂ - „limba arabă cea mai elocventă [dintre limbi]”), se
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
set specific de reguli și deci o structură gramaticală distinctă. În mod tradițional în domeniul gramaticii erau cuprinse doar două subdomenii: morfologia (modificarea formei cuvintelor) și sintaxa (îmbinarea cuvintelor în propoziții și fraze). În prezent, lingviștii consideră ca aparținând tot gramaticii și următoarele subdomenii, care studiază alte regularități ale limbii: fonetica, fonologia, ortografia, semantica și pragmatica. Lucrări românești de specialitate
Gramatică () [Corola-website/Science/307277_a_308606]
-
teama de a nu greși, prin efortul conștient al vorbitorului de a se conforma normelor limbii literare. Deși prefixul "hiper-" înseamnă în general „foarte”, „excesiv de”, hipercorectitudinea nu este corectitudinea dusă la extrem, ci o greșeală. Noțiunea de hipercorectitudine aparține deopotrivă gramaticii normative, care stabilește ce e corect și ce e greșit, cît și gramaticii descriptive, care observă fenomenele de limbă fără a le judeca. În cazul din urmă, cu precădere în domeniul etimologiei, fenomenul hipercorectitudinii poate explica apariția anumitor pronunții, grafii
Hipercorectitudine () [Corola-website/Science/315199_a_316528]
-
conforma normelor limbii literare. Deși prefixul "hiper-" înseamnă în general „foarte”, „excesiv de”, hipercorectitudinea nu este corectitudinea dusă la extrem, ci o greșeală. Noțiunea de hipercorectitudine aparține deopotrivă gramaticii normative, care stabilește ce e corect și ce e greșit, cît și gramaticii descriptive, care observă fenomenele de limbă fără a le judeca. În cazul din urmă, cu precădere în domeniul etimologiei, fenomenul hipercorectitudinii poate explica apariția anumitor pronunții, grafii sau construcții, care uneori se răspîndesc atît de mult încît ajung în cele
Hipercorectitudine () [Corola-website/Science/315199_a_316528]
-
condiție esențială a relației interlocutive. Din perspectiva lucrării de față, problematica sa este foarte prețioasă, deoarece caută să explice comportamentele inovatoare la nivel transcultural. Într-adevăr, și noi credem, Împreună cu autorul citat, „că o reflecție asupra canoanelor dialogului sau asupra gramaticii asentimentului este unul dintre răspunsurile cele mai adecvate În epoca diseminării culturale și a disparității conceptuale a discursurilor” (Jacques, 1985, p. 16). Și aceasta pentru că, În cadrul dialogului, violența verbală este cel puțin suspendată. Poziție irenistă, ar putea gândi cineva. Jacques
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ce a i se spune pa loc și la vreme, ca vreme multă la Ind nu mai era, și după mulți, nici loc, ori măcar un locșor, colea, împărăția fiind tare zăticnita p-atuncilesia. Ori să zică și ei dă bine, gramaticii aceia dugosi cu călimări în brîu și care își ștergeau peanele măiastre musai în pletele lor sure și slinoase că se lua cierneala pa deștele vizirului ori imbrohorului da strigă Sictir! Venit cu mazilia gata întocmită ori scrisă de-i
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
călimări în brîu și care își ștergeau peanele măiastre musai în pletele lor sure și slinoase că se lua cierneala pa deștele vizirului ori imbrohorului da strigă Sictir! Venit cu mazilia gata întocmită ori scrisă de-i ziceau ferman, măcar că gramaticii mai tinerei și școliți mai încoace la Fanar îi ziceau cu i de la Ion, adecă firman, si cică așa avea a scrie și viitorimea, cum ar fi fost ea după atîta urgie scrisă ori nescrisa, ori măcar zisă. De pildă
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
mai tinerei și școliți mai încoace la Fanar îi ziceau cu i de la Ion, adecă firman, si cică așa avea a scrie și viitorimea, cum ar fi fost ea după atîta urgie scrisă ori nescrisa, ori măcar zisă. De pildă, gramaticii aceia răi de gură și nelegați în lanț, lătrînd pe la ostrețe încoace si-ncolo după bietul trecătoru gata a-l înhață de nădragii săi numai petice, - burliconosul și manglahaua, - ptiu!, că-mi veni cu amar în gură, - ptiu! - să-i
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
ale manuscriselor sale, pline de Însemn?ri din toate domeniile: literatur?, filozofie, astronomie, limbi clasice ?i moderne. Totul Îl interesa pe Eminescu. Atunci cand sim?ea c? nu cunoa?te destul, era neobosit În c?ut?rile lui: copia câte o gramatic? sau un tratat de fizic?, scria cuvinte grece? ți sau desena litere arabe, I?i notă gânduri sau impresii de lectur?, traduceri sau versuri, apoi f?cea exerci?îi de matematic? sau deslu?ea sensul unei maxime latine?ți: „ Cu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
smulge necunoscututlui atâtea taine... OVIDIU BÂRLEA SCRIERI: Ielele, Dânsele, Vântoasele, Frumoasele, Șoimanele, Măiestrele, Milostivele, Zânele, București, 1886; Încercare asupra semasiologiei limbii române, pref. B. P. Hasdeu, București, 1887; ed. îngr. și introd. Livia Vasiluță, Timișoara, 1999; Ioan Eliad Rădulescu ca gramatic și filolog, București, 1892; O istorie a literaturii române în limba germană, în Lazăr Șăineanu, G. I. Ionnescu-Gion și B. P. Hasdeu, „Eine Trilogie”. O istorie germană a literaturii române, București, 1892; Istoria filologiei române, pref. B. P. Hasdeu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
el Împreună cu legiunile romane ale Împăratului Aurelian, lăsând pământul pe care-l părăsise pradă goților. În schimb, ajuns la Roma, cu Încălțările rupte și straiele ponosite, aproape că a dat nas În nas, la un colț de stradă, cu Censorinus, gramaticul roman, tocmai În perioada În care acela lucra la tratatul său despre muzică. Urmașul, peste câteva sute de ani, se lăuda că zărise chipul unei doamne Beatrice și spunea, cui voia să-l asculte, că nu era așa de frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Speranță (Ploești 1893 și 1899), Ghibănescu (Iași 1895, 1897, 1899), Ionescu (București 1898), Borgovanu (1898), Eichenkatz (Iași 1899), Simionescu și Popescu (București 1900), Gr. Filipide (Galați 1902), Simionescul (București, 1903), Lupu-Antonescu (București 1904), Gîrboviceanu, Chelaru și Ghiață (București, 1913).” (cf. Gramaticii români, Iași, 1914: III). Motivele pentru care am dorit să publicăm această lucrare sînt de ordin profesional și personal. Profesional, am considerat că avem o tradiție pe care nu trebuie să o uităm, ori să o negăm, ci pe care
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
exteriori. Se observă, în cazul copilului mic, tendința de evitare a comunicării verbale. Atâta vreme cât adulții, și nu este vorba numai de părinți, folosesc un vocabular sărac care, aparent, să fie „accesibil” copilului, comunicarea nonverbală, formele eronate din punct de vedere gramatic, etc., copilul va fi tentat tot mai mult să evite comunicarea verbală și nu-și va dezvolta vorbirea iar necunoașterea unor noțiuni elementare va avea drept consecință o capacitate de transmitere redusă a mesajelor verbale în tot cursul vieții. 2
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]
-
Ienăchiță Văcărescu, „Revista nouă”, 1889, 4; Lazăr Șăineanu, Istoria filologiei române, București, 1895, 85-116; Nicolae Predescu, Poeți și artiști, București, 1900, 299-301; Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 120-122; N. Iorga, Versuri nouă ale lui Ienăchiță Văcărescu, București, 1913; Romulus Ionașcu, Gramaticii români, Iași, 1914, 25-43; Ibrăileanu, Opere, VII, 287-296; Densusianu, Lit. rom., I, 101-111; Giorge Pascu, Istoria literaturii române din secolul al XVIII-lea, București, 1927, 96-132; I. E. Torouțiu, „Hermann și Dorothea”. Ienăchiță Văcărescu și Goethe, București, 1931; Iorga, Ist. lit.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
sintactica în gramatică generativ-transformațională, în varianta standard a gramaticii generative - GG și, mai ales, în varianta GB (Government and Binding, rom. guvernare și legare)13 "sub forma parametrilor abstracți de variație, care, alături de setul de module și de principii aparțin gramaticii universale" (DSL, 543). Gabriela Pană-Dindelegan crede că " Ideea chomskyană a trăsăturilor universale parametrizabile a permis captarea în model și explicarea varietății structurale a limbilor particulare, iar, teoretic, rezolvarea tensiunii dintre gramatică universală și tipologia lingvistică". Practic însă, eliminarea tensiunii dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în timpul luptei, încât ei care considerau zeul furtunei ca dușmanul lor, crezuseră că și cerul venise în ajutorul Romanilor. Să căutăm acum a determina după localitățile de astăzi drumul urmat de Traian până aici. Într-un un fragment al unui gramatic latin, Priscianus, se găsește o frază, singura ce a mai rămas din pierdutele comentarii ale lui Traian asupra războaielor Daciei: «de aici am plecat la Bersovia apoi la Aixis». Traian, plecând de la Lederata în sus pe drumul ce duce de
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
reluă Demetrios, ce Încredere putem avea În astfel de subiecte (pragmata) În care Însuși Platon a fost nevoie să-și dea cu părerea fără să se sprijine pe argumente convingătoare și plauzibile?” - „Și, cu toate acestea”, grăi Heracleon, „pe voi, gramaticii,vă auzim cum Împingeți o asemenea opinie până la Homer. Voisunteți cei care susțineți că Homer (F) Împărțea Universul șto panț În cinci lumi șkosmoiț: cerul, apa, aerul, pământul și Olimpul. Dintre acestea cinci, două erau comune tuturor: Pământul, care reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]