31 matches
-
a Vicmar. Din perspectiva autorului, evident, a fost o experiență obiectivă, o aventură interioară limită, necesară. Aspirația către formalizarea (sechelă a serialismului?) relației text-interpretare, structură-lectură, operă închisă-operă deschisă, competență-performață în actul (jocul) muzical, "grade de gramaticalitate ale partiturii - grade de gramaticalitate ale restituirii" (cum inspirat le numește Nicolae Brînduș) desemnează un set de modele posibile de aleatorism, dispuse mai mult sau mai puțin ierarhic pe linia sporirii indeterminismului, a liberalizării unor indicatori sonori: arbitrarizarea interrelației dintre interpreți și predeterminarea hazardului printr-
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
El El PRq este PRq este bogat sărac Cu toate că, la bază, procedeul este același ca și la S. Beckett, măsurăm distanța dintre aceste două descrieri din care rezultă paralela celor două portrete (formă retorică clasică) și o enumerare care, în ciuda gramaticalității morfo-sintactice locale, contestă atît secvențialitatea descriptivă, cît și reprezentarea și care nu propune în loc decît o matrice descriptivă instabilă. În manieră diferită, în dublul portret al Postului cel Mare (capitolele 30 și 31 din Cartea a patra), Rabelais enumeră părți
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de a înțelege și construi un număr infinit de fraze, în timp ce performanța vizează actualizarea acestei competențe (actele lingvistice concrete ale subiectului vorbitor). Competența este deci o aptitudine lingvistică a subiectului vorbitor, aptitudine care îi permite să emită o judecată de gramaticalitate asupra unei fraze, să deceleze și să rezolve ambiguitățile. N. Ruwet pune în ecuație competența lingvistică și tabla înmulțirii: copilul care a învățat regulile multiplicării va înmulți totuși mai ușor 3x2 decît 3144x11156 (diferența se situează exclusiv la nivelul performanței
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
acționează la nivelul textului și se explică prin necesitatea de coerență a acestuia: „despre o propoziție se poate spune că este gramaticală doar În relație cu un set ordonat de propoziții care o preced În cadrul aceluiași discurs” - (traducerea mea); această gramaticalitate ce depășește limitele propoziției privește cu precădere dependența semantică dintre propoziții, ea asigurând coerența textului. Trăsătura semantică fundamentală a noțiunii de context este relația, conexiunea, legătura (Ogden și Richards Îl definesc ca fiind “un set de entități - lucruri sau evenimente
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
a enunțării. Acest statut este opus celui de alocutor, destinatar sau auditor, dar este în același timp convertibil cu acesta. În raport cu limba sa maternă, vorbitorul este nativ și are interiorizate regulile acestei limbi, fiind în măsură să formuleze judecăți asupra gramaticalității enunțurilor, să realizeze sinonimii și perifraze, încît poate distinge enunțurile corecte de cele incorecte gramatical sau dacă o succesiune de sunete articulate este sau nu integrabilă limbii sale. Dar, dacă orice vorbitor are posibilitatea de a emite judecăți în legătură cu faptele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
existența unei delimitări temporale impune uzul verbului urmaș al verbului stare (Ion stă în București până luni, Trebuie să stai o jumătate de oră în București), De Cuyper (2007: 175) susține că acesta nu este un criteriu absolut, dovadă fiind gramaticalitatea unor exemple ca Ion e în București pentru trei săptămâni, în care a fi se folosește în prezența unei delimitări temporale. În plus, autoarea observă că cele două auxiliare determină sensuri diferite: întrebarea Unde stau paharele? privește locul obișnuit în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]