115 matches
-
la nivelul întregii construcții relative se vor urmări tendințele manifestate în construcția și în uzul acestora. Dinamica sistemului de conectori poate fi pusă în evidență prin examinarea concurenței între unități izofuncționale și prin "monitorizarea" tendințelor de fixare sau chiar de gramaticalizare a unor grupări libere. Mai dificil de identificat par a fi tendințele privitoare la tiparele de construcție, pentru că mecanismul sintactic al relativelor (mecanism universal, în principiile sale generale) oferă puține posibilități de inovație. Preferința vorbitorilor pentru un anumit tipar, manifestată
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
duce la boală (C. Borundel, Manual de medicină). * în ipostaza de relator, care își procură referința tot de la o secvență de tip propozițional sau frastic, putând fi substituit cu după aceasta/aceea; dată fiind stereotipia secvenței, se tinde spre o gramaticalizare a formulei de joncțiune. Formula se întâlnește în toate registrele: Vom lua o scurtă pauză publicitară, după care aș vrea să ne răspundeți la o chestiune totuși importantă: până la urmă această Românie poate fi guvernată de cineva sau toată lumea se
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
punct de vedere este folosită foarte des invariabil, atunci când este urmată de un substantiv în genitiv - și când, potrivit normei, substantivul punct ar trebui să primească articolul hotărât: din punctul de vedere al...; această fixare indică un grad avansat de gramaticalizare a secvenței 32: într-o sală de clasă care, din punct de vedere al constructorului, trebuia să fie... (Realitatea TV, 18.X.2007), din punct de vedere al unei persoane neavizate (TVR Cultural, 4.XI.2007), din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
în utilizarea structurilor corelative, ci de anumite "deplasări" din sistemul corelativelor românești. Contextul comunicării prin scris este stabil, mai "conservator" în raport cu acela al comunicării orale, acesta din urmă caracterizându-se prin stare continuă de mobilitate și de interferențe. Fenomenele de "gramaticalizare" sunt așadar mai vizibile în comunicarea prin texte scrise. Textele au fost grupate pornind de la sugestiile oferite de clasificarea textelor propusă de Ecaterina Mihăilă (Mihăilă 1995). Autoarea are în vedere pe de o parte domeniul de semnificanță 6 (științifică, artistică
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
și de asupra, niciunul dintre acești posibili candidați la exprimarea sensului de relație nu are și sensuri concrete (spațiale și temporale) în limba română contemporană. În plus, aceste locuțiuni prepoziționale care exprimă relația sunt banalizate prin repetare, desemantizate parțial prin gramaticalizare, fac parte din bagajul limbii standard, care nu este expresivă. Valoarea locativă primară face ca prepoziția pe să fie simțită ca fiind mai expresivă, mai dinamică, prin actualizarea în mintea interlocutorului a valorii primare concrete de contact, de suprapunere. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
abstracte. Între valorile prepoziției pe din limba română și valorile prepozițiilor super și per din latină există atât o continuitate (o moștenire a valorilor sau a posibilităților latente), cât și o evoluție paralelă (o resemantizare care caracterizează unele procese de gramaticalizare). Pe lângă aceste cauze generale, câteva exemple sunt doar rezultatul unor analogii, al unor suprapuneri în mintea locutorului, au caracter accidental, putând fi puse pe seama grabei și/sau a neglijenței din momentul rostirii, în exprimarea orală spontană. În exemplul greșeli la
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
flexionare de substantive masculine și neutre terminate la singular în -e", în SCL, LIX. Până Dindelegan, G., sub tipar b, "Concurență (ț)iune ~ (ț)ie. Stadiul actual al fenomenului", în SCL, LIX. Până Dindelegan, G., sub tipar c, "Tipuri de gramaticalizare. Pe marginea utilizărilor gramaticalizate ale prepozițiilor de și la", în: Până Dindelegan (coord.). Perret, D., 1970, "Leș appellatifs", în Langages, 17, p. 112-120 Pitiriciu, S., 2006, " Neutrele atematice cu pluralul în -e/-uri în limba română actuala", în: Sală (coord
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
unui nume predicativ expletiv. Adesea, procesele de focalizare se întrepătrund cu cele de tematizare 9. Interferența dintre mecanismele discursive ale focalizării/tematizării, pe de o parte, și trăsăturile structurale ale românei, pe de altă parte, indică tendința limbii actuale de gramaticalizare a unor opoziții pragmatice. 3.1. Lexicalizarea categoriei vide pro Lexicalizarea categoriei vide pro este în limba actuală nu doar un mijloc de atragere a deicticului/anaforicului în mecanisme ale implicitului (vezi supra, 2), dar și cel mai frecvent mijloc
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
Anticiparea corespunde focalizării fără tematizare (L-am văzut pe Ion; I-am spus lui Ion), în timp ce reluarea corespunde focalizării cu tematizare (Pe Ion l-am văzut; Lui Ion i-am spus). În limba actuală, dublarea clitică are diferite grade de gramaticalizare, dispuse ierarhic astfel: reluarea cvasigenerală a complementului indirect are grad maxim de gramaticalizare, urmată de reluarea complementului direct (pentru care există și contexte cu dublare interzisă sau opțională), de anticiparea complementului direct (obligatorie doar în câteva contexte) și a complementului
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
lui Ion), în timp ce reluarea corespunde focalizării cu tematizare (Pe Ion l-am văzut; Lui Ion i-am spus). În limba actuală, dublarea clitică are diferite grade de gramaticalizare, dispuse ierarhic astfel: reluarea cvasigenerală a complementului indirect are grad maxim de gramaticalizare, urmată de reluarea complementului direct (pentru care există și contexte cu dublare interzisă sau opțională), de anticiparea complementului direct (obligatorie doar în câteva contexte) și a complementului indirect (încă facultativă în limba actuală) (vezi GALR II: 401 ș.u.; 431
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
cu dublare interzisă sau opțională), de anticiparea complementului direct (obligatorie doar în câteva contexte) și a complementului indirect (încă facultativă în limba actuală) (vezi GALR II: 401 ș.u.; 431 ș.u.). Corelat cu topica nominalului față de verb, gradul de gramaticalizare este direct proporțional cu gradul de focalizare. Prin intermediul dublării clitice sunt focalizați constituenți deja introduși în discurs, prezenți implicit în universul comun de discurs sau în istoria conversațională a interlocutorilor, deci accesibili din punct de vedere referențial. Când sistemul gramatical
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
coloane (69). Astfel, individul-beneficiar capătă proeminență discursivă, iar relația sa cu obiectul trece în domeniul informațiilor contextuale implicite. 3.5. Sintagmele posesive În limba română, relația de posesie poate fi exprimată prin patru tipuri de structuri, cu grade diferite de gramaticalizare, prezentând câteva diferențe semantice și discursive (puțin clarificate și sistematizate în faza actuală a cercetărilor): (i) posesia tare, realizată prin sintagme posesive (am adus cartea mea); (ii) posesia slabă (cu "dativ posesiv", mi-am adus cartea); (iii) posesia deviată (spre
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
de bază este cel perceptual - a privi și a se uita exprimă percepția vizuală graduală, procesuală. Pornind de la etimologia acestor verbe și urmărind evoluția lor semantică, autoarea analizează contextual situațiile în care cele două verbe sunt sau nu substituibile și gramaticalizarea verbului a se uita > (interjecția) uite. Perspectiva folosită în lucrarea de față este în egală măsură semantică și sintactică, pornind de la observația că verbele de percepție sunt polisemantice și că există o legătură strânsă între sensurile actualizate și configurațiile sintactice
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
li se putea atribui o referință și, ca atare, primesc statut referențial numai prin adjuncție. Cuvintele care nu au autonomie au avut însă inițial această caracteristică, statutul non-autonom fiind însușit prin evoluția limbilor, căci, de exemplu, verbele auxiliare sînt rezultatul gramaticalizării unor verbe referențiale propriu-zise. V. cuvînt, referință. MARTINET 1967; DUBOIS 1973; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001. RN AUTOR. Semnificația curentă a cuvîntului autor este cea de "persoană care a creat o operă artistică, științifică sau filozofică"; în naratologie, se consideră
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Cu toate acestea, diacronia nu poate deveni un scop în sine în cazul analizei discursului, deoarece acesta este o structurare de conținuturi și de forme lingvistice, iar nu o desfășurare de etape ale acestor conținuturi și forme. V. dialectică, discurs, gramaticalizare, limbă, sincronie, variație, vorbire. SAUSSURE 1916; DUBOIS 1973, GREIMAS - COURTES 1993; COSERIU 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001, DSL 2001; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN DIAFONIE. Introdus pentru a preciza conceptul de "polifonie", de către E. Roulet, în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
exerciții de subiectivitate, deoarece o cenzură mai mult sau mai puțin conștientă se manifestă din perspectiva gramaticii normative. V. actualizare, oral, producere a sensului, scris. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; DETRIE - SBLOT - VERINE 2001. RN GRAMATICALIZARE. În lingvistica diacronică, prin gramaticalizare se înțelege transformarea unui morfem lexical într-un morfem gramatical, care se produce în evoluția unei limbi sau în trecerea de la o limbă la alta a unui cuvînt autonom. Termenul de gramaticalizare a fost lansat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cenzură mai mult sau mai puțin conștientă se manifestă din perspectiva gramaticii normative. V. actualizare, oral, producere a sensului, scris. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; DETRIE - SBLOT - VERINE 2001. RN GRAMATICALIZARE. În lingvistica diacronică, prin gramaticalizare se înțelege transformarea unui morfem lexical într-un morfem gramatical, care se produce în evoluția unei limbi sau în trecerea de la o limbă la alta a unui cuvînt autonom. Termenul de gramaticalizare a fost lansat în 1912 de Antoine Meillet
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
VERINE 2001. RN GRAMATICALIZARE. În lingvistica diacronică, prin gramaticalizare se înțelege transformarea unui morfem lexical într-un morfem gramatical, care se produce în evoluția unei limbi sau în trecerea de la o limbă la alta a unui cuvînt autonom. Termenul de gramaticalizare a fost lansat în 1912 de Antoine Meillet, pentru a numi procesul prin care un segment lexical al limbii, combinat cu altele în enunț, dobîndește statut gramatical, devenind morfem și intrînd în sistemul gramatical de opoziții. Așa s-a întîmplat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
devenite auxiliare în trecerea de la latină la limbile romanice, precum a avea (rom. am cîntat; fr. j'ai chanté, unde a avea a devenit morfem liber, sau fr. je chanterai, unde a avea a devenit morfem legat). Un proces de gramaticalizare s-a petrecut și prin transformarea pronumelui demonstrativ în articol hotărît în limbile romanice și în limbile germanice, rolul deictic inițial fiind convertit în unul gramatical. Între procesele de lexicalizare, gramaticalizare și pragmatica lizare se manifestă o relativă interdependență, studiile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a avea a devenit morfem legat). Un proces de gramaticalizare s-a petrecut și prin transformarea pronumelui demonstrativ în articol hotărît în limbile romanice și în limbile germanice, rolul deictic inițial fiind convertit în unul gramatical. Între procesele de lexicalizare, gramaticalizare și pragmatica lizare se manifestă o relativă interdependență, studiile recente preocupîndu-se de acest aspect, la care se adaugă și cercetarea asupra manierei în care se succed modificările de statut ale cuvintelor, în funcție de schimbările produse la nivelul diverselor registre și variante
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acest aspect, la care se adaugă și cercetarea asupra manierei în care se succed modificările de statut ale cuvintelor, în funcție de schimbările produse la nivelul diverselor registre și variante funcționale ale limbii. În acest sens, se susține în mod obișnuit că gramaticalizarea precedă pragmatica lizarea, dar unele fapte de limbă contrazic această ipoteză. V. diacronie, discurs, gramaticalitate, limbă, pragmaticalizare, sincronie. MEILLET 1912; DUBOIS 1973; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; MARCHELLO-NIZIA 2006; BUSSMANN 2008. RN GRAMATICĂ TEXTUALĂ. Disciplină recent
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
adversativi din limba română), tratată diferențiat în funcție de registru și variantă funcțională a limbii, focalizarea prin topică și particule specializate, mărci prezentative, particule interogative, utilizarea deixis-ului textual, regulile specifice de constituire a lanțurilor anaforice în textele vechi etc. V. conector, deixis, gramaticalizare. ERMAN - KOSTINAS 1993; JUCKER 1995; BRINTON 1996; SARFATI 1997; MARCHELLO- NIZIA 2006. RN PRAGMATICĂ. În anul 1938, filozoful american Charles Morris a stabilit că există trei domenii de interpretare a oricărei limbi: 1) sintaxa, care vizează relația dintre semne, 2
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că operațiile s-au realizat cu respectarea formatelor de comunicare prescrise. De aceea, prescrierea unei forme lingvistice sau a unei limbi este similară cu situația din sfera juridică. Pentru a realiza prescrierea lingvistică, se recurge la un ansamblu de mijloace: gramaticalizarea limbilor, întocmirea dicționarelor, școlarizarea și alfabetizarea prin care este difuzată norma lingvistică, înființarea de instituții care garantează respectarea acestei norme. Dar, abia atunci cînd prescrierea lingvistică se concretizează în texte de lege, sfera juridicului și sfera lingvisticului se întîlnesc, căci
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
adoptăm analiza prin inversiune predicativă. Conform lui Tănase-Dogaru (2007: 107) în structurile pseudopartitive, diferența de acord (cu N1 sau cu N2) este dată de statutul sintactic diferit al substantivului cuantificator, care a trecut sau trece încă printr-un proces de gramaticalizare. Acest substantiv are statut de element funcțional în unele contexte (în acest caz, acordul se face cu N2, la plural) sau statut de termen lexical în alte contexte (în care acordul se face la singular, cu N1). Oscilația între valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în unele contexte (în acest caz, acordul se face cu N2, la plural) sau statut de termen lexical în alte contexte (în care acordul se face la singular, cu N1). Oscilația între valoarea lexicală și cea funcțională reflectă gradul de gramaticalizare a substantivului cuantificator. Dacă procesul de gramaticalizare este mai avansat, substantivul are o valoare funcțională mai mare, iar acordul se face cu N2. Generalizând, substantivele cuantificatoare din poziția N1 se află în diverse stadii de gramaticalizare, astfel încât putem spune că
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]