31 matches
-
corect, profesorul nu trebuie să-i «învețe» pur și simplu limba română, ci, cum foarte clar se exprimă unul din metodiștii excepționali pe care i-a avut școala românească (Aristide Hazgan), «să le perfecționeze vorbirea, transformând-o într-o vorbire gramaticalizată, prin urmare conformă cu normele însușite în mod conștient - normele limbii literare».” Este recomandat să se propună drept subiect al activităților de exersare faptele de limbă, de la fiecare nivel al acesteia, care presupun dificultăți de asimilare și utilizare. De regulă
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
mai sus credem că rezultă statutul de circumstanțial sui generis, nesubsumabil nici condiționalului, nici concesivului, al tipului de constituent pe care l-am denumit "condiționalul indiferenței". Vom trece mai jos în revistă principalele sale forme de realizare, atât prin modalități gramaticalizate lexico-sintactic standardizate, cât și prin formule pe care le considerăm hibride (dar care, foarte frecvente fiind, au mari șanse de legitimare prin uz). 5.1. Structurile introduse prin indiferent au fost examinate mai sus (4.1, 4.2); reluăm sintetic
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
aibă pasiv diferit de ergativul activ (excepție: georgiana). Prin urmare − arată Comrie (1973: 251−252) − se poate să fie adevărat că, în unele limbi, construcția ergativă s-a dezvoltat din construcția pasivă, mai precis, că ergativul provine dintr-un pasiv gramaticalizat, devenit obligatoriu (schimbare care poate să fi apărut independent în diverse limbi), dar acest lucru nu are relevanță sincronică. Creissels (1995: 260) susține că evoluția istorică de la pasiv la ergativ este explicabilă prin faptul că, în timp, complementul de agent
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pentru acordul verbal. Generalizarea participiului a dus la pierderea sensului pasiv și a orientării spre pacient. Pentru a evita ambiguitatea sau pentru a accentua starea rezultativă, a fost creată o nouă formă, prin adăugarea unei copule (mai întâi expresivă, apoi gramaticalizată). Inițial, copula era folosită la persoanele 1 și 2, pentru a evita ambiguitatea agentului, dar apoi, copula a fost folosită pentru sublinierea stativității, ca variație stilistică, și, în final, s-a gramaticalizat ca expresie a perfectului stării rezultante. Actualmente, cele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
gradul de control ca fiind indispensabil pentru o bună înțelegere a tranzitivității. Controlul reprezintă capacitatea de a declanșa și de a întrerupe o activitate sau o acțiune și funcționează urmând ierarhia: uman > animat > instrument > forță a naturii. Controlul este expresia gramaticalizată a unui punct de vedere asupra unei schimbări (o activitate sau o acțiune). Există un continuum al controlului gramatical, conform ierarhiei: teleonomie > anticipare > agent > instrument > forță. Noțiunea de control este deci necesară pentru definirea tranzitivității semantice (Desclés 1998: 164−165
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
postverbal, care marchează genul. Două mecanisme: unul de tip acuzativ, celălalt de tip (parțial) ergativ. Într-o altă interpretare, există două tipuri de construcții tranzitive, a căror folosire este condiționată discursiv: o construcție de tip A, în care pivotul (topic gramaticalizat) este argumentul A, și o construcție de tip O, în care pivotul este O. Nu există variație de tranzitivitate. Un nume principal (A, O, S) nu poate repeta informația de persoană, care este codată obligatoriu de predicat. JÊ (GE) Limbă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]