132 matches
-
lirică printr-un artificiu grafic. Scrierea cu literă mare a fiecărui cuvânt pe care îl consideră semnificativ reprezintă pentru el ceea ce reprezintă pentru alții superlativele: o suplinire a calității prin cantitate. Până la urmă, și această majusculomanie este o formă de grandilocvență. Ca dovadă, nu numai literele, ci și cuvintele sunt mari în versurile lui Ioan Crăciun Petrișan. Mari, răsunătoare și lipsite de acoperire: „Trăim sub semnul Elipsei! / Sub pragul de Zero / e saltul infinit spre Invers, / ca de la flacără la băț
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
De soare, visele să-mi ard, / Cum cântă valul greu în mare, / Cum roada-n verdele brocard.“ (În treacăt fie spus, forma corectă este „brocart“.) Altă regulă pe care trebuie să o respecte autorii de versuri scrise la comandă este grandilocvența. Maria Dincă respectă și ea această regulă, exhibând ceea ce este - sau doar i se pare că este - monumental în istoria noastră și lansându-se în tirade răsunătoare, asemănătoare pe alocuri cu discursurile lui Cațavencu: „Trecem prin Burebista, prin Decebal, prin
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
moleșeala și căldura lor gâtul bărbatului ce se lăsa, ca un adolescent, atras în mrejele catacombice ale începutului iubirii culto monahale.“ Sunt sintagme care merită recitite: „descătușarea temperaturii genetice“, „mrejele catacombice ale începutului iubirii culto-monahale“. Limbajul științific folosit amatoristic și grandilocvența generează umor involuntar. Nici cei mai fanteziști autori de comedii nu reușesc să compună fraze atât de comice. Romancierul descrie în continuare ceea ce el numește „ploaia de pupături“. De la stilul doct, el trece pe neașteptate la unul popular: „Buzele lor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ea nu este decât o culegere de tirade exaltate, fără nici o idee demnă de interes. Autorul ține la gură un fel de pungă de plastic din care inhalează nu aurolac, asemenea copiilor străzii, ci cuvinte mari. Îmbătat de propria lui grandilocvență, el se lansează în afirmații hazardate, lipsite de relevanță filozofică: „Nedimensionalul nu poate realiza percepția nedimensională. Numai individualitatea poate percepe, înțelege, nedimensionalitatea căci ea, INDIVIDUALITATEA, este un act de trăire și nu un fenomen parametric.“ „Viața, ca act de independență
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Ilie Marinescu cititorilor, pretinde că acesta a găsit ceva nou de spus despre iubire, deși subiectul părea epuizat. Ceva nou?! Nimic nu este nou în această carte: nici rimele, nici ritmul, nici figurile de stil, nici atmosfera, nici cugetările, nici grandilocvența, nici melodrama. Și atunci? Să luăm în considerare faptul că Dan Cojocaru este un prozator satiric, care de multe ori glumește păstrându-și un aer serios? Scurt Si necuprinzator Intitulată forțat-spectaculos Frigiderul cu cărți, ultima carte a lui Victor Martin
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a ilustrat nici el, cu citate din poeme scrise de el însuși, „principiile de estetică“. Situația în care se află George Popa este cu atât mai surprinzătoare (și, din nefericire, și rizibilă) cu cât studiul său despre metaforă suferă de grandilocvență. Să faci risipă de cuvinte mari într-o carte cu citate din Tagore, Rilke - ca și din Shakespeare, Trakl ș.a. - este oarecum de înțeles (deși nu și recomandabil). Dar să faci risipă de cuvinte mari într-o carte în care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
magnetice - și de a compune din ele un volum este neinspirată. Discursurile de acest fel sunt destinate unui moment festiv și se evaporă odată cu el. Publicate într-o carte, ele își divulgă într-un mod dezamăgitor lipsa de spirit critic, grandilocvența, caracterul encomiastic. La Librăria Centrală din Călărași, în fața câtorva prieteni și cunoscuți cuceriți de gândul că după lansare vor fi tratați cu șampanie și pișcoturi, poți să spui că o carte mediocră a lui Dumitru Bălăeț are „o incontestabilă valoare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Franța, orațiile funebre ale lui Bossuet, considerate lecții de artă literară, sunt studiate în școală). Ceea ce dezamăgește - și de la un moment dat exasperează - este caracterul convențional al panegiricelor lui Victor Stoleru. Conștiinciosul evocator și apologet al defuncților alunecă frecvent în grandilocvență și în poetizarea ieftină. Lipsesc definițiile precise, lipsesc metaforele cu putere de individualizare. „Ajuns la ora odihnii veșnice - clamează panegiristul -, profesorul G.G. Ursu, omul de știință, profesorul, poetul brândușilor sau florilor de brumă, lasă amintirea vie a unui cavaler al
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
secolului: Tițian (1485-1576), Tintoretto (1518-1595) și Veronese (1528-1588)... Tițian suprapune încă straturi translucide culoare, precum vechii maeștri... Contururile teatrale ale lui Tintoretto fac să vibreze spațiul care le înconjoară, prefigurând dramatismul barocului... Gesturile lui Veronese sunt pline de o elegantă grandilocvență ce va inspira pictura lui Tiepolo și a rococo-ului francez. Cei trei artiști au concurat vreme de decenii pentru obținerea unor comenzi din partea patricienilor, bisericilor și confreriilor Serenissimei Republici. În timp, între ei s-a născut un complex sistem
Începuturile picturii în ulei. Personalități și influențe by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6849_a_8174]
-
nu l-ar fi atins. Litotă perfectă în revers, cei doi torționari sunt înfățișați cu trupuri aprinse, cu câteva brazde fine de bici pe propriile lor corpuri despuiate. Conotația livrescă, prezentă în subtext, e transfigurată: artistul ilustrează în surdină, - fără grandilocvența sanghinolentă a unui Grünewald - , o tristă, prea cunoscută imagine a suferinței îndurate de trup, atunci când, azi ca și ieri, este supus torturii prin hatâr, din voința unor puteri avane. Schingiuit, dar în picioare, nemarcat de harapnic, sacrificatul ilustrează tăcut, în
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
rîvne, doruri, vise." (Act. II, sc. l). Ultima prefață scrisă de Davila la Vlaicu-Vodă, în 1929, cu puțin timp înaintea dispariției scriitorului, sublinia faptul că toate corijările succesive ale textului inițial, întreprinse de-a lungul anilor, avuseseră în vedere eliminarea grandilocvenței și concentrarea replicilor. De fapt, pentru Davila marea încercare a reprezentat-o prozodia, stabilirea unui contrast fertil între amploarea versului și vivacitatea replicilor. Poetul a adoptat ca vers de bază alexandrinul românesc trohaic în varianta lui lungă, de 15-16 silabe
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
manuscrise în stânga și-n dreapta (p. 98). Spicuiesc, desigur, din cele aproape 300 de pagini ale unei cărți care-ar merita un index la puzderie de personaje. În fine, ajungem și-aici, cu un Adrian Păunescu scindat între scene de grandilocvență romantică și izbucniri de meschinărie conjugală. Între ele, Constanța Buzea nu discriminează și în consecință nici nu incriminează. În ciuda scandalului iscat în urma publicării, în România literară, a câtorva fragmente din Jurnal, e încă greu de spus câtă tandrețe și câtă
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]
-
nu poate accede decât prin intermediul evocării și sugestiei. Poet cu o structură clasicizantă, Eugeniu Nistor își orientează demersul liric spre resuscitarea unui trecut exemplar, a unei geografii mitice, simbolizând o întreagă istorie, fără să apeleze însă la retorism ori la grandilocvența majusculelor. Aceste date ale lirismului lui Eugeniu Nistor sunt circumscrise riguros de criticul literar Cornel Moraru, care subliniază faptul că „lirica lui Eugeniu Nistor, luminoasă și melancolică, își trage seva din îndureratele coline ale Ardealului, ținutul de neuitat al copilăriei
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
Gheorghe Grigurcu Recomandîndu-se drept o „vietate-înfricoș ată stînd pitită într-un crîng” și chiar „un hipopotam al mainimicului”, Ioan Moldovan se situează la antipodul grandilocvenței, nu o dată transcrise pe portativ uranic, al generației șaizeciste pe care o succede la un rezonabil interval biologic. E vorba de o cu totul altă strategie a poeticii, dar fără doar și poate și de o structură morală diferită, care
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
Antonin Dvorak. Sentimentul romantic, atât de pregnant exprimat, evită sentimentalismul; se situează în zona consistenței expresive autentice. Pe o direcție apropiată se situează și realizarea celebrului diptic „Preludiu” și „Moartea Isoldei” de Richard Wagner; retorismul expresiei nu este atins de grandilocvență ci câștigă în măreția sentimentului nespus, a sentimentului cântat al iubirii, al dragostei ce trece dincolo de viață și de moarte. În schimb, pe parcursul Suitei de balet „Pasărea de foc” de Igor Stravinski, este valorificat spectacolul coloritului timbral al muzicii. Sugestia
Relațiile muzicale româno-ruse: o promisiune, o speranță by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5509_a_6834]
-
tot dinadinsul să confirme destule dintre capetele de acuzare la care au recurs neprietenii lunediștilor. Declinându-și elanurile mistice, etalându-și lipsa de fior metafizic, pronunțându-se, în fine, despre poezie în termeni mai degrabă laici (de fapt, refuzând doar grandilocvența gestului simoniac), Iaru pledează vinovat în fața „procurorilor” din tabăra substanțialistă. (S-ar cuveni precizat că nu despre articlierii de la „Săptămâna” este vorba, ci despre comentatori cu totul serioși). Punctul său forte, la care nu renunță și care e, în principiu
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
O, Soare, cu aripa ta alungă Cît mai departe noaptea noastră lungă; Și sprijină pe stîlpi de flăcări largi tot golul [...] Și sufletelor dă-le foc, să ardă bine. Ca niște jertfe, pentru tine!“ (Cîntecul cîtorva). O anumită pornire spre grandilocvență va ‘exista întotdeauna la autorul Aurului sterp: este rezultatul supralicitării unui procedeu, poate ingenios la origine, devenit însă manieră. Aristocratismul funciar propriu autorului a rămas fatal pîndit de riscul academismului solemn. Pe parcursul primului volum măsurăm un traseu încă incert, dar
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
zdrobitoare cu cât nu se simte în ea nici o urmă de resentiment. Doar deziluzia de a sta de vorbă cu un ins cu care, în realitate, nu se poate vorbi. O deziluzie perfect umană și situată deasupra oricărei suspiciuni de grandilocvență. Chețan e, în jocul acesta mut, un caz particular. Gabriel Liiceanu nu se îndoiește de asta, așa că nu e tentat să generalizeze. (Foarte bine face). Numai că, înțelege la fel de bine, dacă nu toți turnătorii vor fi avut profilul moral al
Noblețea spiritului critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3006_a_4331]
-
trebui reînvățați că această identitate nu trebuie să-i izoleze, ci să le deschidă ochii asupra lumii din care provin. Nici până în 1989, nici după 1990, nu s-a făcut mai nimic pentru acești români, deși nu naționalismul și nici grandilocvența identitară nu le-au lipsit celor care s-au perindat pe la putere. Ar trebui ca în acest domeniu să înceapă să funcționeze profesionismul, și să înceteze cenaclismul. Parlamentul a inițiat o lege care se intitulează, pompos, ,a Românilor de pretutindeni
Ineficienta grandilocvență by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11024_a_12349]
-
admirația lui Hasdeu pentru Cuvier, capabil de a restaura o lume ,de pe un osămînt", precum și acel duh al exagerării care-l împinge pe savantul român la planuri ,colosale", cu margini întinse dincolo de durata unei singure vieți, Călinescu supralicitează în registrul grandilocvenței trucate : ,Cu veleități pozitive, cu tendința de a reconstitui dintr-un dinte de cal un dinozaur, Hasdeu e un Al. Dumas al istoriei și un Edgar Poe al filologiei". Că exegetul intră în rezonanță cu structura temperamentală a subiectului său
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10838_a_12163]
-
luat-o pe acolo/prin piețele și terasele sclipitoare împreună,/I-am uimit cu educația noastră frumoasă, cu farmecul/nostru năucitor, am fost două cuțite înfipte în iarbă împreună,/zvîntîndu-ne la soare,/înainte să înceapă furtuna”. Din nou, infuzia de grandilocvență în variantă „dandy” strică ansamblul. Pe acest fundal, Komartin reușește în poezia stărilor inefabile, generatoare de atmosferă interioară, ca în luminosul O portocală ascunsă sub un prosop alb ca laptele: „După- amiezele din copilărie în care eram dus la frizer
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
schimbat vorba, nu-mi mai amintesc ce a spus. Așteptasem reacția lui crispată, îl știam nemilos, am răsuflat ușurată când i-am auzit vocea indiferentă, rostind cuvinte indiferente. I-am fost recunoscătoare atunci pentru felul în care a trecut peste grandilocvența mea copilărească. Trebuia să bănuiesc că nu scăpasem atât de ușor, că mai târziu fraza mea siropoasă, pompoasă, îmi va bântui cea mai bună parte a adolescenței, aceea a vacanțelor de vară: de cum soseam și până plecam, adică până după
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
din meritele de căpetenie ale cărții. Tot aici, însă, s-ar putea ascunde și o posibilă slăbiciune a ei. Anume, nu toate ideologiile sunt caduce. Ștefan Ehling se ferește, e adevărat, de prelucrările teoretice ale realității, lasă în seama timpului grandilocvența, necruțarea, deșertăciunea lor. Pe de altă parte, nu ignoră, și bine face, prelucrarea realității după - așa-zicând - ideologia estetică, după canoanele sigure, îndelung verificate, atestate axiologic, ale realismului clasic, evitând experimentele orgolioase și sterile. Ignoră, totuși, sau pare a ignora
EUGEN DORCESCU, IDEOLOGIE ŞI LITERATURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383460_a_384789]
-
că nu au nimic, absolut nimic din spiritul Sfintelor Scripturi. Michelangelo și le-a dorit, desigur, grandioase, dar - obsedat de a le desăvârși - le-a șters orice urmă de ființare divină, decăzându-le, fără să vrea, până la treapta, joasă, a grandilocvenței. În felul acesta, boala vanității se întinde ca o pecingine agresivă, nedorită. Curg ademenitor versuri precum: ,,Culorile se sting, pierdutul crește,/ Mă rog de tine, sorții vitregescu-l!/ Voi sta la pândă, Moartea putrezește,/ În ochii tăi se tulbură cerescul!// Cât
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
cînd voi vrea, puteam să citesc Umbra vîntului și că, ya puestos, puteam Începe cu Începutul. În felul acesta, Încercînd a imita acele glasuri de la Radio Nacional ce recitau viniete de factură patriotică Îndată după ora de Angelus cu o grandilocvență exemplară, m-am lansat În a vizita textul romanului, Încă o dată. Glasul meu, un pic amorțit la Început, s-a relaxat Încetul cu Încetul și, În curînd, am uitat că recitam, spre a mă cufunda iarăși În narațiune, descoperind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]