316 matches
-
vină poftă să chefuiască aici. O dată... Nu reuși să termine Maria. Ușile capitonate se deschiseră larg. Ieșiră întâi mai marii județului, apoi Gheorghe Tălparu și șeful său, iar la câteva secunde, restul: vreo cincisprezece bărbați, cam zece femei, mai toate grase, un colonel de miliție, unul de armată și, mai la urmă, șeful securității. Acesta mai zăbovi vreo două minute cu secretarul de la propagandă. Toți aveau o mină asemănătoare: gravă, serioasă, plină de importanță. Milițianului nu-i răspunse la salut niciunul
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Cu greu, fata s-a lăsat înduplecată să verifice pe calculator dacă au cartea. Calculatorul a zis că nu. Noroc că am fost pe fază și m-am uitat peste umărul ei. Dăduse căutare nu după Grace Kelly, ci după Grasa Cheli. I-am dictat literă cu literă numele și calculatorul s-a sucit: a zis că da. Numai că n-a știut să zică și unde. Așa că ne-am întors de unde am plecat. În disperare de cauză, m-am gândit
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
preparați cozonacii, colacii împletiți, pilaful și nelipsitele sărmăluțe, în foi de varză și de viță de vie. Aceste mâncăruri sunt udate cu vinuri aromate, mult apreciate în întreaga țară, precum Tămâioasa Românească, Galbenă de Odobești, Busuioacă de Bohotin, Frâncușă și Grasă de Cotnari. Situată în sud-estul țării, într-un climat mai uscat, dar favorizată de marile întinderi de apă (Dunărea și Marea Neagă), în Dobrogea s-a consumat, din vremuri străvechi, carnea de oaie și carnea de pește. Mâncărurile s-au
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
doar cules la timp, fără menajamente. Istoria șamanismului românescu Nenea Nebunelea a fost ăla cu ideea: — Măi copii, ce-ar fi să facem noi un tramvai clandestin? Chiar așa i-a zis de la-nceput, tramvai clandestin. Până și Tanti Justina, grasa de nevastă-sa, a făcut ochii mari. Asta i-a plăcut lui cel mai tare, cum a rămas ea cu ochii mari acolo, în mijlocul depoului. Se umfla în pene și își arăta mușchii mândru, dar noi știam că făcea asta
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cad de acord asupra unei rochii, sablu, de mătase, culoarea Virginicăi, cu volănașe și cu o eșarfă, asortată. Și din spate o să dea bine? O să cadă minunat! Și nici n-o să fie nevoie de multe probe, madam Theodorescu. Nu sînteți grasă, aveți talie și ținută - Virginica, stai dreaptă! și-a amintit ea vocile mătușilor de la Ada Kaleh. Pentru măsurătorile modistei își pusese chiloții cu dantelă pe care nu-i îmbrăcase niciodată. Jeni o înconjura mîngîietor cu centimetrul, peste țîțe, pe la mijloc
Modista și feminismul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7747_a_9072]
-
dau un jurnal?... Fă bine și stinge. Omul nu vrea. Celălalt, se scoală și stinge el. - Eu am plătit aici! - strigă cel dintâi. - Ai fost un prost... Uite, eu n'am plătit. Că mă cunoaște madama... Ai văzut-o? Aia grasă. Râd cu toții. - Da, aialaltă cine era, mă? - se informează altul. - O cucoană... Nu vrei mă, ăla cu lumina, să te culci cu ea?... Nepricopsitule..." Felul în care-și fac reclamă, în ochii mușteriilor bine-trăitori ai interbelicului tîrziu, cînd lipseau doar
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
și bine îmbrăcat - să aibă niște dinți atât de ascuțiți. În privința asta, se aseamănă mult cu femeile: cu cât sunt mai coafate, mai parfumate și mai bine îmbrăcate, cu atât au dinții mai ascuțiți. Și mușcă mai bine. Robespierre urăște grasele și bărbații cu ochelari. De fapt, urăște pe toată lumea, când e treaz. Pentru că trebuie spus despre el că nu prea ține la băutură. La fel ca oamenii - cei mai buni prieteni ai câinilor -, după ce ia ceva mai mult la bord
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ca la cornurile de Brașov. Șunca de Praga se face tot în mezelăriile românești, dar după o rețetă cehoslovacă. Puica alege cu grijă, din felia destul de subțire, fâșiuțele de grăsime. Dacă vrei, ia-le că eu nu mănânc așa de grasă! - ficatul ei respinge unele alimente. Pentru zilele de post e bună și halvaua turcească. În siropul încins din tigaie se rumenește făina până ajunge o pastă aproape neagră pe care o ia cu lingura și o pune în farfuria încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Apa de la robinet avea niște substanțe pe care pastilele alea trebuiau să le anihileze. Altfel, v-am spus, făceam o gușă până la buric. Și acesta nu era deloc un lucru bun. Stăteam la coadă, gura maaaaare, dup-aia tanti aia grasă avea grijă de noi și ne dădea să bem apă. Să se ducă pastila aia pe gât, să alunece corespunzător. Era așa, prin iunie. Anul nu-l mai știu, dar simt gustul prafului din curtea școlii. Praf care se înălța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
nimic, În cel mult zece - douăzeci de minute totul va fi gata. Veniți să vă Îmbrățișez, dragii mei dragi! Abia aștept să așezăm bucatele pe masă, să ciocnim un păhărel de “țuică de prună” și, nu În ultimul rând, o “Grasă de Cotnari”, care este și “bătrână” pe deasupra. Dar să mergem În sala de mese. Maria se va ocupa de acum Încolo de așezarea și servirea celor pregătite. Maria, o femeie În jur de 55 de ani, plinuță, roșcovană, cu bujori
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu palmele desfăcute și se acoperi de gemete stinse. După ce fâlfâi neașteptat, pasărea Își luă zborul iar tata se opri din fluierat. De deasupra noastră, de la etajul Întâi, se auzi râsul gâlgâit și isterizat al doamnei Bolotă (cât mă enerva grasa asta!). Tata mi s-a părut că devenise foarte subțire, Învăluit de o privire melancolică, pe care nu i-o recunoșteam. Apropiindu-se de el, mama a Încercat să-i spună ceva, dar s-a oprit. Am surprins În gestul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
proaspăt bărbierit mai tot timpul și Își suge mereu obrajii când e Îngândurat, e “Scrumbia” (hi hi - hi, e Într-un maț individul ăsta... tre’ să treacă de două ori ca să-l vezi, spune deseori mucalitul de Grigostea!). Doamna Emilia, grasa, cea cu un picior mai scurt, care umblă tot timpul În haine largi, tărcate și Împrăștie un miros nemaipomenit de transpirație, e “Scoancsa”, “ Putoarea”, “ Scrofica”. Iar pe fata aia mare de la unu, cu coșuri pe față și care se balansează
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la rîndu-ne ...bovarici, și să rămînem simpli referenți ai unei lucrări excepționale. Prietenul D. joacă, histrionic la culme, rolul soțului pe care soția-l gelozește anapoda. „ Culmea! - urlă victima - cînd vede femei tinere & frumoase, nu face scene. Doar la alea grase & bătrîne , spumegă!”. Aparent, D. are dreptate să fie uimit. Dar În esență, opțiunea ...doamnei de la domnul, are o logică, nu? Îi doresc lui D. Să n-o descopere... Și fiindcă tot am pomenit bizarerii erotice : sunt la București, la o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nu au, față de provocările vieții, o reacție suficient de rapidă, asociată de obicei cu capacitatea de a face rău celor din jur. Această prejudecată era În orice caz valabilă pentru colonelul Pruritanal și pentru soția sa, doamna Delilah, de asemenea grasă. Bunătatea colonelului se exprima mai cu seamă prin ușurința cu care accepta cererile de orice fel ale Împăratului. Odată Îi trimisese printr-un curier smoking-ul său, pentru a putea participa la recepția anuală a corpului diplomatic acreditat la Baakho, deși
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să devin actriță de teatru? Că arăt ca o dansatoare de flamenco. — Toate actrițele se Îmbracă astfel Încât să arate ca dansatoarele de flamenco, așa că nu-i nici o problemă cu asta, Îi răspunse Marci, ca să scape de ea. —Încheieturile mele par... grase În... chestia asta. În ușa de la baie stătea Salome, purtând o rochie satinată din mătase argintie, cu mâneci lungi, ample, și cu funde din rejansă neagră care se legau la manșete. —Îhh... sunt dezgustătoare, adăugă. — Încheieturile nu se pot Îngrășa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
poșeta și să privească înăuntru, de unde scoate un antinevralgic. Un pahar cu apă spune scurt. Mda murmură chelnerul nemulțumit, gata să fie ironic, dar se abține întîlnind privirea actorului. Dumneavoastră? O jumătate de pui la tavă. Ce fel de vin? Grasă de Cotnari, sticle de șase sute de grame. Vă aduc? Nu. Un pahar cu apă. Ca doamna. Chelnerul înclină privirea, semn că a înțeles și se îndreptă spre ușa bucătăriei, dar, în dreptul sobei, face un pas în stînga, lîngă fata care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lîngă fata care continuă să se îmbete de plăcerea focului. Domnișoara dorește ceva? Mulțumesc, nu întoarce fata privirea. Avem și cafea naturală, să știți o asigură chelnerul, înclinîndu-se, pornind spre bucătărie, unde Mihaela, bucătăreasa, pe cît de scurtă și de grasă, pe atît de ageră, se învîrte pe lîngă plită, întreținîndu-se cu șoferul, care soarbe dintr-o cană plină cu cafea aburindă. Încă trei jumătăți de pui spune Ovidiu intrînd. Dacă mai pică o cursă seara asta, rîde spre Andrei oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se așeze lângă ei și să înghită trei biscuiți cu cremă. Le-a și lăudat gustul, dar asta scurt, până s-au auzit iarăși zbieretele femeii, ce faci nenorocitule? aruncă-i imediat! Doamne, ce se întâmplă și pe lumea asta, grasa care-i fugărise în timpul preparativelor era chiar mă-sa, iar ei au sărit ca iepurii peste gardul care împrejmuia terenurile. Adevărul e că omul împrumută diverse trăsături de la animalele din fauna patriei, fie ele sălbatice, fie domestice, băiatul cu figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
spre Fiatul plin de argintărie. — Nu, zice Manus, în schimb îmi dau căcatu’ ăsta. Manus, în bocancii lui de comando și costumul de camuflaj, scoate din portbagaj un ceainic de argint cu pântece gras și se uită la imaginea sa grasă reflectată în latura convexă. — Toată cutia, zice Manus, e plină de toate căcaturile astea și amintiri de familie pe care nu le vrea nimeni. Exact ca mine azvârlind tabachera de cristal a lui Evie în șemineu, Manus se opintește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mărit cu cel care inca va mai dori să se-nsoare cu mine. Și dacă încă vom mai dori toți trei? Mă-ndoiesc, căci la cât de lungă va fi călătoria aceea, când o să vă-ntoarceți, eu o să fiu o grasă oribilă, dar dacă totuși veți dori cu toții, o să găsim atunci cea mai bună soluție. Cât timp ai s-aștepți? Dacă am spus că-i pentru totdeauna, e pentru totdeauna, întări ea. Și chiar dacă n-o să vă-ntoarceți niciodată, ăsta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
buzele lui despicate semănând cu niște caltaboși, mișcându-se în timp ce citea versurile din broșură, spuse spre reportofonul Contelui Calomniei: — Sigur, am crezut că o să avem un sistem stereo aici. În obiectivul videocamerei Agentului Ciripel, Bucătarul Asasin ridică în dreptul feței lui grase lingura plină din care sufleul de spanac se prelingea verde, spunând: — Eu sunt bucătar profesionist. Nu critic de restaurante. Dar nu pot rezista trei luni doar pe cafea solubilă... Desigur, toți au spus că-și vor scrie totuși operele, poemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-i mai cunoaște nimeni. Toți o sé spuné cé-s iepurii lor, pentru cé n-au semn. Și-o sé ia toți iepurii. Se sprijini cu mînă de streașina joasé, unde era cușcă și-și rezemé fruntea pe mîné. Erau amîndoué grase și una țopéia prin cușcé, iar alta rodea un pépușoi. Însé nu se vedea sé-și smulgé puful. Ei, fetele, vé mut la casa voastré, gîndi Nicolai Arsenievici și dupé aceea, cînd gîndul pérea cé se scursese și se creé o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de imagini vechi. Moișă Zingher îi aștepta pe domnii artiști în prag: "Vă salut cu reșpect general", de unde și numele crîșmei: La reșpect general. Manaș Cantăr, din strada Lozonski, peste drum de seminarul Veniamin, nu avea decît vinuri acătării ("de la Grasă pîn' la Otonel"), exact cum scria pe firmă. Și ce scrumbie! Gureșa coană Catinca îi primea la "Trei sarmale", cu Cotnar natural ori cu pelin brumat. Și mai fuseseră serile la "Viață lungă", cu Victor Iamandi ori prolonjeurile la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fi-mea, la Kioln (un român să pronunțe corect Köln, mai rar!), din cauza ei. Tare mă roagă Raluca... Am facut-o din dragoste, cum să n-o iubesc? "Grasu, hai la Kioln...". Așa-mi zice ea, Grasu și maică-si Grasa, deși-i o scoabă nevastă-mea. Ce grasă! Face cură de slăbire cu usturoi. Înghite, pe inima goală, un cățel de usturoi și nu se mai oprește din slăbit... "Grasu, pot să-ți aranjez niște cursuri invitate". A plecat de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
corect Köln, mai rar!), din cauza ei. Tare mă roagă Raluca... Am facut-o din dragoste, cum să n-o iubesc? "Grasu, hai la Kioln...". Așa-mi zice ea, Grasu și maică-si Grasa, deși-i o scoabă nevastă-mea. Ce grasă! Face cură de slăbire cu usturoi. Înghite, pe inima goală, un cățel de usturoi și nu se mai oprește din slăbit... "Grasu, pot să-ți aranjez niște cursuri invitate". A plecat de-acasă cînd a apărut cățelul Zgăvîrdici. Pînă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]