39 matches
-
buza alburie a unui pahar de pe masă, ochii purpurii ai alungitului, colțurile rotunjite ale sobei. Fâșia de geam mat a ușii se lumină brusc într-un galben murdar: tanti Aura aprinsese dincolo lumina. Acum ne striga cu vocea ei pătrunzătoare, graseiată: trebuia s-o admirăm pe "doamna Bach" gătită într-o fantastică rochie albastră cu model imprimat: crenguțe de cireș înflorit. Eram pitică pe lângă sperietoarele cu gesturi lente care umpleau sufrageria. La plecare, i-am condus pe sub cerul înstelat, prin țârâitul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pur și simplu vinovat în sine. De sub masca lui a apărut, destul de repede, și un chip. Un chip cunoscut în special de ieșenii iubitori de teatru, care merg din când în când la Ateneul din Tătărași și ascultă o voce graseiată, franțuzească, una care prezintă spectacolul - e vocea „anarhistului-șef“ Benoât Vitse, directorul instituției. Adică persoana pe care diverse ziare și apoi televiziuni au prezentat-o drept cea mai periculoasă din România începutului de aprilie. În momentul în care am aflat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
o ureche, părul ras la zero lăsând să se vadă pielea scalpului, gura, nasul și ochii foarte mici. Porcușor era sigur trecut de treizeci de ani, judecând după aspectul pielii. Vorbea chiar cu acea voce fină și tremurătoare, un pic graseiată, pe care o auzisem la interfon, fără ca fața să-i trădeze cea mai mică emoție, fără Îndoială din cauza colăceilor de grăsime care Îi Îngreunau gâtul și obrajii. Îmi oferi un scaun În stil postmodernist italienesc, care probabil costase o căruță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
arhiva știrilor din anul 1945. Imaginile prezentau sinuciderile În masă din Saipan, starea deplorabilă a Hiroshimei după bombardament, atacurile sinucigașe ale piloților kamikaze, trupele de soldați care mărșăluiau prin frig și prin noroi. Imaginile erau Însoțite de vocea unui comentator, graseiată, ușor pe nas, care mă Înspăimânta așa de tare Încât aproape că făceam pe mine. Acum Înțeleg ce anume mă teroriza atât de mult: nu acele imagini de arhivă, care prezentau scene de război, ci oroarea războiului, În totalitatea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a Patriarhului, în trecere spre Șoptireanca, unde urma să sfințească piatra de temelie a bisericii ctitorite de Goncea. Ceea ce nedumerea era doar vocea care se auzea, care citea. Toți parcă aveau același glas, aceleași modulații și, mai ales, acel r graseiat care, în oraș, toată lumea știa, nu-l pronunța decât Subreanu, fostul actor din Cernăuți, rămas în orașul lor după ce rușii au intrat în Bucovina definitiv în 1944. Doar că Subreanu era bătrân, abia se mai mișca, din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
le-a trăit când era la circ sau la grădina zoologică, unde spășenia și bufoneria confraților ei i-au repugnat total. Un nou set de întrebări, mai ocolite și mai elaborate așteptau la rând răspunsurile multilingve, silabisite, gângăvite, sâsâite sau graseiate, atât că, în pauza conferinței, maimuța vorbitoare dispare fără urmă. Săptămâni mai târziu, i-a fost semnalată prezența în pădurile Makonde, unde-și petrecea imperturbabilă anotimpul ploios, în coliba ei de stuf, papură și nuiele. Ea nu dorea să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
bancnote. — Deci tati mă spionează din nou. Iar se crede într-una din micile lui cruciade calviniste și ți-a spus că n-ai de ce să fii discret, aruncă ea, după care trecu la o abilă imitație de accent scoțian graseiat: Maddy, fetițo, n-ar trebui să te vânturi prin locuri atât de nepotrivite. Nu se face să fii văzută în compania unor persoane indezirabile, fătuco. Picioarele îmi tremurau ca pe vremuri, când așteptam gongul primei reprize. Sunt polițist, am îngăimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu vreuna din ele? Madeleine tresări. — Nu! — De ce nu? Doar pentru asta-s făcute speluncile de-aici, nu-i așa? — Nu neapărat. Am împuns-o tare cu degetul în umărul învelit în mătase verde. — Ești lesbi? Madeleine reveni la accentul graseiat al tatălui ei. — Hai să zicem că o iau de unde mi se oferă, flăcăule. Am zâmbit, apoi am mângâiat locul unde o înghiontisem puțin mai devreme. Vrei să zici că singura ta legătură cu Linda Martin și Betty Short sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fusese cândva nisipiu. I-am apreciat vârsta cam la vreo cincizeci de ani, iar după strângerea de mână mi-am dat seama că era obișnuit cu munca fizică. Glasul său avea un accent scoțian puternic și tăios, diferit de imitația graseiată, feminină, a lui Madeleine. — Te-am văzut luptând împotriva lui Mondo Sanchez. L-ai făcut terci. Ai fost un nou Billy Conn. Mi-am amintit de Sanchez, un individ ca vai de mama lui, îndopat ca să salte la categoria mijlocie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
În prăfuitul târg evreiesc În care mi-am petrecut primii ani de școală. Sunt cu doi băieți și o fată În imagine. Unul e Petcu Emilian, fiul omului care lucra la cinematograf. Era slăbuț, cam adus din umeri și vorbea graseiat, cu un soi de rârâire fornăită, care ne amuza pe toți, mai ales atunci când Încercam să-l imităm, maimuțărindu-ne. O plăcea pe Ana Maria - o fetiță drăgălașă, cu un aer distins - „o adevărată domnișoară”(cum o numise odată o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
irita. Craniul cubic, care anunță o memorie prodigioasă, se continuă cu un corp bine legat și împachetat într-un pulovăr maron, plus pantaloni gri cu genunchi. Aparențele indică sau un muncitor la salubrizare sau un nebun pedofil. Vorbește continuu și graseiat, ochii lui mari și cenușii mă fixează demențial. Mă simt paralizat. E șarpele Ka, care îmi cântă Trust in meee! Trust in meee! Sunt invitat până la Casa de Oaspeți a Universității. Pitonul spune că e profesor la Sorbona, că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Pallady", relicvă de familie, în față masa cu "materiale", alături, șevaletul ros de ani. Togo! Mă repet perpetuu stenic. I-am bătut odată în ușă. L-am auzit: Gheorrrghiu, nu veni la mine, du-te la Pallady! Cu r-ul graseiat al celui ce trăise mult în Franța. Am făcut stînga-mprejur și m-am îndreptat spre marea retrospectivă Pallady, de la Palat. Togo. Pe la mijlocul lui decembrie '89, ambasada română din Paris era sub stare de asediu. Zi și noapte, obloanele (obloanele albe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lîngă marea pată de roșu pe care se desfășoară lupta lui Iacov cu îngerul. Ce ar fi spus academizantul Puvis de Chavanne de la care de altfel insurgentul artist învățase alfabetul meseriei ce ar fi putut pronunța decît un horrible!, necruțător graseiat? Pete în soare! Așa mă și liniștesc, privind lucid-fascinat reproducerea capodoperei. Capodoperă aflată în suita celorlalte, nu prea multe, dar care au revigorat istoria picturii. Ce ar fi fost dacă... Ce ar fi fost dacă Gauguin ar fi ținut cont
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
greu să ne regăsim". Asta, probabil, datorită agresivilor sindicaliști de azi... Putea lipsi din același tacîm ministrul Culturii (și, mde, Cultelor) T(h)eodorescu? Nu putea. Și dacă președintele și premierul masivei restaurații de-acum sînt precauți în considerațiuni politice, graseiatul ministru Rrrrăzvan spune curajos lucrurilor pe nume: "Acum și aici asistăm la confruntarea dintre artiști și "putere""... Observați că ghilimelele conțin și cîtimea de cinism aferent. Extrapolînd un pic chestiunea, să observ ceea ce se vede cu ochiul liber, adică agresiva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]