2,142 matches
-
încet în fire/ după îndârjirea cu care mă gândisem la ele/ își cercetau rănile și se numărau/ unele pe altele" " Eu tot la adevăr, bine și frumos. În Poeme ulterioare și în cele inedite, obiectele părăsesc de bună voie balamalele gravitației și încep o viață a lor: "nimeni, nimic, niciunde/ atâta știa să spună mașina care/ altădată storcea portocale" (Nimeni, nimic, niciunde), "glontele când intră în carne/ se lovește de un alt glonte, mai vechi,/ așteptând acolo/ de la începuturile lumii"(Un
Economie de cuvinte by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12696_a_14021]
-
e preocupată exclusiv de omul post-industrialismului (epocă ce a făcut din orașul multimilionar forma sa reprezentativă de agregare), interesul ei se extinde în mod previzibil și asupra strămoșilor metropolei contemporane, capitale ale lumii antice ca Roma, Atena, Sparta, centre de gravitație socială a Evului Mediu ca Paris, Veneția, localitățile maure ale Spaniei sau Londra victorianismului care polarizează populația de extracție rurală. Epistemologic, spune Ruxandra Cesereanu în prefața unei fascinante cărți (Fărâme, cioburi, așchii dintr-o Curte a Miracolelor) apărute la editura
Universul invizibil de alături by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12695_a_14020]
-
particular al lumii, se sprijină exclusiv pe dinamica gîndirii, pe proiecții mentale și pe contemplația exclusivă a cerului interior. În această viziune angelică, născută, adică, în afara oricărei fiziologii, fie și aceea a sensibilității acceptate, forma artistică se dematerializează, părăsește principiile gravitației și devine parte dintr-un nesfîrșit discurs al esențelor. O viziune austeră, de sorginte protestantă, se construiește exclusiv din voluptatea pură a silogismelor. Nu omul particular, nu căutările sale în tridimensional, nu respirația cărnii sufocate sub propriile-i poveri pot
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
viitor, un fel de icoană fără transcendență, adică una în transparența căreia nu intră și nu se întrezărește nici o altă realitate descriptibilă. Aici, Florin Mitroi manipulează doar esențe și sugerează existențe fondatoare: cer/pămînt, întuneric/lumină, opacitate/transparență, jos/sus, gravitație/imponderabilitate, materie/spirit. Tonurile terne, terurile, nuanțele magmatice și feminine, se întîlnesc și se interpătrund deseori cu aurul incendiar și dizolvant, cu strălucirea lui impersonală și majestuoasă. Nici atunci cînd pictorul trece către lumea obiectelor, cînd interesul său merge către
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
particular al lumii, se sprijină exclusiv pe dinamica gîndirii, pe proiecții mentale și pe contemplația exclusivă a cerului interior. În această viziune angelică, născută, adică, în afara oricărei fiziologii, fie și aceea a sensibilității acceptate, forma artistică se dematerializează, părăsește principiile gravitației și devine parte dintr-un nesfîrșit discurs al esențelor. O viziune austeră, de sorginte protestantă, se construiește exclusiv din voluptatea pură a silogismelor. Nu omul particular, nu căutările sale în tridimensional, nu respirația cărnii sufocate sub propriile-i poveri pot
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
al cercetării formale, Brâncuși se situează în descendența acestuia. Dacă Paciurea mai păstrează încă elemente fabulatorii, dacă încercările sale rămîn mai departe în- tr-o convenție narativă și în cadrele unui figurativism șarjat, Brâncuși țintește dezintegrarea materiei, scoaterea tridimensionalului din regimul gravitației și de sub fatalitatea oricărei arhitecturi exterioare. Ca și Paciurea, dar într-un alt timp și într-o altă perspectivă filosofică, Brâncuși recurge, în disputa sa fundamentală cu statuarul istoric, cel căruia Rodin îi sleise și ultimile puteri, la trei mari
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
a individuației. Cu toate că ,scriitorii sînt păsări rare", ei nu pot a nu comunica cu substanța mediului moral ce-i cuprinde. Deoarece, după cum recunoaște autoarea, ,dacă n-ar avea gesturi comune și fiziologii comune, geniul ar rămîne singur în forța de gravitație a altei lumi, ar fi doar o pată neagră în care nu trăiește nici un microorganism". în cazul în speță, numitorul comun al subiectului auctorial și al subiectului virtual al recepției îl constituie feminitatea. Nora Iuga e feminină pînă la ultimele
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
chiar de acest moment aveam nevoie ca să pot începe textul, de acestă reconfirmare a unei tipologii umane și culturale pe care tu o reprezinți într-un mod aproape didactic, aceea a bănățeanului schizoid, împărțit abisal între pămînt și cer, între gravitație și imponderabilitate, între geometrie și disoluție, între mundan și transcendent, între statica agrariană și deambulările pastorale, între pragmatism și idealitate, între contabilitate și mistică, între altele, și altele, și altele. Rigoarea ta de gospodar competent și responsabil, seriozitatea discursului și
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
într-o structură fără precedent și fără consecințe previzibile. Genericul Hyphen, sub care cele mai multe forme spațiale sînt așezate, indică tocmai această punte, această legătură între abstracție și imanență, între tangibil și imponderabil. El conciliază interiorul cu exteriorul, materia cu vidul, gravitația cu starea de plutire. La intersecția picturii cu sculptura, ca un spațiu deschis în egală măsură către amîndouă, se așază desenul, în toate variantele lui. Indiferent dacă este proiect, glosă pe marginea unui obiect sau a unei idei, analiză a
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
unul dintre cele mai tulburătoare obiecte pe care le-am văzut în anii din urmă în vreo expoziție românească, a reactualizat încercările pe care le-am făcut în două rînduri de a înțelege pictura Sultanei Maitec în raport cu materia și cu gravitația. Iar cum gravitația și materia sunt în responabilitatea lui Ovidiu Maitec, evident că în orizontul privirii intra și el în mod obligatoriu. Aceste încercări sună astfel: În timp ce Maitec vine dintr-o civilizație frustă, din lumea imanentă a substanței pe care
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
mai tulburătoare obiecte pe care le-am văzut în anii din urmă în vreo expoziție românească, a reactualizat încercările pe care le-am făcut în două rînduri de a înțelege pictura Sultanei Maitec în raport cu materia și cu gravitația. Iar cum gravitația și materia sunt în responabilitatea lui Ovidiu Maitec, evident că în orizontul privirii intra și el în mod obligatoriu. Aceste încercări sună astfel: În timp ce Maitec vine dintr-o civilizație frustă, din lumea imanentă a substanței pe care artistul și-o
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
ale mele. Eu folosesc fizica. El inventează. Eu merg pe lună într-un obuz, eliberat printr-un tun. Aici nu există nici o invenție. El merge pe Marte într-o navă, pe care o construiește dintr-un metal care nesocotește legea gravitației. Ça c’est très joli, dar să-mi arate acest metal. Puneți-l să ne-o dovedească.” De altfel, opera celor doi scriitori a făcut încă de la început subiectul unor substanțiale comparații, însuși Michel Butor a glosat pe marginea diferențelor
Controversatele origini ale SF-ului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13020_a_14345]
-
o ecuație cu variabile separabile prin schimbarea de variabila . A arătat că traiectoria unui mobil greu, liber pe o suprafață, este o gedezică. În 1710 a arătat că o forță centrală duce la o mișcare kepleriană și ca urmare legea gravitației universale a lui Newton devine axiomă, punct de plecare pentru deducerea legilor lui Kepler (1571-1630) și a studiului fenomenelor cerești. A introdus simbolul g pentru accelerația gravitațională. O parte a contribuțiilor sale matematice se găsește și în lucrările Commercium philosophicum
Johann I Bernoulli. In: În pas cu Știința by Doina Camerzan () [Corola-journal/Science/1312_a_2897]
-
lumii sale fictive nu cunoaște dimensiunea absolută a refugiului, a Îndepărtării de spațiul profan, necunoaștere care influențează profund negativ destinele celor care se lasă cuprinși În plasa lui. L ipsa abilității personajelor de a se desprinde de forța neobișnuită a gravitației Bucureștiului din epoca ante și postrevoluționară se traduce, În primul rând, prin incapacitatea lor de a se retrage În sine și a căuta armonia sufletească ce le va fi pentru totdeauna interzisă. Ele sunt damnate să devină spectrele existenței cenușii
ALECART, nr. 11 by trepIulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92869]
-
li se Împleticeau, deoarece coroana le stătea pieziș pe cap și era mult prea mare”. Șahul, emblema ludicului, a jocurilor din copilărie, este ireversibil metamorfozat În semnul dictaturii comuniste, a cărui povară Înfricoșătoare va acționa asemenea unei imense forțe de gravitație asupra psihicului Hertei Müller. Orice semnalmente ale jocului, pe care tabla și figurile de șah le cuprind la origine, sunt șterse pentru totodeauna de regim; acesta Își substituie simbolic Înțelesul regelui de pe tabla de joc, iar teroarea securității Își Înfige
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
fachir pe-un așternut de cuneiforme. Așează-mi pe piept mari blocuri de piatră, de beton, Așează-mi cartiere și orașe enorme Și șoselele, făcute suluri, ca asfaltul-carton. Ele vor intra îndată-n levitație, Vor deveni transparente pentru lumină, Pentru gravitație. Se vor legăna în ritm de respirație, Vor tresări la fiecare bătaie de inimă. Și poate că odată Te vei așeza și tu și atunci Voi lăsa cuiele să mă străbată Și să se-nfigă-n tine, atît de multe
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
știam, bănuiam, speram, o și vedeam" subțire, cu ochii mai mari decît capul" un soi de mogîldeață extraterestră ratăcită pe palier, neobișnuită cu liftul (se avînta, brusc, în sus, nu pe scări, ci prin spațiul gol, liber, durînd-o-n cot de gravitație" un salt vertical și" țup! în fața ușii), cam năucită la aterizare, gingaș zgîriind tăblia de lemn" neîdemînatecă în manevrarea soneriilor mele vetuste" una orizontală, țîrîitore" cealaltă verticală, stridentă ca o sirenă de vapor, de-mi scula și strămoșii din țintirime
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
a amintit de amprente. Ea plecase demult. El ștergea în continuare urmele despărțirii, cântând presupusul cântec pe care-l învățase pe de rost. Uitasem ochelarii undeva pe pervazul gri, totul se rotea într-o înverșunată nebunie, o replică cred a gravitației, o spaimă de nor, un laser tăind adânc irisul. Apoi toate ceasurile au început să bată năvalnic. Râsul tău mi-a inundat interiorul și totul s-a preschimbat în cântec, era ziua de treisprezece ianuarie. Convalescența Convalescent irisul a privit
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
nu țin seama decăt de gloata umană. Nu mă îndoiesc că miile de oameni inerți și necreatori se comportă exclusiv economic, dar tot așa de bine se poate spune că ei se comportă biologic, sau fizic, ca obiecte supuse legii gravitației. Asupra omului real aflu lucruri esențiale urmărind reacția insului față de spirit, omul în fața morții și a dragostei " (17 mai 1942). Acestor aprecieri de la începutul Jurnalului privind marxismul le corespund cele din finalul Jurnalului arătăndu-ne că, în ciuda desfășurării istorice, concepția lui
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
uitat de-o femeie pe patul tău, să iei cartea minunată a copilăriei și s-o răsfoiești încet, cu pauze-n care-ți umpli pieptul c-un aer nostalgic, să adormi și să visezi că zbori, că fluturi, scăpat de gravitație, peste pajiști vernil, cot la cot cu miresmele cele mai dragi. "Sînt foarte necăjit că nu am fluturii. Ei, nugaua și catifeaua mă deznădăjduiesc." Am citat din corespondența lui Balzac! Penultima scrisoare către Doamna Hanska. Iar mai departe, către sfîrșitul
Eu mă logodesc, mă căsătoresc cu cărțile by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13767_a_15092]
-
pentru a se elibera din lanțuri. „Realitatea lumii: o alcătuim din atașamentul nostru față de lume. E realitatea eului transferată de noi în lucruri. Nu e nicidecum realitatea exterioară." Condiția umană înseamnă greutate - pesanteur. Termenul are un sens precis, acela de gravitație. Anca Manolescu, traducătorul cărții, își mărturisește de altfel dorința inițială de a-l fi transpus în română chiar prin acest cuvînt, gravitație, păstrînd întreg în felul acesta simbolismul lui științific, esențial în gîndirea Simonei Weil. Alături de lumină, greutatea e forța
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
lucruri. Nu e nicidecum realitatea exterioară." Condiția umană înseamnă greutate - pesanteur. Termenul are un sens precis, acela de gravitație. Anca Manolescu, traducătorul cărții, își mărturisește de altfel dorința inițială de a-l fi transpus în română chiar prin acest cuvînt, gravitație, păstrînd întreg în felul acesta simbolismul lui științific, esențial în gîndirea Simonei Weil. Alături de lumină, greutatea e forța fundamentală a lumii acesteia: „Întotdeauna e de așteptat ca lucrurile să se petreacă în conformitate cu greutatea, afară de cazul cînd există intervenție a supranaturalului
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
foarte repezi și paisprezece kilometri erau nimic pentru mine. Acum erau alții mai iuți decât mine dar nu mă lăsam deloc, mergând cât puteam de repede, de dragul întrecerii gratuite. Am traversat podul Lidingö într-o stare euforică, de parcă ieșisem din gravitația pământului. Cu vântul mării în păr, privind cu ochi arzători stâncile albastre ale amurgului. Îngeri cu trompete pluteau în aerul de cobalt. Pietre verzi zburătoare, fântâni de vis cu sirene și pești, corpuri de zei ai mării, totul mă atingea
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
INIMA LUCRURILOR Locul unde explodează sufletul are forma eliptica într-un linte de unde picura cristalul și lumina astrala acolo e punctul unde lumină devine gheață Lucrurile materiale prin gaură neagră a pupilei se topesc în infinit din forța dulce al gravitației chiar și ființă mea printr-o glanda invizibilă cade liber în inima lucrurilor PSHERËTIMA Să çel e mshel sytë u ngjit mbi çati nëpër ato shkallë të thyera të moshës për ta ndrequr tjegullën prej nga pikon shiu Një gëzim
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA DAN MUSLIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380678_a_382007]
-
-mi ce să aleg?- m-ai întrebat. Dreptul la iubire este dreptul nostru la libertate. M-ai atins cu respirația ta nici aerul nu-și avea locul între noi, un schimb de lumină, sălbatică-n reacții m-ai simțit, sfidai gravitația cu mine. Dezgolind clipele, totul arăta altfel, poem ritmic ușor legănat, iarba strălucea, pictați pe cer, copacii supli aveau o altă unduire, roua stelelor picura halucinant între simțurile noastre pierdute, curgeam din unul în altul, ne durea, era prea mult
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]