79 matches
-
pentru a exprima, cum spunea Tudor Vianu, „toată bogăția plastică a detaliilor pe care dorea să le noteze”, fapt pentru care „de dragul termenului propriu se ducea să-l caute în vechiul fond arhaic al limbii sau în acele dependențe de grecisme sau turcisme”. NICOLAE DINA ALEXANDRIA - TELEORMAN Referință Bibliografică: FIUL CELEBRU AL UNUI TATĂ CELEBRU / Nicolae Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2263, Anul VII, 12 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nicolae Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
FIUL CELEBRU AL UNUI TATĂ CELEBRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369450_a_370779]
-
ai dat-o, nenorocito!”, „Destul, nenorocito”, „Așa sunt eu, galant, cocoană!”, „sparg, cocoană”. Cuvântul nenorocito pare a fi întrebuințat cu ambele accepțiuni „Persoană lipsită de noroc, nefericită” și „Persoană ticăloasă, de nimic”, iar cocoană, variantă a lui cucoană, este un grecism care în vremea lui Caragiale își pierduse deja conotația inițială pozitivă de a exprima reverența față de o persoană de sex feminin. Vorbele și comportamentul d-lui Lefter au un efect distrugător asupra interlocutorului care se dovedește o femeie slabă, incapabilă
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
de un crunt pitoresc, imagini plastice pline de culoare, pe alocuri macabre. Expresivitatea involuntară ține de familiaritatea cu care tratează marea istorie, de fantezia ce suplinește informația deficitară. Împletirea expresiilor populare cu neologismele încă nefixate lingvistic, coloratura unor turcisme și grecisme dau farmec limbii. D.E. a tradus, din slavonă, numeroase hrisoave domnești, acte și documente sau texte religioase, ca Rugăciuni, rânduieli și învățături (1819), carte ce a servit ca manual. Din rusește, traduce Stavrofilia sau Calea împărătească a crucii Domnului (1793
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
sinoade. Cei mai mulți dintre acești episcopi erau latini. Acest creștinism, chiar dacă episcopul este grec sau educat grecește, este latin, "cum cere și cum știe poporul care l-a creat și-l vrea" (Iorga). Limba folosită este cea populară. În lupta cu grecismul, latinismul popular, ce vine din interior, învinge pe toată linia, mereu. În sfârșit, martirii constituie a treia categorie de "agenți"ai unui creștinism de străveche pătrundere lentă, precum Sf. Sava sau mucenicii lui Hristos de peste Dunăre.11 După 275, creștinii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și hunii, ei nu aduc nici o atingere acelei autonomii până la Justinian și după el. Pe când în Balcani barbarii cad unii peste alții, ostrogoții sălășluiesc aici (la Novae) mai bine de un secol, iar fiscalitatea romană slăbește locuitorii săi supuși și grecismul rezistă, în nordul Dunării, pe malul stâng, în altfel de condiții, de libertate, s-a ajuns la închegarea unui grai romanic, ale cărui caractere, înainte de influența slavă, se pot stabili, ceea ce denotă o întreagă stare de spirit, la un nivel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românesc. În schimb, elementele împrumutate sunt familiare și specifice unui anumit teritoriu (de exemplu: ungurismele în Transilvania, slavismele în dialectele sud-dunărene, istroși meglenoromâne, ca și în Muntenia și Moldova, turcismele la sud de Dunăre, în dialectul aromân și în Dobrogea, grecismele în aromână și bulgarisme în meglenoromână). Fără să alcătuiască majoritatea numerică, fiind chiar mai puține decât totalul celor slave, cuvintele latine sunt însă cele mai importante, mai frecvente și mai necesare în graiul viu și în scris, aspect relevat de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
, versiune românească a Bibliei tipărită în 1795 la Blaj. În Principate, unde scrierile, atât laice, cât și religioase, au fost, după 1711-1716, tot mai copleșite de grecismul susținut de domnitorii fanarioți, nu s-a mai putut realiza, pe parcursul secolului al XVIII-lea, ceva comparabil cu marea operă de la 1688, Biblia de la București. A avut loc, în schimb, o nouă și semnificativă mișcare pendulară a ceea ce era tot
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
ia în râs anumite jargoane (jargonul administrativ împestrițat cu termeni rusești, exprimarea înțesată de vocabule neogrecești). Ca autor dramatic, I. nu-și uită preocupările lingvistice. În „farsa filologică” Babilonia românească (1860), el atacă, într-o șarjă groasă, limbajul împestrițat de grecisme și slavonisme, italienismul heliadist, „ciunismul”, ortografia nouă cu alfabet latin, franțuzismul. Având meritul întâietății în dramaturgia românească de inspirație istorică, piesa Mihul. O trăsătură din rezbelul lui Ștefan cel Mare cu Matei Corvin, regele Ungariei (1850) încearcă să îmbine o
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
chiar și după 1821, la mișcarea de renaștere a elenismului, contribuind totodată și la dezvoltarea culturii române, fără conștiința rivalității, cel puțin într-o primă fază. Paul Cornea nota că la începuturile modernității nu exista ostilitate pe planul culturii împotriva grecismului, iar afirmarea personalității naționale românești se produce - cel puțin pentru o vreme - în condițiile cooperării și nu ale confruntării 8. În același sens, Cornelia Papacostea-Danielopolu ajungea, într-un studiu asupra filelenismului românesc din perioada 1818-1830, la concluzia că „antifanariotismul românilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ceea ce textele de specialitate numesc „elenisme periferice“, formele de cultură ale diasporei grecești europene din centre înfloritoare ca Viena, Veneția, Livorno 11. Anul „zaverei“ nu a putut rupe brusc legăturile pe care cărturarii români și greci le aveau în vremea grecismului 12. Personalități grecești sprijină, chiar după 1821, educația tinerilor români. Este cazul bursierilor români la Pisa, ocrotiți de Ignatie, fostul mitropolit grec al Țării Românești, care le supraveghea evoluția, cursurile la universitate și lecturile 13, ori cel al studioșilor de la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a împrumutat limbii române o serie de neologisme, fapt vizibil nu doar la nivelul cărturăresc, ci și al documentelor oficiale. Treptat și în același timp cu apariția primelor dicționare greco-române (1825, 1827, 1834, 1835)24, neologismele apusene se înmulțesc, eliminând grecismele. În Moldova, Gheorghe Asachi se străduia să-și impună sieși dar și celor din jur curățarea lexicului de influențele grecești, preferând pe cele romanice (alfavitul • alfabetul, haractiruri - caractere, este a se protimisi - este de preferat)25. E • Al. Zub, Istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
elinească pentru uz școlar. Pentru alte dicționare, trilingve de data aceasta, vezi Cornelia Papacostea-Danielopolu, Intelectualii români ..., p. 77. • Vezi ediția I a Elementelor de matematică, Iași, 1836, în comparație cu ediția a II-a, Iași, 1843. cunoscută și lupta lui Eliade împotriva grecismelor, prezente chiar în textele sale, abundente în asemenea termeni. Vasile Pogor îi recomanda acestuia, la 1838, eliminarea grecismelor acolo unde era posibil, dar el însuși nu putea renunța la unii termeni elini 26. Dificultatea de a renunța la neologismele grecești
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Vezi ediția I a Elementelor de matematică, Iași, 1836, în comparație cu ediția a II-a, Iași, 1843. cunoscută și lupta lui Eliade împotriva grecismelor, prezente chiar în textele sale, abundente în asemenea termeni. Vasile Pogor îi recomanda acestuia, la 1838, eliminarea grecismelor acolo unde era posibil, dar el însuși nu putea renunța la unii termeni elini 26. Dificultatea de a renunța la neologismele grecești poate avea drept cauză bilingvismul ce transpiră din scrierile multor cărturari români ai primei jumătăți de veac XIX
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
4, 1918, p. 50-63), scrisă prin 1821-1823 după Darvari, și Memnon, de Voltaire, tradusă după textul lui Evghenie Vulgaris. La Iași traduce în 1824 și Pirostia Elenei de Marmontel, dar o face după originalul francez, deși textul este plin de grecisme. Vezi Nestor Camariano, Primele încercări literare ale lui C. Negruzzi și prototipurile lor grecești, București, Editura „Cartea Românească“, 1935. C. Negruzzi învățase de mic greaca de la dascălul Chiriac, în anii exilului basarabean și citea în original pe Homer; traducerile de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
multe puncte de vedere și de religie, un factor definitor pentru societățile medievale și moderne. Fondul comun, derivat din balcanismul 84 grecilor și românilor, a ușurat „sarcina“ culturii grecești, favorizând influențele, cele mai multe acceptate și integrate propriului sistem. Discuția asupra rolului grecismului în spațiul românesc a generat vii polemici, ambele tabere având argumente dar și motivații diverse, unele ținând de sfera politicii. Oricum, ideea potrivit căreia influența culturală greacă a fost nefastă este, firește, eronată, scuzabilă însă prin condițiile concrete și mediul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
prezentat-o pe larg. După 1848 și după Unirea Principatelor, în a doua jumătate a sec. XIX, intelectualii români (dar și statul) se angajează în susținerea morală și culturală a �elementului românesc" din Balcani, pentru... a-l �salva din ghearele grecismului" (!). Statele sud-dunărene reacționează împotriva acestei �propagande românești", iar conflictul balcanic din 1913 nu face decât să intensifice contrarietăți și inimiciții subterane... Acuzațiile la adresa unui �naționalism românesc", expansiv, în Balcani, nu li psesc. XIII. Problema comunităților romanofone - românofone - constituie din ce în ce mai mult
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
Matei Basarab, în volumul Omagiu lui Ioan Bianu, 1927), înrâurirea husită în vechea cultură română (Arhetipul husit al catehismelor noastre luterane, „Făt-Frumos”, 1927), idee în care P. l-a urmat pe N. Iorga, momentele importante ale sintezei culturale românești (Limpeziri. Grecism, fanariotism, slavonism, românism, întâietăți regionale, în volumul omagial dedicat lui I. Lupaș, 1941) etc. În 1922 a publicat la Cernăuți, sub titlul Introducere în studiul literaturii vechi, câteva lecții de istorie a literaturii românești prezentate în fața studenților în anul universitar
PROCOPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289029_a_290358]
-
filologice. Articolul Câteva observații filologice (1861) aducea argumente pentru folosirea unei ortografii bazate pe principiul fonetic, având ca model limba italiană. Dar limba operei sale prezintă multe inconsecvențe ortografice și un vocabular, parțial rebarbativ, încărcat de cuvinte arhaice și moldovenisme, grecisme și bizare calcuri italo-latinești. Pasionat de istorie și de disciplinele auxiliare: epigrafia, genealogia, arheologia, A. a publicat numeroase broșuri despre figuri istorice românești, biografii ale unor cronicari și un studiu cronologic, dintr-o proiectată istorie a Moldovei (1865), după ce, mai
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
în Tanganika. Mai bine chem trupele NATO că-s heliopurtate. U Pardon, domnu, corect se spune cum spunea domnu senator care a dat legea cu limbile: aero - purtate. Aeropurtate sună mai indigen. Helio, din punct de vedere semantic e un grecism așa cum Ataturc e turc. Sunteți singurei ? EI Daaaaaaa... U Și trăiați un sentiment de insecuritate în doi ? EA Păi... U Ei bine, puteți să vă liniștiți. Impreună suntem cu mult mai mulți mai ales c-a venit și Petrache. Dânsu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
perioade deosebite în istoria acestei vieți. De la originea statelor Munteniei și Moldova, ele traiesc sub înrâurirea Slavonismului până către jumătatea veacului al XVII-lea, la domnia lui Matei Basarab și Vasile Lupu, când predomnirea slavonă este suplantată de acea a Grecismului, care îi ia locul și se menține cu o putere covărșitoare până către, începutul secolului în care trăim. Atunci revoluția grecească pune capăt acestei noi înrâuriri străine, si poporul românesc ajunge în sfârșit, după lungi zbuciumări, să intre în matca
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
remarcat trecerea la tonul de ,,ghidușie’’ care însoțește transformarea lui Belfegor în Aghiuță este Tatiana Slama-Cazacu. Drăcușorul subaltern apare încă de la început pitit printre diavolii mărunței de la urmă, cântărindu-și coada cu mâna. De asemenea creează aceleași efecte, prin câteva grecisme picurate, ,,filotimia și hristoitia’’ lui Ianulea, și prin evocările anecdotice implicate în bârfele Acriviței. Luată literal, caracterizarea lui Ibrăileanu cu privire la Kir Ianulea, ,,o adevărată nuvelă istorică, cu toate însușirile acestui gen’’, ar putea părea inadecvată. Ibrăileanu se gândește însă tocmai
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
toate strategiile imaginabile care, menite să scoată în evidență eul auctorial, nu fac decât să sperie, să plictisească și să îndepărteze publicul. Aproape orice debut seamănă cu o paradă. Tânărul care începe să scrie își zdrobește prezumtivul cititor cu neologisme, grecisme, sanscritisme și îl îngroapă pe acesta într-o mare de nume proprii ("bibliografia"), pentru ca celălalt să înțeleagă cât de mult a citit el și că, iată, deși e atât de tânăr, e deja un om "format". Așa stând lucrurile, debutantul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
istericale și de neprevăzut, înspăimântând și pe Necuratul. Caragiale creează "un portret de femeie suprademonică" (v. Fanache), și prin culoarea locală devine "un mare promotor al balcanismului". El are "gust pentru balcanitate" (Pompiliu Constantinescu), folosind termeni din vocabularul epocii fanariote, grecisme și turcisme. Două loturi Nuvela ilustrează drama omului obișnuit pus în situații neobișnuite: un funcționar dornic de îmbogățire, cu un destin aflat la limita dintre comic și tragic. Acțiunea se desfășoară în jurul căutării biletelor de la loterie. Protagonistul, Lefter Popescu, împrumuta
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
evocată). Prozatorul dovedește pricepere în dezvoltarea firului narativ. Nivelul expresiei conține cele mai multe elemente deficitare 56. Acest nivel se caracterizează lexical, în primul rând, prin evitarea elementului popular. Neologismul este des utilizat, adeseori sub forma calcului; apar, pe alocuri, latinisme și grecisme ieșite din uz, cu certă funcție de caracterizare a epocii. Cele două romane istorice ale sale formează în literatura artistică a epocii o notă singulară, în sensul că autorul reușește evocarea altfel decât majoritatea prozatorilor, care se îndreaptă (conform programului manifest
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ține mamița sa Dăscăleasca, la care ține Piscupeasca, la care ține Sachelăreasca, la care ține Iconomeasca, la care ține Diaconeasca, la care ține Preoteasca la care ține mult grațioasa Popeasca... Din categoria xenismelor, Caragiale mînuiește cu mare efect nu numai grecismele ci și latinismele care invadaseră onomastica în Ardeal și deveniseră amenințătoare și în Muntenia și ca urmare a influenței școlii latiniste și a curentului latinizant care edificase un adevărat mit sub stindardul formulei Noi suntem urmașii Romei! În Despre cometă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]