80 matches
-
, versiune românească a Bibliei tipărită în 1795 la Blaj. În Principate, unde scrierile, atât laice, cât și religioase, au fost, după 1711-1716, tot mai copleșite de grecismul susținut de domnitorii fanarioți, nu s-a mai putut realiza, pe parcursul secolului al XVIII-lea, ceva comparabil cu marea operă de la 1688, Biblia de la București. A avut loc, în schimb, o nouă și semnificativă mișcare pendulară a ceea ce era tot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
de un crunt pitoresc, imagini plastice pline de culoare, pe alocuri macabre. Expresivitatea involuntară ține de familiaritatea cu care tratează marea istorie, de fantezia ce suplinește informația deficitară. Împletirea expresiilor populare cu neologismele încă nefixate lingvistic, coloratura unor turcisme și grecisme dau farmec limbii. D.E. a tradus, din slavonă, numeroase hrisoave domnești, acte și documente sau texte religioase, ca Rugăciuni, rânduieli și învățături (1819), carte ce a servit ca manual. Din rusește, traduce Stavrofilia sau Calea împărătească a crucii Domnului (1793
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
greu compatibil cu stilul formal, oficial. Originea lui turcă este emblematică în română pentru un fenomen mai general: orientalismul inerent adevăratei petreceri. Se poate constata că și alți termeni din aceeași sferă au origine balcanică: turcismele bairam, zaiafet, chiolhan și grecismul paranghelie. Structura etimologică a cîmpului lexical nu exclude totuși sursele occidentale: din franceză provin soarea, soir, banchet, chermesă, partuză; iar englezismul party este foarte la modă în prezent (“Party-ul va continua la Discoteca Millenium, unde motocicliștii vor tăia lanțuri cu
Lexicul petrecerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12954_a_14279]
-
ironie. Lectura actuală a unui text dintr-o epocă de tranziție se poate împiedica sau încânta de expresivitatea involuntară a diferențelor și a contrastelor lingvistice: neologismele apar alături de pronunțări muntenești ("S-au arătat un fenomenu pă cer"), iar jargonul fanariot (grecisme culte și turcisme politico-administrative) se combină cu occidentalizarea ezitantă (reprezentată de italienisme și - în mai mică măsură - de latinisme sau franțuzisme); emblematică pentru această dublă orientare e o formulă ca "ministeriul devletului" (turcismul devlet avînd sensul de "regim, administrație, guvern
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
de slavonă bisericească, traducător din aceeași arhaică slavonă, prelat ortodox avînd limba greacă drept model, cunoscător al culturii polone și urmînd exemplul lui Kochanowski —totul l-ar fi împins pe Dosoftei la conceperea unui limbaj plin de slavonisme și de grecisme, de cuvinte ucrainiene și poloneze. Geniul său poetic a fost însă mai puternic. Să nu uităm că Psaltirea în versuri datează dintr-o epocă în care - cu excepția lui Miron Costin - latinismele culte, sub formă de neologisme, nu pătrunseseră încă în
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
Rodica Zafiu Am mai amintit și altă dată de felul în care lexicul românesc favorizează, datorită existenței straturilor sale suprapuse, specializările stilistice ale sinonimelor de diverse origini. Interesant este mai ales cazul în care serii întregi de cuvinte (turcisme și grecisme pitorești, slavisme cu sonorități excesiv consonantice, dar și neologisme latino-romanice intrate în desuetudine) capătă în uz mărci ironice. Tendința această conferă într-o anumită măsură, cum s-a spus de multe ori, suplețe și varietate limbii. Ea comportă totuși unele
"Odraslă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18166_a_19491]
-
Rodica Zafiu Despre cuvintele care au dezvoltat conotații ironice stabile am mai vorbit și altă dată; cum se știe, mulțimea lor în română e legată de resursele sinonimice ale diverselor straturi de împrumuturi lexicale (exemplul tipic e al grecismelor și al turcismelor folosite o vreme ca termeni la modă, apoi marcate depreciativ). Trebuie totuși să recunoaștem o anumită ambiguitate a situației: deși valorile stilistice suplimentare reprezintă o îmbogățire a limbii, iar codurile ironice permit constituirea de mesaje complexe, aceleași
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
apropierii lingvistice de interlocutor. De fapt, prin textele în cauză se constituie, în momentul de față, o subvariantă a limbajului religios românesc. Acesta cuprinde, cu diferențe semnificative, stilul religios ortodox (cu siguranță cel mai conservator, arhaizant, conținînd numeroase slavonisme și grecisme), cel catolic (clar neologistic, abundînd în împrumuturi latino-romane), greco-catolic și protestant (pentru a nu vorbi decît de limbajele creștine). Textele traduse de baptiști, penticostali sau adventiști se caracterizează printr-un limbaj șocant de modern, dar și, din păcate, prin excesul
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
atestată din 1693, în Foletul novel , calendarul lui Brâncoveanu: „mai adaos-am și alte, ale altor astronomi, prognostice”; aceeași formă apare la Cantemir, în Istoria ieroglifică: „prognosticul doftorului”. Cantemir include termenul în Scara a numelor și cuvintelor streine tâlcuitoare, ca grecism, cu explicația „cunoștință înainte, gâcitoare, gâcire”. Dicționarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (Gh. Chivu, E. Buză, A. Roman Moraru, 1992) indică sursele posibile ale formei vechi: greaca, latina, italiana. Același dicționar înregistrează, de pe la 1700, verbul a prognostici („Să nu
Pronostíc și prognóstic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5522_a_6847]
-
în care se strângeau astfel de fonduri”; în DEX este reluată, pe scurt, aceeași explicație. Atestările din dicționarele noastre sunt totuși cam târzii; e sigur că în documentele bisericești termenul apărea cu mult timp înainte de a fi prezent în literatură. Grecismul a fost cuprins de L. Gáldi, în Mots d’origine néo-grecque en roumain à l’époque des Phanariotes (1939), cu precizarea - care apărea deja în dicționarul român-francez al lui Damé, în 1893 - că lista de subscripție era autorizată, avea girul
Pantahuza by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5486_a_6811]
-
trecut cu vederea, fiindcă, la ultimul recensământ al populației Capitalei, mai la toți din mahalaua noastră au mers agenții cu catastifele, la mine n-au venit” (Momente, 1901, p. 94; s.n.). Termenul, preluat din franceză (fr. recensement), înlocuia mai vechiul grecism catagrafie: în volumul lui Ion Ionescu, Agricultura română din județul Dorohoi, 1866 (citat de Dicționarul limbii române, DA), cuvântul vechi și cel nou apăreau alăturate: „două operațiuni administrative: catagrafiele sau recensimentele și rezumatele stării civile”. Și în publicistica lui Eminescu
„Agenții cu catastifele“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5169_a_6494]
-
criminalicești cu întăriri, tacriruri, jelbi" ( deci rezoluții, rapoarte ale "comisiei de anchetă", plîngeri), implică o omogenitate lingvistică și stilistică și nu poate să nu pună în lumină lucruri noi. Aspectul cel mai frapant al stilului juridic-administrativ al epocii, plin de grecisme o parte tehnicisme, specializate ( adiiafor, catagrafie, idioctita, ipoptos, a pliroforisi, sincatavasis), multe neologisme ale limbii culte (a theorisi, theorie, a pretinderisi, to analogon, ta practica, ifos, paradegmata, patos, simfonie, siguripsi, diiastigmă, isterisi) - , cu ceva mai puține turcisme (mumbașir, surghiuluc, marifet
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
hoțul ar fi țigan al dumnealui"); ca și prin folosirea prezumtivului � "ci ce fel de pomeniri le va fi făcut numai Dumnezeu le va fi știind"). Dar și depărtarea în timp se face simțită, nu numai prin turcisme și grecisme; ci și, de pildă, în surpriza de a vedea locuțiunea rânduri-rânduri azi asociată poeticității eminesciene în context banal, cotidian sau macabru: "câte patru numiți calpuzani au murit, rânduri-rânduri, de boala lingorii". Puțin obișnuite sînt și formele de gerunziu trecut, intens
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
produce efecte comice. Rolul lui Caragiale în păstrarea și în accentuarea nuanțelor ironice ale sufixului în onomastică e cert (prin Trahanache, Dandanache, Anghelache, Tache, Lache, Mache etc.). La formarea valorii depreciative a lui -ache au contribuit decisiv conotațiile culturale ale grecismelor și ale turcismelor, legate de o anume epocă balcanizantă și apoi de respingerea ei odată cu modernizarea occidentală - dar desigur și faptul că e vorba de un sufix diminutival: diminutivele dezvoltă adesea, prin contrastul dintre sufix și bază, valori ironice (scriitoraș
"Românache", "străinache" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16336_a_17661]
-
secolul al XIX-lea); dicționarele îl explică de la adjectivul riguros cu sufixul -itate, după modelul italienescului rigorositŕ. l Politicale e un cuvînt întîlnit în secolul al XIX-lea la mai mulți autori; Ladisau Gáldi îl cuprinde în studiul său asupra grecismelor din română, alături de istericale sau nevricale. În afară de faptul că provin din formele grecești ale unor termeni internaționali, cuvintele în cauză au în comun marca ironică specifică multor grecisme intrate în limbă în acea perioadă și fixate în registrul colocvial. Pluralul
Varietăți lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7759_a_9084]
-
la mai mulți autori; Ladisau Gáldi îl cuprinde în studiul său asupra grecismelor din română, alături de istericale sau nevricale. În afară de faptul că provin din formele grecești ale unor termeni internaționali, cuvintele în cauză au în comun marca ironică specifică multor grecisme intrate în limbă în acea perioadă și fixate în registrul colocvial. Pluralul lor este mult mai des utilizat decît singularul, cu accent pe final: politicá, nevricá, istericá; și mai rară e forma articulată: politicaua (după modelul sarma, mușama, cu pluralul
Varietăți lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7759_a_9084]
-
paginile revistei și unele dialoguri mai vii, în texte independente sau în legendă desenelor umoristice. Pînă la urmă, strategiile lingvistice cele mai frecevente și mai pregnante sînt totuși cele de "amestec al limbilor": fie printr-un exces de turcisme sau grecisme într-un text obișnuit, fie prin simularea modului stîlcit de a vorbi românește al unui străin, fie pur și simplu prin folosirea macaronica a limbilor străine - pentru a ascunde parțial un mesaj ofensiv. Amestecul și contaminarea limbilor sînt și ele
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
Cum s-ar explică această tendință de evoluție semantică? În primul rînd, mulți dintre termenii generici tind să devină mărci ale distanței ironice: procesul a fost observat în legătură cu ins, individ, dar e cel mai bine ilustrat în română de deprecierea grecismului ipochimen, la origine un perfect sinonim al lui persoană. Se adaugă probabil, în cazul cuvîntului personaj, și influența sensului său principal din limba actuală, inducînd ideea de inautenticitate și de ficțiune. Un personaj este în mod fundamental o invenție dintr-
Persoane, personaje, personalități... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11794_a_13119]
-
nu se va mai vorbi aromânește. Am informații că, de exemplu, în Pind, în satele aromânilor, nu mai auzi vorbindu-se acest dialect decât la oamenii în vârstă. Chiar și așa, ceea ce se vorbește este foarte împestrițat, mai ales cu grecisme. Asta se întâmplă și în Albania, și în Macedonia, la Skopje, unde, de asemenea, am fost“. În ceea ce privește declararea aromânilor din România, de către ei înșiși, drept minoritate națională - lucru luat în discuție la un moment dat -, cu avantajele materiale ce decurg
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
de asimilare; dar de fapt contează mai ales ponderea cantitativă, valoarea simbolică, poate chiar resentimentele politice ale momentului. Slavonismele par a constitui obstacolul principal: prin cantitate, înrădăcinare, autoritate culturală și religioasă, asociere cu alfabetul chirilic și deci cu disputele ortografice; grecismele sînt purtătoare de prestigiu și modă culturală, maghiarismele și germanismele apar mai ales ca "provincialisme". în diatribele contra barbarismelor, turcismele sînt doar pomenite, în enumerări, de obicei în asociere cu grecismele. Se poate observa că, în comparație cu alte purisme lingvistice manifestate
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
asociere cu alfabetul chirilic și deci cu disputele ortografice; grecismele sînt purtătoare de prestigiu și modă culturală, maghiarismele și germanismele apar mai ales ca "provincialisme". în diatribele contra barbarismelor, turcismele sînt doar pomenite, în enumerări, de obicei în asociere cu grecismele. Se poate observa că, în comparație cu alte purisme lingvistice manifestate în spațiul balcanic, cele românești nu identifică în turcisme un obiect de ostilitate politico-ideologică. P.V. Haneș (în Dezvoltarea limbii literare române în prima jumătate a secolului al XIX-lea) amintea că
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
alt tip de mărci, mai puțin explicite: cuvintele care s-au încărcat în timp, prin uz, de conotații ironice tinzînd spre stabilizare. Acestea provin din anumite zone stilistice, marcate față de uzul standard: multe sînt familiar-argotice, destule arhaice, cu deosebire slavonisme, grecisme sau turcisme din straturi de împrumuturi la modă devalorizate ulterior; candidează însă la această funcție și multe franțuzisme și anglicisme foarte recente, insuficient adaptate, conotînd snobismul contemporan; sînt numeroase diminutivele ironice (țărișoară, scriitoraș), aluziile sau citatele literare comice (din Caragiale
Ironii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12583_a_13908]
-
recent și foarte interesant volum de Ligia Livadă-Cadeschi și Laurențiu Vlad - Departamentul de cremenalion. Din activitatea unei instanțe penale muntene (1794-1795), Nemira 2002, reproduce numeroase documente judiciare de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea. Denumirea oficială a tribunalului cremenalion - e un grecism, care va circula și adaptat, într-o prescurtare populară pe care o cunoaștem din teatrul lui I.L. Caragiale (Jupîn Dumitrache: Cine mănîncă poporul să meargă la cremenal"). În raportul privind un caz de furt, plonjăm direct în atmosfera interlopă a
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
îi rezervă un intreg capitol - realizăm că în privința aceleia scurgerea timpului nu se mai verifica, pierde din certitudine. Dacă vremuri proaste strică o limbă care altfel elimina singură din matrice copioase aluviuni străine dintr-o precedentă perioadă istorică - vezi turcisme, grecisme și chiar rusisme, iar generarea de noi realități sociale, din noi domenii ale activității omului împamânteste termeni bășicând inițial limba, scriitorul rămâne arbitru dezignat al sănătății acesteia. Cum spuneam, o bună parte a cărții respectă rămășagul titlului ei. Vocației de
Din miez de vorbe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6541_a_7866]
-
argument pentru plasarea în categoria influenței turcești este și natura sursei: dacă termenul provine nu din turca literară, ci din argoul turcesc, șansele să fi fost preluat direct, pe cale orală, cresc. Cel mai probabil, argoul românesc a absorbit turcisme și grecisme în faza lui veche, de început, din secolul al XVIII-lea, despre care nu știm aproape nimic. În listele care se dau de obicei ca exemple pentru influența turcească în argou apar termeni cu statut discutabil (fie împrumuturi, fie evoluții
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]