52 matches
-
străină și românească, C. Jireček este singurul „care a căutat să afle ceva adevărat” în privința originii românilor (I, 661). Limitând teritoriul de formare a romanității orientale, Philippide pune constituirea acesteia în tangență cu teritoriul dalmat, poarta de la nord de teritoriul grecizat, pe unde romanii ar mai fi putut pătrunde, prin Moesia Superior, spre Dacia. Dar să-l ascultăm pe Philippide care își sintetizează teoria despre istoria românilor în următorul fragment: „Dacă această populație romanizată a răsăritului Europei, concentrată de la timpurile lui
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
e format dintr-un substrat foarte amestecat, unde însă tonul unitar a fost dat de neamuri thrace. El astăzi nu mai trăiește pe locurile lui de baștină decât ca colonii recent venite acolo. El trăiește astăzi ori pe teritoriul odată grecizat al Thessaliei, Epirului, Macedoniei și Albaniei, și în câteva sate din Acarnania și Istria, ori, în cea mai mare parte, de-a stânga Dunării, unde (în Transilvania, Banat, în Oltenia și pe malul stâng al Dunării de la Olt începând până în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și stat balcanic din nordul Tesaliei, nord-estul Epirului și estul Iliriei, despre care Philippide afirmă, în contextul delimitării zonelor de influență greacă și latină, următoarele: „Macedonia și Epirul erau grecizate, Dalmatia și Moesia Superior erau romanizate” (I, 62). Lărgirea spațiului grecizat este argumentată prin faptul că în a doua jumătate a secolului al IV-lea î. Hr., având la cârmă pe Filip al II-lea și apoi pe Alexandru Macedon, Macedonia și-a supus Grecia. Educația grecească a acestor conducători macedoneni (Alexandru
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rezultă și din următorul citat: „Întinderea influenței macedonene peste întreaga de mai târziu provincie romană a Thraciei este chiar numai ea o probă puternică pentru grecizarea acestei provincii” (I, 281). De fapt întreaga zonă pe care Philippide o prezintă ca grecizată, era în antichitate tracă, sau traco-iliră dacă luăm în considerație faptul că tracii din vestul peninsulei se numeau iliri. După romanizare această zonă, ca întreg spațiul est-european, și-a schimbat treptat, prin evoluții zonale, configurația etnolingvistică. În miezul evului mediu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pe o bază teoretică confecționată ad hoc, Philippide elimină romanitatea orientală din Epir, Iliria, Tesalia, Macedonia, Tracia, din Balcani până aproape de Dunăre, din Sciția Minor (Dobrogea), de pe litoralul nord-vestic al Mării Negre, sfătuindu-i pe cercetători să o caute dincolo de spațiul grecizat, în partea nordvestică a peninsulei și anume în Moesia Superior. Trimiterea la Moesia Superior ca bază geografică a romanității orientale se corelează cu baza etnică autohtonă a acestei zone unde, cum am văzut mai sus, poporul român se delimita de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din vest, de la Marea Adriatică, prin substratul etnic: în timp ce dalmata avusese ca substrat „neamurile iliropanone”, româna s-ar fi format pe un substrat „foarte amestecat”, tonul unitar fiind însă dat de „neamuri tracice”, care erau în concepția lui Philippide grecești sau grecizate. Astfel s-a ajuns la insinuarea ideii că baza autohtonă a romanității orientale este greacă. Grecii se considerau traci la origine. Lui Philippide însuși îi plăcea să spună: „Doar nu sânt trac degeaba”. Și etimologic cuvintele grec și trac converg
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
declară că „albanejii în actualele lor teritorii sânt de curând veniți, emigrați de la nord de undeva. De altfel ar fi fost și extraordinar lucru să se fi păstrat din străvechi cu limba lor primitivă pe un teritoriu așa de intensiv grecizat, cum a fost odată actuala Albanie” (II, 587). În al doilea rând el invocă separarea genetică a românilor și albanezilor: „Oarecare asemănări fonetice ne-ar îndreptăți, spune el, să stabilim o apropiere genetică între români și albaneji, (însă) deosebiri mult
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
material lexical autohton în limba albaneză, iar nu latinesc” (II, 763). Revolta lui Philippide împotriva latinității limbii albaneze decurge din credința lui că „în cea mai mare parte neamurile care ocupau în vechime actualul teritoriu albanez se aflau pe teritoriul grecizat al peninsulei balcanice”. Iar dacă lucrurile stau așa „cum se face atunci că albanejii au fost supuși numai romanizării, iar grecizării de fel? De grecizarea antică nu se pomenește în limba albaneză. Chiar dacă se vor fi găsind în limba albaneză
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mai mari învățați ai omenirii, așezîndu-i numele alături de cele ale lui Pitagora, Platon, Aristotel și alții. Informațiile venite de la acești gnostici sînt uluitoare și identice cu cele de pe tăblițele de plumb iar cultul lor nu putea fi decît o variantă ,,grecizată” a religiei geților. Că acesta este adevărul istoric, o scrie și Saul plin de groază că făcătura lor drăcească era cunoscută în lume și demascată cum găsim în A doua epistolă a lui Ioan 1,7: ,, Căci în lume s-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
această privință constituindu-l mijlocul secolului al XVIII-lea. Principalul instrument l-a reprezentat transformarea dreptului de învestitură, impus in perioada anterioară, în drept de numire a domnilor, fără ca țara să mai fie consultată (1710-1821). Aleși dintre locuitorii greci sau grecizați ai Fanarului, în conformitate cu pactul turco-fanariot, putând fi ușor supravegheați înainte și după efemerele lor domnii, aceștia devin simpli funcționari ai Porții, cu care păstrează legătura nu doar prin capuchehaiele lor, aleși în această perioadă tot dintre greci, cât și prin
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
secolul al XVII-lea. Nu s-a putut crea totuși o tradiție a acestei culturi, deoarece, începînd cu a doua jumătate a acestui secol și, mai ales, o dată cu instaurarea domniilor fanariote în secolul următor, vechea aristocrație a fost eliminată sau grecizată, clasa stăpînitoare fiind formată în cea mai mare parte din greci fanarioți, deci nu dintr-o aristocrație grecească cu tradiție, ci din elemente sociale cu simple aspirații de îmbogățire rapidă. Pe de altă parte, biserica ortodoxă nu a reprezentat un
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
numărat nu mai puțin de 40 de domnii în Muntenia și 36 în Moldova. Majoritatea hospodarilor s-au recrutat din câteva familii de marcă de origine greacă, cum ar fi Mavrocordat, Moruzi, Sturdza, Caragea, Ipsilanti sau Șuțu, familii de albanezi grecizați cum erau Ghiculeștii, români grecizați precum familia Calmășul, devenită Callimachi și care a avut reprezentanți în Moldova, atât pe tronul domnesc, cât și pe cel mitropolitan, cât și familii de români autentici, precum Racoviță. Între ei, mânuitori de elită ai
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
40 de domnii în Muntenia și 36 în Moldova. Majoritatea hospodarilor s-au recrutat din câteva familii de marcă de origine greacă, cum ar fi Mavrocordat, Moruzi, Sturdza, Caragea, Ipsilanti sau Șuțu, familii de albanezi grecizați cum erau Ghiculeștii, români grecizați precum familia Calmășul, devenită Callimachi și care a avut reprezentanți în Moldova, atât pe tronul domnesc, cât și pe cel mitropolitan, cât și familii de români autentici, precum Racoviță. Între ei, mânuitori de elită ai condeiului, ne-au lăsat mărturii
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
a adevărului gol-goluț: ,,Că-ror aheii le ziceau mirmidoni și elini deopotrivă.’’ Numai așa se explică existența celor aproape 1500 de cuvinte comune limbilor română și irlandeză;, ionii și pelas- gii au fost un singur popor iar poemul ionic a fost ,,grecizat” în partea a doua a secolului lll î.e.n. în Alexandria de către grecii din acest oraș, loc blestemat pentru neamul get pentru că în secolul l al erei noastre, ivritul Filon a ,,iudaizat” filozofia și teozofia geților, făcîndu-i pe esenii geți care
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
baza învățământului medical de la Salerno și vor influența mult lucrările publicate de această școală („Flos medicinae” și „Compendium salernitanum”, aproximativ 1100 d.Ch.). În Evul Mediu, „Aforismele” lui Hipocrate sunt cunoscute mai ales prin comentariile lui Galen. Numai după înființarea „școlii grecizate” din Veneția (secolul XIV) apar traduceri ale scrierilor lui Hipocrate, direct din greacă în latină. Deși în scrierile hipocratice („Corpus hipocraticum”) nu se vorbește nicăieri despre diabet, multe simptome clinice ar putea sugera cunoașterea acestei boli. Importanța lui Hipocrate, însă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
victoriile. Titlul oficial era cel de „Imperator”. În secolul VII, protocolul a fost modificat în timpul lui Heraclius. Din 629, titlul oficial al împăratului bizantin era cel de „Basileus” după ce titlul de „imperator” nu mai avea o semnificație deosebită pentru populația grecizată. După 800, în urma încoronării lui Carol cel Mare ca împărat al romanilor, izbucnind rivalitatea titulaturilor dintre apus și răsărit, bizantinii au modificat protocolul și titlul oficial al împăraților devine cel de „Basileu al romanilor/romeilor”, susținând că împăratul bizantin era
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Căian părerile lingviștilor sunt împărțite, unii susțin originea slava, alții sud-bulgară, alții peceneagă sau cumană. Prima mențiune a numelui de Căian apare în descrierile lui Constantin Profilogenetum “Caianus”, în limba bulgară se întâlnește sub forma de Kaian, Caganus (latinizat), Caianos (grecizat) sau formele simplificate “Kan”, “Chan”. Dacă proveniența numelui ar fi de origine bulgară, etimologia s-ar fi dezvoltat astfel: Haian, Kachan, Kan - Caian. În cronicile medievale: “Gesta Hungarorum”, “Chronicom Pictum Vindo bonense”, sunt amintite doua personaje cu aceste nume: Kean
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
Herei că partener de cuplu a lui Zeus din palatul Murlo din Etruria, templul Triadei Capitoline sau sărbătoarea Matraliei din 11 iunie, dedicată zeiței Mater Mâțuță, ce pune la lumina asocierea vechiului rit solar indo-european al Aurorei cu ritul lunar grecizat. Conform tradiției antice, Roma a fost fondată de Romulus, fiul vestalei Rhea Silvia și al zeului Marte, în anul 753 i.en., descendent din casa domnitoare a lui Ascaniu de la Alba Longa. După ce s-au născut, gemenii Romulus și Remus
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
Sened a fost un faraon al celei de-a doua dinastii care a domnit 20 de ani. Numele său de domnie era Sened care însemna „cel temut, cel respectat” dacă se ia în considerare varianta grafică . Forma grecizată a numelui său era Sethenes (Manethon, Fr.8), fiind o metateză grafică a variantei Senedi. După opinia mai multor specialiști intervalul cuprins între sfârșitul dinastiei I (după domnia lui Qaa) și ultimul suveran al dinastiei a II-a (Khasekhemui) este
Senedj () [Corola-website/Science/312427_a_313756]
-
a fost un faraon al Egiptului. Variantele egiptene ale numelui său sunt: Men, Meni, Menena și . Formele grecizate sunt: Min (Herodot II. 99), Menes (Manethon, Fr. 6-7), Mnenes(Diodor, I. 94), Minaios(Flavius Josephus, A.I, VIII.6) etc. În conformitate cu Lista Regală din Abydos primul faraon al Egiptului a fost Meni „Cel durabil“, „Cel stabil“. Situarea persoanei sale
Menes () [Corola-website/Science/312426_a_313755]
-
(numele grecizat al lui Philipp Schwarzerd - în germană „pământ negru”, n. 16 februarie 1497 în Bretten - d. 19 aprilie 1560 în Wittenberg) a fost un filolog, filosof, umanist, teolog, autor de manuale și poet neolatin. A fost cunoscut că "Praeceptor Germaniae". Prieten
Philipp Melanchthon () [Corola-website/Science/306143_a_307472]
-
Cercul Polar, care uneori au fost descriși drept finlandezi sau mai degrabă "finici tartarizați". Alții îi aseamănă bulgarilor de pe Volga sosiți în Europa medievală sau chiar secuilor din estul provinciei române Transilvania. Antropologul Arnold van Genep susținea că saracacianii (aromani grecizați) s-ar fi amestecat în secolul al XVII-lea în munții Rodopi și Pelagonia (Macedonia) cu o parte a iurucilor asimilându-i în mare parte. Fenomenul s-a petrecut și în sens invers: un grup de iuruci ar fi contribuit
Iuruci () [Corola-website/Science/304773_a_306102]
-
III-lea , succesorul său în funcția de Mare Preot al lui Amon . Există însă o dispută nerezolvată legată de posibilitatea ca Psusennes al II-lea și Psusennes al III-lea să fie una și aceeași persoană. Numele său este forma grecizată a celui egiptean echivalent cu : "" Cel care aparține Celui Plăcut "" ( adică lui Amon ) și apare scris în Hieroglife astfel: Nu se cunosc multe date despre perioada pontificatului său. Cel mai important eveniment din vremea sa este decizia de a muta
Pinedjem al II-lea () [Corola-website/Science/314551_a_315880]
-
Megleniți după masivul Meglen unde s-au așezat), în timp ce filogrecii, deveniți majoritari după 1913, au fost denumiți peiorativ de cei filo-otomani grecomani respectiv cațaoni, cațani sau căciăuni. De altfel, cara-cațanii respectiv saracacianii sunt, se pare, un grup de aromâni fărșeroti grecizați în secolele al XVIII-lea și XIX-lea. Inițial, ca orice minoritate, aromânii au căutat mai înainte de orice să poată rămâne în localitățile și zonele pe care le locuiau, încercând să-și concilieze vecinii și autoritățile. Cei dintre ei care
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
bulgarii au încercat să dilueze ca număr și mai mult elementul româno-vlah din această țară. Pe teritoriul Bulgariei se află și o populație sedentarizată de saracaciani, concentrată în jurul orașului Sliven. Unii istorici i-au considerat pe saracaciani drept aromâni fărșeroți grecizați. Numărul real al aromânilor din Bulgaria este momentan imposibil de aflat. Deși la recensământul bulgar din 2001 "vlahi" s-au declarat 10.566, iar alte 1.088 persoane drept "români", în regiunea Blagoevgrad (unde aromânii erau cândva predominanți), doar șapte
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]