84 matches
-
uitat în altă parte. Șanse egale: Considine sau Dragna. Pe alese. Buzz văzu un Pontiac ultimul model trăgând în dreptul casei de la numărul 1187. Două femei în rochii înflorate și cu tocuri înalte coborâră din mașină, îndreptându-se spre ușă. Un grecotei solid, într-o haină mult prea strâmtă și pantaloni mult prea scurți, venea în urma lor. Femeia mai înaltă își prinse unul din tocurile ascuțite într-o gaură din pavaj și căzu într-un genunchi. Buzz o recunoscu pe Audrey Anders
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
va vedea și el neconcordanța, va începe să pună întrebări, iar atunci ar urma o altă poveste complicată, care să justifice minciuna, ceva de genul că Skouras îl protejase pe fratele iubitului său, dar că Buzz nu vrusese ca sărmanul grecotei să fie ponegrit că și-o trăgea grecește. Iar Mickey o să-l creadă - probabil. Buzz își scoase carnețelul și compuse un raport pentru Mal și Ellis Loew - prezentări rezumate ale spuselor celor trei gorile ce făceau pe santinelele la pichet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
impus domni fanarioți! - Ușor, ușor, bătrâne, tată de logofăt... Dacă gândești istoria cu: „din pricină”, ajungi la Cain - dacă nu la Eva, „pricina” tuturor Începuturilor. Apoi nu uita că și noi avem ceva sânge fana’... - Voi, nu eu! Voi sunteți grecotei - bine, să trecem... Eu vorbeam de Petru I al nostru, domnul Moldovei dinainte de Alexandru cel Bun - i se zicea „Fiul Mușatei” și a domnit Între 1375 și 1391. Petru, tatăl lui Roman, „domn al Moldovei... până la mare”... - Să-l lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Însă numaidecât se destinde. Încuviințează din cap. Rar. Ar fi o Încuviințare-cu-tristețe. Dar nu e. În ochi mama are o scânteie de, oarecum, mândrie - În orice caz, de mulțumire. - Bine i-a făcut!, zice ea. Bine i-a făcut-o, Grecoteiului, hoțului cela bătrân - vorbesc de Iacob... Știi-tu-cum... Voia s-o mărite cu de-a sila pe mama după un bogătaș! - Tot... ciocoi? Tot grecotei de-al nostru, dân bobor? - Un fel de ciocoi și acela, dar nu grecotei: broscar. - Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În orice caz, de mulțumire. - Bine i-a făcut!, zice ea. Bine i-a făcut-o, Grecoteiului, hoțului cela bătrân - vorbesc de Iacob... Știi-tu-cum... Voia s-o mărite cu de-a sila pe mama după un bogătaș! - Tot... ciocoi? Tot grecotei de-al nostru, dân bobor? - Un fel de ciocoi și acela, dar nu grecotei: broscar. - Adică italian. - Adică! Grecoiul de Iacob... - De ce-i spui... cu un augumentativ? Era mare? Mătăhălos? - Nu l-am văzut În viața mea - asta ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
făcut-o, Grecoteiului, hoțului cela bătrân - vorbesc de Iacob... Știi-tu-cum... Voia s-o mărite cu de-a sila pe mama după un bogătaș! - Tot... ciocoi? Tot grecotei de-al nostru, dân bobor? - Un fel de ciocoi și acela, dar nu grecotei: broscar. - Adică italian. - Adică! Grecoiul de Iacob... - De ce-i spui... cu un augumentativ? Era mare? Mătăhălos? - Nu l-am văzut În viața mea - asta ar mai fi lipsit! Singura dată când m-am dus la ei În sat a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Îi zic... I-am zis... Nu mai țin minte ce am pretextat, ca să nu mă duc și-atuncea mucosul mi-a zis ceva foarte-foarte urât - nu mai țin minte ce... - Cu sărăcia? - Ce putea spune unul din neamul lor de grecotei? Măi, și când i-am ars un dos de mână, l-am pus la pământ! Eram vo’nică, lucram, la deal, cu părinții, când veneam În vacanță, coseam În rând cu tata și cu frate-meu Niculae... Și cum eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
s-a cam ascuns... - Ascuns? Dar el o furase, ar fi trebuit să... - Să, ce? Mai Întâi, tata nu de frică s-a ascuns - era el cam molicel, cam blândicel, dar nu fricos - Însă nu voia să-i Înfrunte pe grecotei cu mâna goală... Nu pentru el, dar așa, pentru mama... A vrut să evite... În fine, iar În al doilea rând - cel puțin așa se vorbea prin sat, când se vorbea, că nu tata o furase pe mama, ci oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Și-atunci mama a strigat («cu glas mare», completez eu):«Toad’reeee! Vină cu mușteleee!» - Muștele?, Întreb - acesta fiind rolul spectatorului. - Muștele, da, albinele. Și dă tata fuga cu un știubei și-l trânteștede pământ În fața porții. Și când văd grecoteii că știubeiul s-a spart și că albinele s-au năpustit la... Unde am citit asta? În Herodot? Sau În Hogaș? Poate În Creangă? Sigur În Creangă: acela, chiar de n-a scris, ar fi putut să scrie. La urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Dar nu În Creangă. Firește, caii, Înnebuniți, au luat-o la sănătoasa: peste-un ceas, păgânătatea e ca pleava vânturată / Iar În urmă se Întinde falnic armia, În fine, română, doar se chema, cu acte, Popescu. - L-a rușinat pe Grecotei, vaaai, dar cum l-a mai rușinaaat!, chicotește mama, cu mâna la gură. Au mai Încercat ei, ba cu binișorul, ba cu otozbirul, dar era cam târzior ca să și-o ia-napoi, mama era binenaintată cu sarcina, mă avea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ei: puri-indigeni; curați-aborigeni; neaoși-simțind-neaoșește), ne apucăm să-i Înjurăm pe ceilalți, mai ales pe aceia din care și noi, nu-i așa ne tragem (nu chiar de la Râm, dar ce: Fanarul strică?)... Ca mama: care nu-i mai scoate din grecotei, grecoi, greculici și alți greceni; ca mine, acum, când, printr-o piruetă, am Încercat să scap de - la urma urmelor, sângele meu și de rădăcinile mele. Și Încerc, În continuare: - N-am nimic de a face cu voi!, anunț. - Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
suportat? Ce duhoare? - De picioare, domnule. Vara, domnule. În cizme - domnule. Pauză. L-am făcut praf. L-am lichidat. Cam prea ușor. Ce bun aș fi fost eu, În arhanghel apărător al românimii-românești - Împotriva străinismului Înstrăinant, alogenic și antidacoromân. Dar Grecoteiul nu se lasă, nu se lasă: - De unde știi că ne puțeau picioarele? Ți-a spus bunicu-tău, Popescu? Care știa de pe când ne pupa cizmele? Ce spuneam! Ne-românul, străinul-hainul vine pe capul nostru, românesc, desculț și cu traista-n băț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pierdut trenul istoriei (numai din pricina vârstei, nu de altceva), mă consolez cu umorul - fiindcă, nu-i așa, am un umor turbat! - zic, deci: - Nu de la bunicul știu. De la bunica, de pe vremea când cultiva chipăruși! Cu asta l-am des-fi-in-țat pe Grecoteiul cu nas subțire - care, nemaiavând replică, strigă: - Ieși afară! Te rog să părăsești numaidecât această casă! - Cu cea mai mare plăcere, domnule - și când ziceai că-i făceai mamei o vizită la spital? Una, dar bună? (am un umor - ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se urca sângele la cap: da’ știi că ești nostimă, coană mare? dacă poftești fourchette din argint, de ce n-o chemi pe Marița să-ți aducă?. Marița fusese numele servitoarei din casa mamei lor, soție de prăvăliaș din Stănișăști, paradis grecotei din Țara de Jos. Marița fusese atât de devotată, încât i-ar fi servit și pe copiii stăpânilor, chiar dacă doar în chip de fantomă cu șolduri lăbărțate. În casa de pe strada Ipsilanti nr.5 tot ce nu era de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
luare-aminte, că știai ce poamă e feciorul arendașului! ― Mai proastă nici nu se poate, văd! recunoscu țăranul, uitîndu-se trist în ochii ei. Dacă ar ști omul dinainte ce-l paște, s-ar feri, dar așa... ― Te lăcomiși să slujești pe grecotei ș-acu plătește Gherghina! mormăi Nicolae cu imputare. ― Acu lasă-mă și nu mă mai năpăstui și tu, măi băiete, că destul m-a bătut Dumnezeu! făcu Chirilă amărât. Că eu dacă am știut că Gherghina e în dragoste cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Chirilă amărât. Că eu dacă am știut că Gherghina e în dragoste cu tine, n-am mai păzit-o prea tare, că mă bizuiam și pe tine, de! ― Apoi eu tot nu mă las până nu l-oi cotonogi pe grecotei, n-ai grijă matale! scrâșni flăcăul ieșind brusc din casă, parcă n-ar mai fi putut asculta. Chirilă Păun stătu până ce se așezară la cină. Și plecă mai împăcat. Orice cuvânt de mângâiere era acum pentru dânsul un balsam pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
numai câteva momente. Apoi răsună glasul lui Nicolae Dragoș, ca o poruncă: ― Ho!... Oprește!... Lasă-l, nea Chirilă!... Stați, măi oameni, că noi n-am alergat până aci pentru nițică bătaie!... Nu mai da în el, băiete, n-auzi?... Pe grecoteiul ăsta am venit să-l jugănim, ca să nu mai poată sări pe fetele și nevestele oamenilor! Urmă o secundă de zăpăceală. Unele glasuri întrebară "ce-a zis", altele strigară "vrea să-l jugănească", iar alții urlau "dar mai bine să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Platamonu, cu ochii plânși și glasul amărât, strigă: ― Lasă, Chirilă, că Dumnezeu e sus și are să te bată mai rău de cum m-ai lovit tu pe mine! ― Până la Dumnezeu m-ați pedepsit voi destul! răspunse Chirilă Păun. ― Mama voastră de grecotei! sudui printre dinți Nicolae Dragoș. Trăsura ieși uruind pe poartă. După câteva clipe Nicolae, mai răcorit, zise: ― Acu noi am isprăvit ce-am avut de isprăvit și ne putem întoarce acasă, că mai avem și alte treburi! Un vlăjgan, nemulțumit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să fie lună și să privesc înspre locuința ei. Atunci auzeam lămurit: Andrei, tu ești? și apoi discutam fleacuri vreo jumătate de oră. Școala lâncezea, era sfârșit de an; și elevii, și profesorii erau mai mult decât epuizați, plictisiți. Sindili, grecoteiul, aducea magnetofonul și, în fundul clasei, ne strângeam la povești. A doua zi după serbarea de sfârșit de an, cu veșnicul careu, cu împărțirea premiilor și toată ceremonia aceea absurdă, avea loc adevărata serbare, pentru care școala noastră închiria în fiecare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
motive medicale (Ion Zelea Codreanu, În lagărul M-Ciuc)”; Pag. 593: „... grupa gălăgioasă și acefală a reacționarilor”; Pag. 601: „Episcopul Antim Anghelescu de Buzău, monahofag”; Pag. 620: „... proștii de la «Universul» și «Porunca vremii”; Pag. 620: „... contra cațaonilor fanarioți omnipotenți”; Pag. 620: „... grecoteiul Ipsilante”. Urmează să arătăm, tot prin citate, minciunile și falsurile debitate Încontinuu de impostorul Pandrea. Pag. 27: „Uciderea ucigașului Codreanu, la 17 decembrie 1938”. Fals repetat la paginile 48 și 341 (În realiate, abominabilul asasinat s-a petrecut În noaptea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Întâmplător, se afla și Pascalopol, fiind spre seară, alături, se-nțelege, de Otilia și de Felix. Acesta rămase nedumerit când Stănică recomandă pe individul roșu: - V-am adus un doctor fain, eminent, prieten intim al meu, domnul doctor Vasiliad, cam grecotei el, nu-i vorbă, dar bun doctor, pe mulți a sculat din pat. Stănică vorbea familiar, cu pretenții de umor, însă Pascalopol nu gustă deloc spiritul lui și lăsă privirea în jos, jenat. Doctorul se așezase îndrăzneț pe scaun și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
simulă entuziasmul, neurmat deloc de ceilalți: - Domnule doctor, sunteți providența noastră, încă o dată ați săvârșit o minune, redîndu-ne pe bunul nostru unchi. Vă vom fi în veci recunoscători. ("Mama ta de pezevenghi, gândi Stănică, în sinea lui, te-a adus grecoteiul să strici viitorul meu!") - Bătrânul, explică Pascalopol doctorului, în trăsură, are o familie lacomă, care-l pândește pas cu pas, ca nu cumva să lase averea domnișoarei pe care ai văzut-o și care e fata lui vitregă, din a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai curând, ca să nu dea de bănuit Aglaei. Stănică întrebă afara pe Pascalopol: - Ce-ți spunea bătrînul? Face testament? Are vreun gînd? - Nici n-am vorbit de asemenea lucruri, îl asigură moșierul.Se poate? Ce amestec am eu? "E șiret grecoteiul. Cu ăsta, cu Otilia și cu Felix și poate cu Georgeta, am cuceri lumea." - Ce ți-a spus Pascalopol? îl întrebă Stănică pe moșCostache. - Ce să-mi spună? zise acesta supărat că Stănică se apropieprea mult de pat și împingîndu-l
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sorocul pentru cea de a treisprezecea muncă". Comentariile naratoriale suplinesc accesele satirice printr-o mină caricaturală, pe care Seneca o imprimă, acid și inspirat, tuturor în egală măsură, așa încât nu-l iartă nici pe Hercule, pe care îl numește când "grecotei", când "prea puțin subtil" și-l pune să vorbească în versuri preluate din Odiseea homerică. Să precizăm și că, în original, aceste versuri fuseseră redate chiar în limba greacă, astfel ca paternitatea modelului să nu fie știrbită de nici o speculație
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
La sfârșitul secolului trecut poetul național Mihai Eminescu, fondatorul doctrinei naționaliste românești, constata cu amărăciune discrepanța dintre demagogia patriotică a clasei politice și realitatea ei balcanizată: "Și apoi în sfatul țării se adun să se admire / Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subțire", toată această pegră coruptă socotindu-se însă a avea "sînge de roman", a fi "nepoata lui Traian". Șovinismul feroce al marelui poet e întrucîtva paradoxal, el însuși având, se pare, o pronunțată origine sud-dunăreană. Din secolul al
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]