164 matches
-
inginerul silvic al ocolului ne invită la vânătoare. Am fost. Am văzut. N-am tras... Am privit doar cu binoclul, pitit după un fag. Hăituit de gonaci, un mistreț mare venea spre linia de trăgători, iar când s-a oprit, grohăind infuriat, tot trupul mătăhăos scuturându-se, l-am văzut prin lentilă, negru, împroșcând zăpada - nu se mai zăriră decât pulberile de nea sburătăcite... Era un solitar. Trei focuri. N-a căzut. Dâra de sânge suia o colină. Cobora o văiugă
Oltenia sprintenă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5860_a_7185]
-
Otto și dantelăreasa” de Bogdan László, un dialog intertextual cu opera lui Tolnai Ottó; îți mai rămîne în minte frumosul poem despre moarte al lui George Szirtes, al cărui „să zicem” amintește de tulburătorul „și totuși” arghezian; imaginea delfinilor care „grohăie cîntece răsunătoare, de propagandă” din poemul lui Demény Péter; poemul scurt „dacă m-aș îndrăgosti de cineva” de Pál Dániel Levente: „dacă m-aș îndrăgosti de cineva/ mi-aș dori să fie drept-nevinovat/ i-aș tăia mîinilepicioarele/ l-aș plantă
11 poeți maghiari contemporani by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5513_a_6838]
-
-un morman de gunoi. Notații, clișee poeticești, desigur, tropi anacronici, tropăind în zadar prin poem. Dar încotro, încotro? M-ați înnebunit, mă scoateți din minți, netrebnicilor, lichelelor, hoți de drumul mic, tâlhari de drumul mare, cărați-vă, întoarceți-vă să grohăiți în mare, pieriți Legiuni, sub trăsnete și talazuri ! Și, totuși, ce criză de blesteme! Chiar așa, Domnule Gellu Naum, singurul chior din Ținutul tău avea dreptate, «lumea a început să pută », și continuă tot așa, pute, pute, pute, pur și
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
ca la noi În sat totul era ca odinioară eram iar acasă - am crezut am dorit ca Narcis să-mi văd chipul și oglinda nu m-a cunoscut deci mă rătăcisem prin senzații și În rime vechi și desuete precum grohăia o jurnalistă; carabina... nu-i ierta poete! TUZLA DIN DORURI - poetului Nicolae Labiș - pe trupul meu n-a mai plouat de-o vară satul miza pe niște paparude ce dănțuiau flămânde prin țărână strâmbându-se la vrejurile crude Vaca păștea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
stegulețe, țipă ascuțit/ femei indignate agitînd copii și sacoșe// Ce-o să faceți cu libertatea/ murmură sceptic Ecleziastul călare pe Sfinx, oare/ ce, îl întreabă doct Socrate pe Platon, oare ce,/ șoptește mîhnit Dostoievski din căruciorul lui cu rotile/ oare ce, grohăie politicienii și prezidenții// Da, chiar, ce-o să facem? Ce-o să facem?/ Ce-o să ne facem? Ne trezim singuri în mijlocul pieții centrale/ plină de hîrtii și pîrîiașe de sînge/ nu e nimeni în jur, toți au plecat/ difuzoarele urlă în gol
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
despre el că este. Ba chiar câteodată e cu totul altceva. citat din Marin Preda Fără noi Dumnezeu s-ar plictisi, așa se mai distrează și el văzând cum unii îl înjură, alții ucid, alții se îmbată ca porcii și grohăiesc... Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Poate că realitatea să fie mai ușor de suportat decât imaginația. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni, volumul 1 (1980) Pisicile sunt superioare, când simt nevoia de tandrețe se
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
în lăcrămioare, albind pământul. Sau zburau prin văzduh, împrăștiind un parfum amețitor... Blânda lună albise și ea, lăcrimând amețită de trilurile privighetorii. Și tot pământul se umplu de rouă. Lângă mine nea Martin sforăia pierdut. Purcelușul se scărpina pe burtă, grohăind mulțumit, cu ochii închiși. Vițelul era preocupat cu ultimul petec de iarbă de pe speteaza băncii, iar iepurașul ronțăia înfundat frunzele ultimului morcov. Și peste tot, trilurile privighetorii, boabe de mărgăritar și parfum de lăcrămioare... Ce feerie!... Dar huruitul primului tramvai
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
Mergi, mănînci, dormi, linii paralele, pe care impulsurile dragostei abia se mai văd - diagrama unei vieți care nu-și află solul prielnic nici În legalitate, nici În ilegalitate. Cărțile au devenit inutile. Satul Înghite orașul. Nunțile sînt ca tăierea porcului. Grohăie mirii, grohăie domnișoarele de onoare, grohăie mașinile și garoafele. Sărbătorile astea au devenit agresive. Ce statut privilegiat mi-ar oferi acum o Încăpere cu obloanele trase. Zi de lucru. Lumina mahmură moțăie prin tramvaie În mirosul Sună la ușă. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dormi, linii paralele, pe care impulsurile dragostei abia se mai văd - diagrama unei vieți care nu-și află solul prielnic nici În legalitate, nici În ilegalitate. Cărțile au devenit inutile. Satul Înghite orașul. Nunțile sînt ca tăierea porcului. Grohăie mirii, grohăie domnișoarele de onoare, grohăie mașinile și garoafele. Sărbătorile astea au devenit agresive. Ce statut privilegiat mi-ar oferi acum o Încăpere cu obloanele trase. Zi de lucru. Lumina mahmură moțăie prin tramvaie În mirosul Sună la ușă. Trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care impulsurile dragostei abia se mai văd - diagrama unei vieți care nu-și află solul prielnic nici În legalitate, nici În ilegalitate. Cărțile au devenit inutile. Satul Înghite orașul. Nunțile sînt ca tăierea porcului. Grohăie mirii, grohăie domnișoarele de onoare, grohăie mașinile și garoafele. Sărbătorile astea au devenit agresive. Ce statut privilegiat mi-ar oferi acum o Încăpere cu obloanele trase. Zi de lucru. Lumina mahmură moțăie prin tramvaie În mirosul Sună la ușă. Trebuie să fie el. Iar și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu totul În pîntecele acelea burdușite cu resturi de tot felul. Caută mîncare. Își Înfige mîinile negre În miezuri de pîine Îmbibate În zoaie, În viermuiala puturoasă a cartofilor, În masa aceea putredă, zemuitoare, stoarce Între degete toate deliciile descompunerii, grohăie, linge, Înghite. E un copil, un mic animal Înfometat, ascuns sub o platoșă de murdărie. De ce n-am Înțeles În clipa aceea, cum de n-am simțit că murdăria poate fi un ecran de protecție, un spațiu ocrotitor, un scut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
puteam părea nebun dacă aș fi fost singurul căruia îi displăcuse în mod profund Chiuveta de oțel. - Îmm... prefer să las pe altcineva să vorbească în locul meu... mormăi Maro pe sub mustață. N-aș putea să zic că... - Ei, haide, domnule, grohăi bătrânul John, sunt sigur că ți-a plăcut. Te-aș ruga să ne spui câteva cuvinte despre textul pe care l-ai auzit. Experiența dumitale îi va fi fără îndoială benefică acestei minunate tinere. - Nu, vă rog... - Dar insist, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ce se înstăpânise peste noi toți: - Mi-ați stricat cenaclul, domnilor, urlă, dându-i probabil fără să vrea un pumn Aurorei Sticlaru, v-ați bătut joc de strălucirea și măreția celui mai important cenaclu al binecuvântatului nostru oraș! Ueeeah... bleeaaah!!! grohăi apoi, eliminând resturi de vomă ce mă făcură să-mi mut privirea în cu totul altă parte, scârbit. Cuvintele și puținele idei pe care mai fusese în stare să ni le comunice din acea postură a plăcerii se împuținară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
măsurau pămînturile Serbiei, făceau planuri de cadastru și de cartografiere, lucrau cînd cu mira, cînd cu teodolitul, pe cap aveau pălării de pai, era-n plină vară, soarele dogorea, se cățărau pe deal, strigau, chiuiau, ploile de toamnă Începeau, porcii grohăiau, dobitoacele erau agitate, trebuia dosit teodolitul, care atrăgea tunetul. Spre seară se duceau la Învățătorul satului, Milenković, unde să bea șliboviță și să Învîrtă frigărui, Gherasimov Înjura cînd pe sîrbește, cînd pe rusește, nu se mai știa, rachiul era tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
este mult mai ușor de acceptat pentru o rasă omogenă, că ar fi fost mai lesne să lupți așa cum luptaseră coloniile americane, așa cum luptase Confederația. În noaptea aceea n-a Închis un ochi, ci i-a ascultat pe străinii aceia grohăind sforăind și umplând compartimentul cu miasma grea a celei mai noi Americi. La Princeton tot omul lua războiul În derâdere În public, dorindu-și Însă În particular ca moartea să-i fie cel puțin eroică. Studenții de la litere Îl citeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în afară de sticla ochelarilor, că‑n rest nu există decât niște căni ciobite? În ceea ce‑l privește pe Rainer, mimica sa rămâne în continuare sub control. În camera de alături care este, de fapt, o cămăruță, nimic mai mult, Hans bâiguie grohăind tot felul de inepții, Hans care este un dobitoc, nimic mai mult. Asta sigur i se pare și soră‑mii o idioțenie, de‑aia nu răspunde nimic. Sora care citește Bataille în original. Se pare însă că momentan a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și să nu mă mai gândesc la felurile de gripe care ar putea să afecteze călătorii unui avion pe ruta HEL-BUD. Dar credeți că puteam? Dacă o fi aviară, sau porcină! Mamă-mamă! Am pățit-o! Mă reîntorc acasă cotcodăcind sau grohăind. Așa că intru în conversație cu tânărul subțire de lângă mine. Să-l trag puțin de limbă! Flăcăul e volubil! Foarte volubil și politicos! Mai ales că ortacul sau dormea de-i curgea apă din gură! Pardon me! Îmi spune că atât
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
noroc, Cumplite Măcar odată-n veacul atât de-ntunecat Când munții gem de apă de parc-ar fi adâncuri Și tu plutești pe-o țară ca pe-o apă umflat. De-atâta umezeală putrezește și noaptea Și-ntunericul lumii mustește grohăind Și se aude în lucruri ca-n niște săli pustie Cum sapă umezeală dinspre moarte venind E-atâta umezeală în timp că suntem orbi Și se aude lumea cojindu-se ca zidul Verde de atâta apă ni se arată destinul
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]
-
nevoie de troacă, că mîncau numai tescovină. Stăteau toată ziulica pe brînci și făceau: niorc-niorc! niorc-niorc! Nu rîdeți! Era pacoste mare! Acolo își făceau vacul, pe tescovină, și, dacă vreai să-i mîni la coteț, ridicau surlele înspre tine și grohăiau obraznic, ca niște bețivi cărora vrei să le iei sticloanța de sub nas. Nu mai vorbesc de cucoși, care se îmbătau ca porcii cu boghițe de tescovină și, desfrînați din pricina alcoolului, siluiau fără de rușine pe bietele găini toată ziulica. Aveam noi
CÂND S-O FĂCUT POAMA de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348219_a_349548]
-
în lăcrămioare, albind pământul. Sau zburau prin văzduh, împrăștiind un parfum amețitor... Blânda lună albise și ea, lăcrimând amețită de trilurile privighetorii. Și tot pământul se umplu de rouă. Lângă mine nea Martin sforăia pierdut. Purcelușul se scărpina pe burtă, grohăind mulțumit, cu ochii închiși. Vițelul era preocupat cu ultimul petec de iarbă de pe speteaza băncii, iar iepurașul ronțăia înfundat frunzele ultimului morcov. Și peste tot, trilurile privighetorii, boabe de mărgăritar și parfum de lăcrămioare... Ce feerie!... Dar huruitul primului tramvai
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
spune că e „nebun". Să ne gândim la marii „nebuni” ai literaturii: Hamlet, Don Quijotte... Cum se manifestă nebunia mea? Levitez. Imi curăț și îmi pieptăn zilnic aripile. Nimic din ce e omenesc nu mi-e străin: gârâi, sughit, tușesc, grohăi... Joc țonțoroiul când aud gemetele lumii. Stau bine cu viața omenească, mai ales atunci când mă închipui a fi un câine credincios. Imi plac și mă neliniștesc tautologiile. „A” este „A”, adică identitatea a ceva cu sine mi se pare un
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]
-
după altul, cei șase purceluși, toți albi ca spuma laptelui și care erau chiar ai mei. Uitasem că scroafa fătase cu câteva zile-n urmă și că nu-i băgasem la timp în cocină. Ei nu guițau, mama lor nu grohăia, ca să mă fi lămurit despre ce era vorba. De năduf că tot am irosit o juma de noapte, am aprins lampa-n odaie, am luat felinarul, mi-am închis animalele și am început să scotocesc după uneltele din bătătură, hârleț
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
era împrăștiat peste tot. Căci trebuie să aflați : eu nu gândesc , eu simt ! Așa că , am început să-mi ciulesc urechile către aceste ființe parabolice , semenii mei , PORCII! Oricum , sinuciderea unui porc ar trebui să pună omenirea pe gânduri! Totuși,așa cum grohăia un mare porc: DACĂ SINUCIDERE NU E,PORCUL CU ATÂT MAI PUȚIN! Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (15) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 826, Anul III, 05 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate
DEŞERTUL DE CATIFEA (15) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345651_a_346980]
-
mângâiere. Au discutat câte ceva despre gospodărie, cum vor face cu animalele, cu păsările, cum se vor pregăti de nuntă. Aveau de toate, vinul se odihnea în beci, la câțiva metri sub pământ, oi aveau la stână, sus la munte, porcii grohăiau în coteț, curci, gâște, găini. Sănătate să fie și mai ales dragoste. A doua zi, Costache a invitat-o pe Măriuca la el. Să vadă cum vor pregăti noul lor cămin. Unde va pune zestrea, cum vor așeza mobila, și
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
Patagoniei (din Peru și Chile). * Există circa 50.000 de foci cu coamă (zalophus californianus wollebacki) în Galápagos. Masculii au haremuri de femele și pui și își păzesc teritoriul pe plajă, patrulându-l. Când un alt mascul îi încalcă teritoriul, grohăie și se repede la el. Cine ridică botul mai sus, acela biruiește - nu se mușcă, nu se bat. * Cele 13 specii din Galápagos de cinteze ale lui Darwin manifestă variate grade de evoluție ale ciocului, având forme și dimensiuni diferite
NEUTROSOFIA ÎN GALÁPAGOS de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354457_a_355786]