74 matches
-
pământesc. Cotys m-a condus pe cărări umbroase, evitând să întâlnim triburile războinice care nu mă acceptă pentru că sunt roman, și nici pe el, un aliat al romanilor. De aceea ne-am abătut prin locuri virgine, neexplorate, unde auzeam doar grohăitul mistreților și ciripitul surdinizat. Sub frunzișul compact al copacilor seculari era permanent întuneric și veverița sperioasă arăta că nu se teme de ființele omenești. Tocmai în locul acela am înțeles că totul rămăsese într-o stare originară: fiare, păsări, arbori și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
obraznic pe șolduri și de mirosurile iuți pe care le lăsa dâra În urma ei, această servitoare fugită de la stăpân și bătând acum ciamburul pe ulițele Bucureștiului, ca Într-o junglă erotică răsunând tăcut și Înfundat de mârâitul, de miorlăitul, de grohăitul tuturor chemărilor sexuale de pe lume. Nuntă câinească pe ulița mare, cu dulăi de curte și cu javre de apartament Îmbăloșați după o cățea În călduri, și printre care mă nimerisem și eu, cel din urmă și, de aceea, primit cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai ales pentru aceia dintre noi, capabili Încă, pe aceste vremuri, de pasiuni devastatoare și pentru care garsoniera de flăcău tomnatec sau de bărbat serios, cu nevastă, băieți și fete mari acasă, nu ajungea să cu prindă și să asurzească grohăitul fiarei lubrice dezlănțuite și vaietele sărmanei victime imolate poftelor noastre. N.D. Cocea, sibaritul corupător de minore, cumpărase pe nimica, departe de oraș, În marginea pădurii, un pavilion de vâ nă toare al grofilor, unde adunase câteva copile scoase din minți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
senzația că privește cu mare interes toată agitația, mirosurile se amestecă în aer, iz de nădușeală, de prăjeală, de rânced, de balegă, multă balegă împrăștiată sub picioarele trecătorilor, cumpărătorilor, vânzătorilor sau gurilor-cască, pești afumați înșirați pe sfori, se aud și grohăiturile unor porci, plutește pe deasupra tarabelor un pătrunzător sentiment de vechi, iar fotograful nostru (clic, clic...) trage concluzia greșită că totul arată ca și cum s-ar fi așternut praful în straturi din ce în ce mai groase, oră după oră, zi după zi, nederanjat de mâinile
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
este adevăratul clovn? Actorul Bruscon este în turneu și dă năvală cu trupa lui, una și aceeași cu familia - soția, fiul, fiica - în cătunul Utzbach. 280 de locuitori. Mirosul predominant, cel de la cocină. Zgomotul permanent, ca un fundal sonor inepuizabil, grohăitul porcilor. Acesta e cadrul în care Bruscon, genialul, perorează. Poliloghia lui nu este altceva decît o formă de înfățișare a maladivului. Remarci stricte legate de regie, de teatru, decor, teorii, reflexii ce-i privesc pe Spinoza, Metternich, Nero, Stalin, Hitler
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
și-l urmărește cu gura căscată. La propriu. Dacă n-ar fi porcii și sîngeretele, nici că s-ar mai desprinde de lîngă această ființă ciudată. Să faci tot atît de mult zgomot ca și porcii? Să fii bruiat de grohăitul și agitația rîtului lor în troacă? Două perspective diferite, două situări diferite, două modalități de a fi privit și de a privi: Bruscon și Hangiul. Amîndouă, împreună, paradoxul în care trăim, nimicnicia, deșertăciunea, zădărnicia. Aproape două ore, un actor, Bruscon-Iureș
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
se clătina. Înainte cu furia, cu provocarea! După ce s-a închis Cabaretul, mișcarea s-a instalat într-o mare sală de expoziție: Zur Waag. Tzara era mai prezent ca oricînd. Era văzut ba lovind în toba mare, ba dansînd cu grohăituri de urs, unduindu-se într-un sac, cu o țeavă pe cap, în sceneta botezată «negru cacadu»; inventa pe atunci și poeme chimice. Era omniprezent. În Jurnalul său intim, nota: «Vrem să ne pișăm colorat»; și apoi: «Protestăm, zbierăm, spargem
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
și pierdem cu fiecare zi - tocmai instrumentul inefabil care ne ține împreună: limba română. Cum să avem o societate unită, când tot mai mulți dintre noi vorbesc un fel de porco-limbă, în care nu doar că argumentele sunt în-locuite de grohăituri, dar până și cuvintele de le-gătură sunt rostite într-un mod care le face de nerecunoscut. Din nefericire, tragedia se amplifică ceas de ceas, cu apariția fiecărui nou "formator de opinie" pe canalele de televiziune. Nu-mi pot alunga gândul
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
beau la crâșma morții, cu străbunii." (Tristeți de dincolo) Povestioarele din cea de-a doua parte a volumului au aceeași vitalitate ca și poeziile, dezvăluind o lume adesea imundă, văzută cu ironie și luciditate tăioasă. Totul pare pus sub semnul "grohăitului de astre," așa cum numea Cioran dragostea în Amurgul gândurilor. Livrescul și anecdoticul fără perdea se contopesc într-o vervă narativă extraordinară, care face aproape imposibilă o abordare critică "la rece". Cititorul este nevoit să se declare vinovat de ceea ce criticii
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
între exil și casa de nebuni. În rest, o imensă albie de porci în care indivizi fără nici un fel de șiră a spinării sunt obsedați să-i calce în copite pe cei care au îndrăzneala să spună că jalnicele lor grohăituri nu sunt tocmai Simfonia a IX-a și c-ar fi cazul să pună batista pe țambal. În clipa de față, nimeni nu se îndoiește de victoria P.S.D.-ului la viitoarele alegeri. Se migrează spre acest partid cleptocratic cu o
Niagara de sulf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13678_a_15003]
-
la beri cu disperarea cuiva dezhidratat de soarele Saharei? La urma urmelor, treaba lor. Dacă-și găsesc un sens al vieții în astfel de ocupații, n-au decât. Dar de ce sunt eu obligat, ca plătitor de abonament, să fiu martorul grohăiturilor impudice și-al exhibării indecente de sticle și corpuri goale? Nu-mi iese din minte declarația senină a unui individ intervievat de plajă, care, cu o dezinvolută care-ți tăia respirația, trecea în revistă, pe-un ton împleticit, programul zilelor
Dipsomania salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10655_a_11980]
-
academice, fonetica torturata a "reprezentanților națiunii" pot fi mai ușor trecute cu vederea - ba chiar percepute drept inegalabile calități! - de o populatie nu numai obișnuită, dar și forțată să coboare an de an pe treaptă animalității. Gâfâielile, scălâmbăielile, oftaturile spasmodice, grohăiturile, sudalma deochiată, icnetele, orăcăielile, mato-friptismul sunt repere ale unui nou limbaj național, acceptat de tot mai mulți români și încurajat frenetic de presă scrisă și televiziune. Prin eliminarea culturii dintre obligațiile statului, România își semnează propria condamnare la moarte. Dar
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]
-
limbi europene, originile cuvîntului sînt mai evidente. Franțuzescul commérage vine de la commater (nașă), care astăzi a devenit commère (palavragioaică). Asemănător și termenul spaniol comadreo': provine din comadre și înseamnă, printre altele, nașă, cumătră, prietenă și vecină. Franțuzescul ragot înseamnă literal grohăitul porcului mistreț. Adică bîrfa cea mai abjectă, calomnia ticăloasă, ce îl pune pe cel care o răspîndește pe aceeași treaptă cu animalele. Franceza deosebește și între cancan (măcăitul rațelor) și potin, o bîrfă ce nu e neapărat calomnioasă ori înjositoare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15974_a_17299]
-
scârțâiau sub picioare și pe alocuri spațiile dintre lemne îți permiteau să ghicești zburătăcitul fără rost al orătăniilor bătrâne și singuratice care dormeau și se adăposteau de obicei sub dormitorul nostru. Noaptea mă trezea trosnetul continuu al lemnului uscat și grohăitul porcilor înfometați. În vreme ce Wilson citea, stând în cealaltă parte a prispei, eu îmi lăsam picioarele să-mi atârne în afară. În ploaie. Apa din jgheab se prelingea direct pe picioarele mele goale. Viața era scurtă și lungă. Nu mă plângeam
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
obligație, de la domnișoara din librărie, - printre două șiruri de ferestre ironice și dezaprobatoare, pînă în poarta casei, de unde un băiețel, sprijinit de...(lipsește). Era prea mare liniște ca să dureze mult. Întîi s-a auzit un zgomot de alergătură și niște grohăituri furioase, pe urmă un glas ascuțit de copil a țipat mai de departe: - Gena! Iar au scăpat porcii în cimitir! Foarte aproape cineva a călcat foșnind peste frunze și flori uscate, iar Cristina a întors capul înspre pom, chiar în
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
parte balansîndu-și părul galben și greu ca niște franjuri de perdea, peste umerii drepți, pe urmă a șters-o sărind peste valurile de pelin albicios, de unde peste un timp abea i se mai deosebea rochița palidă. S-au auzit iarăși grohăituri nemulțumite, și flori mici de in violet intens s-au agitat în ritmul unei cavalcade. După care toate s-au liniștit. Într-un tîrziu un glas băiețos de fată de doisprezece ani a strigat: - Crăciunel, unde ești?... Cristina și-a
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
el dreptul la o astfel de forță și clarviziune demiurgică? Satul sclipea acum în soare și oamenii își ridicau sticlele ochilor și dinții rânjiți spre el. Dar nu bucuria, ci mânia era cea care le anima ridurile fețelor. Urlete și grohăituri sălbatice se ridicau până la Bătrân din satele din vale. Sătenii agitau prin aer topoarele cu tăiș dublu și coadă scurtă. Privea uimit acest joc ciudat: țăranii se ordonau în cercuri concentrice care urcau dealul în vârful căruia se afla el
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vagi efluvii de suave parfumuri franțuzești. Râsul clocotea în gâtlejuri, șampania pocnea țâșnind până-n bărbile de celofibră ale ghirlandelor, bucile nădușite ale fețelor congestionate, gata de apoplexie, se scuturau sub rafalele dopurilor, bătăile tobelor, icniturile, nechezatul tremurat al femeilor și grohăitul scurt hurducat al comenzilor scrâșnite. Spasmele beției atinseseră apogeul într-o demență ridicolă și intolerabilă. În clipa aceea, se-ntâmplă cel mai mare rău și bine totodată care se putea ntâmpla pentru ca venirea lui acolo să nu fi fost cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și mai mult curaj, îi dai una în spate și-așa se sperie, c-o rupe la fugă. Nu-i fantastic? Cum să te sperii! Vorbindu-i lui Tudor de visurile ei cu păduri, străbătute de boncăluitul cerbilor și de grohăitul mistreților sălbateci, Cerboaica se gândea la nopțile singurătății ei. La toate nopțile intrate în sânge, rămase în simțuri ca o drojdie amară și-nmiresmată, atât de asemănătoare până-ntr-un punct, și-atât de unice, care o ajutaseră să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Să vă mai spun de divin-odihnitorul susur nocturn al ploilor prin burlane și pe acoperișul de șiță, brusc intersectat de împieptoșarea sonoră a cocoșilor la trei noaptea? De ritmica tocatului lemnelor, evantaiul lătrăturilor câinilor, plus mieunatul pisicilor, cotcodăcitul găinilor și grohăitul porcului la ora mesei? De huruitul boabelor de porumb, sau al nucilor, în sac, ruginitul scârțâit al vârtelniței și zuruitul lanțului de la fântână? De ronțăitul tenace, bursucesc, feeric sub stele, al șoarecilor din pod? Ați stat vreodată să ascultați intens
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vizavi de gară în ușa cîrciumii borăște țiganul bătrîn cu plete slinoase, un ghemotoc de viermi burta alunecoasă untură rîncedă între pulpele slabe ale fetiței lipită de zid fusta roșie acoperă fața îneacă țipătul și dă-i și dă-i grohăitul porcului în icnetul pieptului strivit un pui golaș sub pantofii ăia neatenți dă la maximul casetofonul Ťfrumoasa mea în noaptea asta ne vom iubiť?(p. 92). Interesant este faptul că fiecare text din acest roman este redactat în mod diferit
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
de lemn anunțau satul. Intrarea acestuia o forma o râpă. Pe marginea ei se plecau câțiva nuci uriași, ale căror crengi, în căutarea soarelui, înaintaseră orizontal spre vale. Străbătură satul îngust, cu mici grădini, în povârniș, pe lângă case, salutați de grohăituri de porci și lătrături furioase, și ieșiră la capătul celălalt, unde locuia, foarte aproape de locul lui Conțescu, o rudă a pietrarului. Acolo se întindea un alt mare platou, acoperit cu un covor de iarbă grasă, pe care pășteau risipite grupuri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sălbatic, cu un miel ori cu un ied la frigare. Nici vorbă nu putea fi de așa ceva. Turmele, foarte departe de sat, erau ale boierilor, oamenii aveau câte o capră, două pentru lapte, mai mult nu. Însă Ioanide, care auzise grohăituri și guițări și zărise câteva scroafe scurmând cu râtul pe lângă garduri, dori un purcel. Gazda zâmbi, cu oscilări din cap. Nu aveau oamenii porci mulți, fiindcă nu găseau ce să le dea de mâncare. Cartofii sunt greu de prășit pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-n depărtare. Firește, mori de vânt, bătrâne și primitive ca niște râșnițe cu care nu mai sfărâmă nimeni piperul, dar care stau încă, decorative, pe polițe. Străinul trebuie să fi auzit de departe țipetele de plăcere ale lui Liesbeth și grohăitul adânc al negrului pe când cei doi aveau, ca de obicei, un orgasm pustiitor împreună, privindu-se-n ochi fără milă. Trebuie să fi așteptat cuviincios vreun sfert de ceas în fața căsuței cu geamurile-ncărcate de flori, dîndu-le celor doi timp
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai greu: catifeaua pielii sau digestia bine ascunsă sub această catifea? Când sărut, în joc e extazul sau transferul de salivă de la o gură la alta? Două trupuri înlănțuite sânt sublime? Sau actul împreunării este o gimnastică grotescă însoțită de grohăituri? Așadar, câtă vreme există obiecte ambigue, obiecte care prezintă, oferă, expun și care, simultan, retrag, ascund, camuflează, totul devine în fond o chestiune de perspectivă și alegere. Comportarea noastră față de aceste obiecte implică întotdeauna opțiunea: vrem să rămânem la nivelul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]